NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Grigoraş Dinicu, un violonist de excepţie

Reporter: editura June - 17 - 2012 Comments Off on Grigoraş Dinicu, un violonist de excepţie

Vlăstar al unei vechi şi vestite familii de lăutari şi muzicieni care au jucat un important rol în dezvoltarea vieţii muzicale bucureştene la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Grigoraş Dinicu s-a născut la Bucureşti, la 3 aprilie 1889. Atmosfera muzicală în care a crescut l-a îndemnat pe Grigoraş să se dedice muzicii. La vârsta de 13 ani, s-a înscris la Conservator, la clasa de vioară. După patru ani, a absolvit cursurile în mod strălucit. La examenul de diplomă, care s-a ţinut în sala Ateneului Român, Grigoraş a prezentat în „bis” „Hora staccato”, creaţie proprie. Încă de pe atunci se conturau căile dezvoltării sale ulterioare.

Violonist de exceptie, cu un sunet generos, frumos, vibrant, catifelat, a ridicat arta lautărească românească la înălţimi neatinse de nici un alt interpret român din prima jumătate a sec. XX. A trecut cu o uşurinţă surprinzătoare de la muzica populară şi lăutărească la marile lucrări concertante din repertoriul clasic şi romantic universal. Tehnica naturală impecabilă, împinsă până la virtuozitate, i-a permis lui Grigoraş Dinicu să abordeze un repertoriu variat, de la cele mai dificile piese lăutăreşti până la cele mai pretenţioase partituri clasice. A cântat şi s-a bucurat de preţuirea celor mai de seamă personalităţi ale epocii (Weingartner, Thibaud, Heifetz, Casals, Kreisler). A întreprins turnee artistice în Franţa, Austria, Polonia, Germania, Anglia, SUA, Olanda, Belgia, Grecia, Rusia.

În ceea ce priveşte creaţia sa muzicală, amintim că „Hora staccato” o fost luată şi introdusă în repertoriul său concertistic de Jascha Heifetz, renumit violonist american, a fost orchestrată de compozitorul bulgar Pancio Vladigherov, iar compozitorul şi dirijorul român Constantin Bobescu a prelucrat-o pentru voce şi orchestră. De asemeni, a compus lucrări de café-concert, improvizaţii, hore, sârbe, valsuri, polci.

De-a lungul carierei sale a fost concert-maestru al Orchestrei simfonice „Pro-Arte” din Bucureşti (1938-1940). A concertat cu formaţii proprii la Green-Park Hotel – Londra (1928), Ambassadeur – Paris (1929), Royal – Palace şi Casino – Osdende (1929), Empire – Monte Carlo (1931). A colaborat cu Filarmonica şi cu Orchestra Radio din Bucureşti, sub bagheta lui George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini.

Arta sa a fost apreciată unanim. A fost distins cu Ordinele „Coroana României”, în gradul de ofiţer (1922) şi „Steaua României”, în gradul de cavaler (1926), Medalia „Bene-Merenti” cls. I (1930), cu titlurile „Officier d’Academie Française” (1933) şi „Officier d’Instruction Publique” (1937), cu Ordinul Meritului Cultural (1936).

În anul 1947, o boală necruţătoare l-a silit pe Grigoraş Dinicu, ajuns la apogeul carierei sale artistice, să-şi înceteze orice activitate. La 5 august 1948 a închis ochii acest mare artist român, a cărui valoare a fost recunoscută în întreaga lume.