NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Transnistria la intersectie istorica

Reporter: editura February - 13 - 2012 Comments Off on Transnistria la intersectie istorica

O situaţie nouă. La sfârşitul anului 2011, administraţia din enclava separatistă transnistreană (regiunea de est a Republicii Moldova), condusă de peste două decenii de Igor Smirnov, a fost înlăturată şi s-a destrămat ca un balon de săpun. Totul s-a derulat paşnic, în cadrul unui proces electoral care, în variantele de până acum, părea mai degrabă o farsă menită să-l reconfirme necontenit pe veşnicul şi atotputernicul Igor Smirnov şi clanul său ce acaparase toate pârghiile de putere politică şi decizie economică de la Tiraspol.

Succesorul, Evgheni Şevciuk*, învingător împotriva unui contracandidat, Anatoli Kaminski, ce părea să se bucure de un suport mai mare din partea Moscovei, a spulberat din primele zile de la instalarea oficială întregul eşafodaj al coruptei şi învechitei administraţii smirnoviste: în primul rând a fost demisă în întregime conducerea Securităţii transnistrene în frunte cu şeful acesteia, Vladimir Antiufeev, un vechi ofiţer KGB acuzat de crime în republicile baltice în perioada perestroicii lui Gorbaciov, care-şi găsise refugiu în regiunea separatistă transnistreană ca unul din ultimele bastioane din ceea ce a însemnat regimul totalitar sovietic. Au fost îndepărtaţi, de asemenea, toţi miniştrii şi adjuncţii acestora, primarii oraşelor şi preşedinţii de raioane, în total peste 90 de înalţi demnitari şi funcţionari ai administraţiei republicii separatiste. Printre „victimele” schimbării s-a numărat şi Vladimir Smirnov, unul din fiii fostului lider, care ocupa bănoasa funcţie de şef al vămii din stânga Nistrului. Pentru prima dată a fost înfiinţată şi funcţia de premier.

Răspunzând unor vechi şi insistente doleanţe ale populaţiei din Transnistria privind libera circulaţie, noul lider a anunţat introducerea, de la 1 ianuarie 2011, a unui regim simplificat de trecere a frontierei interne moldo-transnistrene de către localnici şi mărfurile acestora în partea dreaptă a Nistrului. Decizie salutată imediat şi la Chişinău, dar din păcate o măsură, cel puţin în prima etapă, cu caracter unilateral: libertate de mişcare doar într-un sens, din regiunea separatistă spre restul teritoriului Republicii Moldova. Chiar în dimineaţa primei zile a Noului An, un tânăr basarabean de 18 ani a fost pur şi simplu mitraliat şi pulverizat de un militar rus din forţele de pacificare în timp ce încerca să treacă cu autoturismul său prin Zona de securitate în regiunea transnistreană. Un incident tragic, ce amintea de atmosfera incendiară a războiului de pe Nistru din 1992 şi care, fireşte, a inflamat din nou spiritele.

Aşteptări mari, dar prudente. Schimbările iniţiate de Evgheni Şevciuk după instalarea la putere, precum şi disponibilitatea de a depăşi izolarea de până acum şi de a încuraja contactele directe şi a spori încrederea între populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului au fost primite favorabil nu doar de localnici, dar şi la Chişinău, Moscova, Kiev şi principalele capitale occidentale. Eugen Carpov, vicepremier în guvernul moldovean responsabil pentru problemele reintegrării, a exprimat un optimism moderat în legătură cu perspectivele care se deschid în contextul schimbării lui Igor Smirnov de la conducerea administraţiei Transnistriei. Demnitarul moldovean a accentuat că, pe măsură ce vor fi eliminate obstacolele, iar libera circulaţie între cele două maluri ale Nistrului va fi asigurată, va spori gradul de încredere reciprocă şi va permite realizarea de progrese în negocieri. În opinia sa, 2012 ar putea fi chiar un an de cotitură în dialogul cu Tiraspolul.

De altfel, reluarea – după şase ani de întrerupere – a negocierilor oficiale în format „5 plus 2”, mai întâi la Vilnius (30 noiembrie 2011), iar în curând în Irlanda, ţara care a preluat preşedinţia OSCE din ianuarie 2012, va permite repunerea în discuţie, pas cu pas, a tuturor chestiunilor care blochează de mai bine de două decenii restabilirea integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova asupra întregului teritoriu naţional. Reluarea acestor negocieri nu ar fi fost desigur posibilă fără eforturile neîncetate ale Misiunii OSCE din Republica Moldova şi de acordul, în cele din urmă, al Federaţiei Ruse şi al partenerilor săi occidentali – UE (în primul rând Germania) şi SUA.

Uniunea Europeană a salutat reluarea procesului de negocieri şi a semnat, la începutul acestui an, un acord de finanţare cu guvernul Republicii Moldova pentru consolidarea încrederii dintre Chişinău şi Tiraspol. În cadrul acordului, UE va furniza fonduri nerambursabile în valoare de 12 milioane euro, orientate cu precădere spre dezvoltarea societăţii civile în regiunea transnistreană. Federaţia Rusă, la rândul său, a anunţat încă de la sfârşitul lunii decembrie 2011 că va acorda Transnistriei un ajutor financiar în valoare de 300 milioane dolari pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a regiunii până în 2025.

Un conflict îngheţat la extremitatea estică a UE. Datorită mizelor geopolitice pe care le implică, noile evoluţii înregistrate în jurul problemei transnistrene reprezintă, fără îndoială, o provocare nu doar pentru Chişinău şi Tiraspol, dar şi pentru Rusia, Ucraina, România şi UE în ansamblul său, OSCE şi SUA. Potrivit relatărilor presei basarabene, Michael Sternberg, ambasadorul la Bucureşti (acreditat şi la Chişinău) al Danemarcei, ţară care deţine preşedinţia UE în primul semestru al acestui an, a subliniat de curând progresele rapide înregistrate în ultimii ani de reformele economice, politice şi democratice din Republica Moldova: Este probabil cel mai bun exemplu din Parteneriatul Estic şi încearcă din greu să se ridice la criteriile necesare pentru a face parte din comunitatea europeană extinsă. Până acum, însă, regiunea separatistă transnistreană a rămas în afara acestor transformări, iar conflictul din regiune, chiar dacă este îngheţat, reprezintă un obstacol major, ce grevează profund asupra perspectivelor de integrare europeană ale Republicii Moldova. Conflictul transnistrean este o problemă europeană… nu mai vrem conflicte îngheţate în UE… Nu mai vrem o ţară divizată, nu vrem un alt Cipru, a mai declarat diplomatul mai sus menţionat.

Aşa cum remarca şi postul de radio Deutsche Welle, Evgheni Şevciuk este o persoană mai raţională decât Igor Smirnov în ceea ce priveşte dialogul cu Chişinăul. Perspectiva dialogului va depinde însă de ceea ce îşi propune noua administraţie de la Tiraspol: o reintegrare reală a regiunii transnistrene în Republica Moldova, fie şi cu un statut definit de autonomie, sau o evoluţie complet separată, independentă, orientată spre spaţiul slav postsovietic? În timpul campaniei electorale, fostul şef al Securităţii transnistrene, Antiufeev, l-a acuzat deschis pe Şevciuk de intenţia de a susţine reunificarea şi că „va vinde” Transnistria Republicii Moldova. Pe de altă parte, Evgheni Şevciuk a declarat în mai multe rânduri că exclude orice fel de subordonare a Tiraspolului faţă de Chişinău, precum şi ideea statului comun moldo-transnistrean, întrucât, mai devreme sau mai târziu, regiunea din dreapta Nistrului se va uni cu România.

Agenţia americană de analize geopolitice Stratfor nu are nicio îndoială că Transnistria va rămâne în aria de influenţă a Moscovei, iar prezenţa militară a Rusiei se va menţine, în timp ce Tiraspolul nu va accepta reintegrarea. Nici cunoscutul editorialist Constantin Tănase, de la ziarul Timpul din Chişinău, nu este optimist în privinţa viitorului reintegrării Transnistriei cu ţara mumă –Republica Moldova. Şi aceasta, dintr-un singur motiv, scrie tranşant editorialistul: Republica Moldovenească Nistreană are altă ţară-mumă. Numele ei este Rusia.

La foarte scurt timp de la preluarea funcţiei, Evgheni Şevciuk a efectuat prima sa vizită oficială la Moscova. Dar nu acest lucru poate alimenta îndoieli. Semnele de întrebare se ridică atunci când Federaţia Rusă, care şi-a asumat rolul de putere garantă, continuă să aplice standarde duble în relaţiile cu Tiraspolul şi Chişinăul, avantajând pe primul şi discriminând pe cel de-al doilea. Preţul la gaze, de exemplu, este de patru ori mai mare pentru Republica Moldova în comparaţie cu cel livrat regiunii separatiste. Desigur, sunt şi alte elemente care demonstrează suportul Rusiei faţă de cursul separat urmat de mai bine de două decenii de Transnistria. A sosit oare vremea unor mutaţii cu adevărat reale în zona Nistrului? Evoluţiile viitoare vor arăta cât de întemeiate sunt asemenea aşteptări.

Ioan C. Popa

 

—————

*Evgheni Şevciuk (43 de ani), de profesie avocat, are studii agricole, juridice, comerciale şi diplomatice. A activat în MAI al URSS, apoi în poliţia transnistreană. În 2000 a foat ales deputat în Sovietul Suprem al Transnistriei, iar în 2005 preşedinte al acestui organism. În ultimii ani, ca lider al partidului Obnovlenie (Renaşterea) era considerat reprezentativ pentru noua generaţie de politicieni din Transnistria pregătită de Moscova şi Kiev să înlocuiască administraţia Smirnov.

Geopolitica, în zona extinsă a Nistrului

Reporter: editura March - 19 - 2011 Comments Off on Geopolitica, în zona extinsă a Nistrului

Pe harta Europei, în partea de lume cea mai bătută de pasul omului, cu cea mai bogată memorie istorică şi cea mai amănunţită reprezentare şi cunoaştere geografică, există o fâşie de pământ cu un destin straniu şi singular. Trecutul acestui ţinut este încărcat, prezentul răvăşit iar viitorul înceţoşat. Veştile la zi despre acest petic de pământ sunt mai ales de politică, propagandă sau fotbal, deschiderea lui spre lume este minimă, percepţia – incredibil de deficitară şi de deformată, voit sau din necunoaştere. Ţinutul acesta a fost proclamat stat, dar unul fantomatic, căci nimeni în lume nu-l recunoaşte; se susţine că-l locuieşte un anume popor, dar şi aici e vorba de aberaţie, arbitrariu, plăsmuire. O realitate – europeană, totuşi – care, de mai multe decenii, se adânceşte într-o paradigmă precară şi nefirească.

„Republica Moldovenească Nistreană” nu este stat, popor transnistrean nu există. De-a stânga Nistrului se aşterne pe o suprafaţă restrânsă, circa 4.000 kmp şi cu o populaţie de 6.000.000 de locuitori, zona transnistreană, parte integrantă a teritoriului Republicii Molodova. O regiune reprezentând cam o zecime din suprafaţa statului independent post-sovietic de la Chişinău, dar care a fost sustrasă de sub autoritatea legitimă a autorităţilor statului, pentru a deveni o adevărată „gaură neagră”, incontrolabilă, pe care se întâmplă acţiuni contrare legii şi dreptului internaţional (trafic de arme, droguri, persoane, fonduri). Politica şi manevrele căpeteniilor de la Tiraspol întreţin, printr-un conflict pe care îl cronicizează, un climat de instabilitate şi tensiune în zonă şi pe continent.

Realităţilor istorice şi de astăzi ale teritoriului transnistrean le este consacrată cartea solid documentată şi nepătimaş elaborată „Românii, Basarabia şi Transnistria”, apărută sub egida Fundaţiei Europene Titulescu şi a Centrului de Studii strategice, la editura „Artemis”. Autorii, Ion Popa şi Luiza Popa, oferă, într-un fel, o revelaţie publicului românesc, care, în marea lui parte, ştie probabil cinci nume de oraşe sau provincii din Afganistanul îndepărtat, dar nu poate numi cinci localităţi din Transnistria de lângă noi. Prin anii `90, când, împreună cu câţiva colegi de la ziarul „România liberă”, eram singurii ziarişti din România (de fapt, din lume) ce relatau, episod cu episod, despre înscenarea judiciară împotriva lui Ilaşcu şi alor săi, un tânăr din Tiraspol, „barman” la un chioşc de răcoritoare, ne-a recunoscut după plăcuţa de îmatriculare auto şi a exclamat, uimit: „Băi, dar ce căutaţi voi pe-aici?”.

Nestri, Nestri, malul tău/Diparti-s di niamu meu”, se spune într-o doină a locurilor, culeasă de cercetătorul N. Smochină în perioada interbelică, versuri care au confluenţe tulburătoare cu „Doina” lui Eminescu. Românii de la răsăritul României sunt „o ramură uitată a neamului românesc”, cum emoţionant formulează autorii cărţii, care pun în circuit larg mărturii istorice, etnografice, culturale, lingvistice etc. din cele mai vechi timpuri despre viaţa plină de încercări existenţiale a românilor trăitori în spaţiul slavilor de est. Căci Transnistria – în sensul restrâns al actualei zone secesioniste şi în cel larg, al teritoriului dintre Nistru si Bug – a fost sortită unor aventuri istorice cu grele urmări asupra locuitorilor ei, indiferent de obârşia şi identitatea lor etnică. După încheierea dominaţiei asiatice, aceste ţinuturi, masiv repopulate în secolele trecute, şi din est, şi din vest, au fost numite când „Moldova Nouă”, când „Noua Rusie”, ambele toponimii conţinând doza lor de adevăr. Mai aproape de noi, Transnistria a fost văzută de cominternişti ca embrion al viitoarei „Românii Socialiste”, iar de secesioniştii de la Tiraspol ca „leagăn al renaşterii URSS”. Copleşitoare încărcătură istorică pentru un colţ de lume în care au convieţuit paşnic oameni de diferite limbi şi credinţe. Dar un tărâm râvnit de expansionişti, un laborator pentru experienţe geopolitice, un cap de pod pentru extinderea zonei de influenţă a cercurilor imperiale, mai vechi sau mai noi, de la Moscova în intreaga Europă de sud-est şi cu impact la scară continentală – aceasta a fost miza, mereu majoră, a Transnistriei, de-a lungul timpului, în jocurile de putere care şi-au aflat aici un virulent teatru de desfăşurare.

În această nefericită şi păguboasă tradiţie se înşiruie şi actualul conflict de pe Nistru care, argumentează cartea, nu este unul etnic, ci geopolitic. „Un conflict controversat, care, în opinia experţilor, nu are nicidecum conotaţii etnice, ci exclusiv politice” – cum se arată în carte. Altfel spus, „un conflict localizat într-o zonă folosită tradiţional ca avanpost al intereselor ruseşti în sud-estul Europei, reinventat de artizanii politicii Kremlinului şi activat violent în 1992, la scurt timp după destrămarea URSS şi proclamarea independenţei tânărului stat Republica Moldova”.

Conflict care a explodat dramatic, sângeros, în confruntare armată, la începutul anilor 1990, şi în care s-au pierdut peste o mie de vieţi. Dintr-un conflict prezentat iniţial, de către unii, ca fiind aparent intern, (între Chişinău şi Tiraspol), conflictul de pe Nistru s-a dovedit parte a „construcţiei Lujkianov”, varianta sovietică de ultimă oră pentru salvgardarea intereselor de mare putere în această zonă a spaţiului post-sovietic, pentru ca acum (în scurta perioadă ce a trecut de la apariţia acestei cărţi), dosarul transnistrean să intre, în sfârşit, pe agenda unor state şi instituţii occidentale. Ignorat sau subevaluat multă vreme în marile cancelarii din Vest, conflictul de pe Nistru îşi învederează evident şi acut caracterul de „abces european”. Faptul că şi NATO, şi cancelarul german Merkel, şi, într-o anumită măsură, SUA, acordă o atenţie sporită acerstui conflict, confirmă internaţionalizarea sa. De la stadiul „Între agonie şi speranţă”, cum îl definesc autorii cărţii, la „Depăşirea paradoxului: o perspectivă optimistă” (alt titlu de capitol în carte), conflictul de pe Nistru înregistrează o evoluţie ce poate fi benefică pentru toate părţile într-un fel sau altul implicate.

Transnistria momentului este un subiect delicat şi dificil, incomod pentru unii actori protagonişti, căci miza sa este mare şi cu multiple implicaţii, dar unghiul de abordare al cărţii, emoţional atât cât se cuvine, căci este vorba şi de români înstrăinaţi şi dureros solicitaţi, este unul raţional şi înţelept, fără prejudecăţi, stereotipuri, resentimente vindicative. „Demersul nostru nu are un caracter antirusesc” – afirmă deschis şi apăsat autorii . „Ruşii nu pot fi învinuiţi pe termen nedefinit, ca popor, pentru anumite fapte şi evenimente istorice, după cum nici românii nu pot fi învinuiţi, ca popor, pentru anumite lucruri pe care unii dintre înaintaşi le-au făptuit în diferite momente din trecut”.

Înţelegerea şi soluţionarea complicatei situaţii de pe Nistru, cu lungile ei extinderi, implică, înainte de orice, despovărarea abordării de o apăsătoare moştenire istorică şi de rigiditatea ancorării în proiecte neoimperiale şi în strategii ale jocurilor de interese.

Prin însuşi titlul ei, cartea face distincţia obligatorie între români, problema basarabeană şi cea transnistreană, fără a ignora, totuşi, conexiunile lor intime. Iar prin aceasta îşi aduce o contribuţie în plus la o dreaptă judecată asupra unei stări de fapt viclean încurcată, toxică şi anacronică.

Adică, o carte de referinţă, cartea care trebuia scrisă despre Transnistria.

 

Corneliu Vlad