NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Ungaria şi „jocul la două capete”

Reporter: editura June - 15 - 2015 Comments Off on Ungaria şi „jocul la două capete”

Cu unsprezece ani în urmă, Ungaria adera cu entuziasm la Uniunea Europeană. Azi, nu s-a conformat politicii dure impuse Rusiei de către occident.

Ungaria a devenit în ultimii ani un fel de „oaie neagră” a Uniunii Europene în domeniile democratic, economic, al politicii externe. După cum se cunoaşte, una dintre ultimele imagini ale tabloului „frondei” faţă de blocul comunitar a avut loc la începutul acestui an, când premierul Viktor Orbán l-a primit pe preşedintele rus Vladimir Putin în vizită oficială la Budapesta, în plină perioadă de tensiuni Rusia-UE. Evenimentul a dat prilej opiniei publice şi specialiştilor să rememoreze reperele involuţiei acestui stat membru.

Miting de protest faţă de vizita liderului de la Kremlin

Miting de protest faţă de vizita liderului de la Kremlin

În plan intern, sunt binecunoscute măsurile guvernamentale care au tensionat relaţiile Ungaria-UE: limitările impuse Curţii Constituţionale, ştirbirea independenţei Băncii Centrale, intervenţiile în zona legilor şi a drepturilor mass-media etc. „Orbán este un premier care a declarat că modelele sale sunt China, Turcia lui Erdogan, Rusia lui Putin şi Singapore”, sintetizează Wolfgang Reinicke, preşedinte al „Global Public Policy Institute” din Berlin.

Toate aceste derapaje au atras atenţia şi oprobriul partenerilor europeni, dar nu şi sancţiuni serioase, fapt ce l-a convins pe primul ministru al Ungariei să continue aplicarea politicilor sale, sub aparenţe diplomatice şi practicând cu succes dublul discurs.

După ce Uniunea Europeană l-a avertizat pe primul ministru Orbán pentru politica sa internă şi externă, Ungaria a continuat totuşi să beneficieze de fondurile europene, să aibă toate avantajele apartenenţei la UE, ba chiar să-şi susţină pe un ton tăios interesele. De pildă, Budapesta a anunţat că nu va susţine planul Uniunii Europene pentru realizarea unei viitoare integrări energetice. Astfel, ajungem la cea mai recentă sfidare la adresa UE: apropierea făţişă faţă de Rusia, concretizată în vizita oficială a preşedintelui Vladimir Putin în Ungaria, ceea ce au generat ample reacţii internaţionale, inclusiv din România. Luările de poziţie nu au fost doar externe: vizita preşedintelui rus a stârnit ample mişcări de stradă. „Orbán îşi bate de joc de Ungaria chemându-l aici pe Putin pentru a încheia înţelegeri secrete cu el în timp ce lângă noi, în Ucraina, este război”, argumentează Marton Gulyas, unul dintre organizatorii protestelor. Dar cabinetul de la Budapesta „şi-a văzut de ale sale”.

De altfel, dublul discurs nu este ceva neobişnuit pentru Viktor Orbán. Astfel, în faţa liderului rus, premierul maghiar declara că nu concepe o Europă fără Rusia şi că „Bruxelles-ul ar trebui să renunţe la sancţiunile economice”. Este interesant de remarcat faptul că acelaşi Orbán se evidenţia în plan politic în 1989, când tuna tocmai împotriva Moscovei, pe care o soma „să permită Ungariei să-şi urmeze viitorul occidental”…

Preşedintele rus Vladimir Putin împreună cu premierul ungar Viktor Orbàn

Preşedintele rus Vladimir Putin împreună cu premierul ungar Viktor Orbàn

Şeful cabinetului ungar a avut ocazia şi în Polonia să constate că toată clasa politică poloneză, inclusiv dreapta din această ţară, care l-a susţinut mereu, se dezicea de apropierea sa faţă de Rusia. Şi un alt exemplu al politicii „după cum bate vântul intereselor”: ca şi când nu el ar fi criticat occidentul pentru sancţiunile impuse Moscovei, nu el ar fi susţinut „South Stream” în dispreţul opoziţiei UE sau nu el ar fi cerut guvernului de la Kiev autonomie pentru etnicii ungari din Ucraina (în timp ce această ţară era zguduită de război civil), Orbán a primit-o cu fast pe Angela Merkel, cancelarul Germaniei, la Budapesta, dându-i asigurări că „cel mai important obiectiv al politicii externe ungare în 2015 va fi întărirea alianţei cu Germania”. Se întâmpla la puţin timp după vizita preşedintelui rus, când discursul, după cum am punctat, fusese diferit…

Dar ce face Bruxelles-ul în faţa faptului că unul dintre statele membre se ridică pe faţă împotriva politicii de restricţionare a oricărui summit bilateral cu Moscova? Ultimele evoluţii arată că Uniunea Europeană a fost de acord ca Ungaria să primească combustibil nuclear din Rusia pentru a-şi extinde centrala în numele căreia Budapesta a primit împrumutul rusesc…

Deci, ne putem întreba: ce „joc” face guvernul ungar? Iată unul dintre răspunsuri: „Gestul lui Orbán reprezintă o breşă în sistemul decizional al NATO şi UE. Orbán a încălcat decizia NATO şi UE ce presupune ca relaţiile politico-diplomatice cu Rusia să fie reduse la minim. Să ne imaginăm că în acest context Ungaria este încă ataşată principiului din Articolul 5: «Toţi pentru unul şi unul pentru toţi»”, explică Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României.

Un alt exemplu al duplicității guvernului Orbán o reprezintă atitudinea faţă de România, stat vecin şi partener în interiorul Uniunii Europene. Ani la rând au fost emise serii de declaraţii oficiale de bună vecinătate, promisiuni de eforturi pentru îmbunătăţirea continuă a climatului dintre cele două ţări, au avut loc şedinţe comune ale guvernelor, reuniuni ale Comisiei Mixte Româno-Ungare de Cooperare Economică, la finalul cărora se anunţa că „s-au înregistrat progrese în multe domenii” ş.a. De pildă, în octombrie 2014, ministrul ungar de Externe Péter Szijjártó spunea despre relaţia cu România că este una „de importanţă strategică”: „Cooperarea economică dintre cele două ţări influeţează performanţele economiei externe ungare şi, astfel, şi pe cele ale întregii economii naţionale. Interesul Ungariei este acela de a menţine cea mai echilibrată, cea mai eficientă şi cea mai stabilă cu putinţă relaţie cu România. Ce se întâmplă în realitate? Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, afirmă că „nu se poate accepta” să nu se acorde autonomie comunităţii maghiare din Transilvania: „Trebuie să spunem clar şi răspicat că Ungaria este ţara tuturor maghiarilor şi în spatele fiecărui maghiar este Ungaria”, aluzie străvezie la faptul că Budapesta acordă cetăţenie maghiară pe bandă rulantă locuitorilor din Transilvania. Şi toate acestea în condiţiile în care orice încercare politică a revizionismului este respinsă atât de statul român cât şi de Comisia Europeană. Ce se mai poate vorbi despre statornicie şi predictibilitate în cazul politicii maghiare față de România?…

Drumul sinuos al Ungariei

Reporter: editura July - 24 - 2012 Comments Off on Drumul sinuos al Ungariei

Ungaria a fost considerată până nu demult cea mai promiţătoare democraţie din fostul bloc estic european şi „elev model” al economiei de piaţă. De ce se află astăzi sub tirul mass media occidentale şi stârneşte îngrijorare, ba chiar îşi atrage sancţiuni din partea UE? Răspunsul este complex şi depăşeşte aspectele punctuale numite „criză economică” şi politica dură de dreapta iniţiată de Guvernul Orban. În ecuaţie intră şi eforturile neinspirate (prin apelul la mesaje extremiste şi naţionaliste) de a ieşi dintr-un declin geopolitic evident, care şi-a pus amprenta asupra parcursului actual al statului ungar.

În ultima vreme, Ungaria a păşit strâmb – după unii politicieni europeni, iar extinderea NATO şi UE au făcut că Ungaria să-şi piardă din importanţa geopolitică, notează „The Budapest Times”. „Cărţile” geopolitice pe care le joacă în prezent Ungaria sunt cea de bază în războiul împotriva terorismului şi cea energetică, prin legătura cu rezervele de petrol şi gaze din Asia Centrală.

Actualul premier Viktor Orban, întors la putere după opt ani, a eşuat în încercările sale de a îmbunătăţi situaţia strategică a Ungariei – s-a străduit să „anime” Grupul de la Vişegrad (Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria), îşi promovează planurile privind regiunea Dunării, dar conceptul ungar de a crea o axă verticală Vişegrad şi o axă orizontală Dunărea este perceput ca perturbator. Nici politica de alianţe regionale, altfel corect concepută pentru a ameliora relaţiile cu ţările vecine, nu evidenţiază Ungaria, iar geopoliticienii ruşi şi chinezi nu se mai ocupă de această ţară ca pilon geopolitic major (Moscova nu-i iartă lui Orban anticomunismul radical, iar speranţele iniţiale de asistenţă din partea Chinei s-au materializat prea puţin), notează publicaţia budapestană. Singura forţă politică din Europa care este favorabil înclinată spre guvernul Fidesz este „Uniunea Paneuropeană” şi asta întrucât ideea sa de întărire a coeziunii europene prin promovarea regionalismului este pe linie cu apelurile la autonomie ale lui Orban pentru minorităţile etnice maghiare din ţările vecine Ungariei.

Blocaj în trecut

„Moştenitoare” a Imperiului habsburgic, Ungaria pare blocată în anii ’30. Cel puţin aşa este percepută în mediile academice vestice. Subordonaţi Habsburgilor, ungurii au primit cândva dreptul de a supune croaţi, slovaci, români şi alţi vasali, pe care i-au „maghiarizat” cu forţa şi au primit deci, prin Tratatul de la Trianon, din 1920, nota de plată pentru abuzurile lor. Ei încă nu s-au dumirit. Dovadă stă faptul că, într-unul din birourile ministrului ungar de Externe János Martonyi, vizitatorul era uimit, la începutul anului 2010, să găsească o hartă a Ungariei Mari, în frontierele sale de dinainte de 1920, notează „Le Monde”, care mai sesizează că premierului Orban îi place să apară în faţa unui gard viu de steaguri maghiare, jură pe Sfânta Coroană şi a comparat autoritatea de la Bruxelles cu „o nouă Moscova”. La rândul său, revista germană „Der Spiegel” a consacrat un amplu material renaşterii spiritului nazist în Ungaria şi felului în care puterea de la Budapesta rămâne ancorată în trecut, precizând că extremiştii de dreapta apar din ce în ce mai des în spaţiul public maghiar, prin ceremonii, plăci şi statui închinate fostului lider antisemit Miklos Horthy. După ce aminteşte de incidentul din România – încercarea de reînhumare a poetului Nyiro Joszef şi declaraţiile controversate făcute de preşedintele Parlamentului maghiar, care a acuzat România de atitudine barbară şi paranoică – publicaţia germană notează că „noua Constituţie a Ungariei celebrează, într-o manieră de tip Ungaria-uber-alles, spiritul unor vremuri de mult trecute: statul maghiar de o mie de ani reprezentat de coroană sfântă a lui Ştefan, unitatea spirituală şi sufletească a unei naţiuni rupte în bucăţi, dar şi datoria de păstrare a limbii maghiare, a maghiarimii şi a culturii naţionale ungare. Este o întoarcere în timp la perioada interbelică, atunci când Miklos Horthy introducea un regim autoritar, naţionalist, ultraconservator şi revizionist” şi adaugă că printre susţinătorii acestui nou cult nazist se numără inclusiv prieteni şi colegi de partid ai premierului maghiar. Mai mult, noul Plan de Învăţământ Naţional prevede, printre lecturile obligatorii, operele lui Jozsef, dar şi ale poetului Albert Wass, condamnat în România pentru crime de război. Aşadar, o încercare de a prelungi spre generaţia următoare tentaculele unor vremuri care au însângerat întreaga Europă. Iar unul dintre cele mai scandaloase episoade, relatate cu lux de amănunte de presă franceză, este cel în care un politician de extremă dreapta din Ungaria şi-a comandat teste genetice prin care să-şi demonstreze „puritatea” etnică. Deşi numele acestuia a rămas secret, „Le Monde” notează că el este membru important al partidului extremist Jobbik, al treilea partid ca importanţă din Ungaria, „celebru pentru platforma să politică antisemită şi rasistă”, după cum arată şi „Foreign Policy”. Imediat a venit şi reacţia preşedintelui Congresului European al Evreilor, Moshe Kantor, care atrage atenţia că „în partidul Jobbik începe să se dezvolte o ideologie rasială şi genetică; pare să fie la un pas de modul în care naziştii vedeau lumea”.

Ungaria este percepută şi ca susţinând un discurs de victimă: răul ar veni întotdeauna de la alţii – otomani, habsburgi, evrei, liberali, germani, ruşi, ţigani, sau, mai recent, Comisia Europeană şi Parlamentul de la Strasbourg. „Ungaria este naţiunea cea mai suferindă din Europa”, sintetizează ironic fostul vicecancelar austriac Erhard Busek.

Vremea derapajelor

În spatele tuturor acestor calcule şi evoluţii, guvernul Orban pare să fi intrat într-o zonă a derapajelor de la democraţie şi de la regulile europene, cu atât mai îngrijorătoare cu cât ele sunt argumentate public şi susţinute faptic. Într-o alocuţiune pe care analiştii au caracterizat-o drept „un model de discurs naţionalist într-o Europă modernă”, Viktor Orban a „dat cărţile pe faţă”, sub umbrela „temerilor” în legătură cu pierderea suveranităţii în faţa Europei: „Programul politic şi intelectual din 1848 a fost următorul: NU vom fi o colonie! Programul şi dorinţa ungurilor în 2012 sună cam aşa: NU vom fi o colonie. Suntem mai mult decât familiarizaţi cu caracterul asistenţei tovărăşeşti nesolicitate, chiar dacă ea vine îmbrăcată într-un costum elegant şi nu într-o uniformă cu epoleţi. Nu vom sta cu mâinile încrucişate şi nu vom urmări impasibili cum orice trend politic sau intelectual încearcă să forţeze o alianţă nesfântă în Europa. Dacă nu vom acţiona din timp, întreaga Europă ar putea deveni o colonie a unui sistem financiar modern. Declaraţii cel puţin surprinzătoare din partea liderului unui stat care tocmai s-a aflat la preşedinţia rotativă a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a reacţionat imediat. Comisarul european pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie, Viviane Reding, a admis, pentru „Kolner Stadt Anzeiger”, că UE face tot posibilul să stopeze politica naţionalistă a premierului ungar şi a ameninţat Budapesta cu măsuri dure: „Comisia Europeană a trimis, încă din decembrie 2011, o avertizare în scris pentru Guvernul de la Budapesta. În ciuda apelului nostru, Parlamentul a aprobat şi a pus în aplicare câteva proiecte legislative care contravin normelor europene. Evident că ecourile eurosceptice din Ungaria, care privesc reacţiile noastre ca pe o dictatură a Bruxelles-ului, sunt deosebit de periculoase, mai ales că se bazează pe sentimente naţionaliste. Eu sper, în interesul Ungariei şi al Europei, că vom elimina aceste probleme şi Ungaria îşi va schimba legile conform normelor europene în vigoare”. UE are şi argumente majore în a amenda fără întârziere orice derapaje – Tratatul de aderare, semnat de bunăvoie de Ungaria, şi criza economică majoră, care determină această ţară să aibă nevoie de asistenţă din partea instituţiilor financiare internaţionale. „Dacă vor bani, să respecte regulile! Ajutorul financiar dat de UE este în strânsă legătură cu o serie de reguli. Practic, putem să suspendăm votul Ungariei în UE. Suntem cu ochii pe toate aceste manifestări”, a conchis oficialul european.

Ungaria a intrat în colimatorul Bruxelles-ului pentru Constituţia care permite printre altele ingerinţa în afacerile statelor vecine, şi conţine un preambul revanşard, susţine reducerea reprezentării minorităţilor în Parlament, instituirea Autorităţii Naţionale care poate impune amenzi sinonime cu falimentul pentru televiziunile care nu respectă principiul menit să închidă gura criticilor guvernului, pentru legile care reduc jurisidicţia Curţii Constituţionale şi introduc în componenţa Curţii judecători apropiaţi regimului.

Toate aceste acte ale guvernului de la Budapesta au fost criticate iniţial la un nivel declarativ, apoi sancţiunile europene au lovit Ungaria după ce puterea de la Budapesta a încercat să reducă independenţa Băncii Centrale să mărească taxele pentru marile corporaţii şi să naţionalizeze fondurile de pensii private. Forintul s-a devalorizat atât de repede, încât fondurile naţionalizate de Budapesta (11 miliarde de euro) au devenit insuficiente peste noapte. Nevoia disperată de un împrumut de 20 de miliarde de euro de la FMI a fost condiţionată, astfel, de UE-FMI-Banca Centrală Europeană de renunţarea la veleităţile de suveranitate economică ale Ungariei. „Europa nu poate tolera că instrumentele monetare să cadă în mâinile lui Viktor Orban”, notează „Liberation”. Ulterior, Comisia Europeană a decis blocarea unor fonduri de coeziune de jumătate de miliard de dolari, care ar fi revenit Budapestei în 2013, pentru depăşirea deficitului bugetar de 3% din PIB (situaţie în care, de altfel, se află 23 din cele 27 de state membre ale UE).

Este puţin probabil, în aceste condiţii, ca toate aceste date şi fapte să contribuie la repunerea Ungariei pe coordonatele poziţiei geopolitice de vârf pe care şi-o doreşte; dimpotrivă, frecventele „ciocniri” cu Uniunea Europeană ar putea avea, în final, efectul contrar, de izolare, care a început deja să-şi arate colţii în cazul Ungariei.

„România o țară înconjurată de români” – Nicolae Iorga

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on „România o țară înconjurată de români” – Nicolae Iorga

Republica Moldova În acestă țară se estimează că trăiesc 2.800.000 de moldoveni/români reprezentând 64,5% din populaţie. Conform constituției, vorbitorii limbii române au posibilitatea să se declare „Moldoveni” sau „Români”: daca aleg prima variantă, li se aplică în mod excluziv denumirea de „Moldoveni”, refuzată celorlalți cetățeni; dacă aleg a doua variantă, sunt considerați „minoritari” în propria lor țară, aidoma vorbitorilor celorlalte limbi.

Ucraina Conform recensământului din 1989, în Ucraina locuiesc 459.000 de români, împărțiți în mod arbitrar de autorităţi în 324.000 „moldoveni” şi 135.000 „români”.

Bulgaria Unii istorici şi specialiști bulgari apreciază că, în prezent, pe teritoriul bulgar trăiesc aproximativ 125.000-150.000 de români, concentrați în partea de nord. Minoritatea română este, astfel, a doua minoritate ca importanță şi număr din Bulgaria, după cea turcă.

Macedonia Populația aromână cunoscută mai mult sub numele de vlahi, însumează între 150.000-180.000 persoane, trăind în grupuri compacte în Bitolia, Ohrid, Prilep precum şi pe Valea Vardarului.

Albania O statistică a UNESCO consemna cca.10 000 de vorbitori ai dialectului aromân. Alte estimări sunt de la 50 000 la 200 000 de oameni, sau despre cca 15% din populația Albaniei. Potrivit celor mai recente estimari oficiale, în Albania s-ar afla 100 000 de aromâni.

Serbia Românii/vlahii timoceni locuiesc în 154 de sate cu populaţie compact românească şi în alte 48 de localităţi cu populaţie mixtă. Numărul lor total depăşeşte 300.000 de persoane.

Ungaria Grupuri compacte de români trăiesc în mai multe așezări rurale din apropierea graniței cu România, în orașul Jula (maghiară Gyula) precum și în capitala Budapesta. Rezultatele recensământului din 2001 indică 8.000 de persoane care s-au declarat români, respectiv 8.482 de cetățeni ai Ungariei care au considerat că limba lor maternă este româna. Conform surselor provenind din interiorul comunității, populația românească din Ungaria numără 20.000 – 25.000 locuitori, mult peste datele oficiale.

Grecia Diferite surse estimează că în Grecia trăiesc între 700.000 şi 1.200.000 de cetățeni de origine aromână. Acești sunt considerați greci romanizați.

 

Înfruntările lui Lucreţiu Pătrăşcanu cu noii revizionişti maghiari

Reporter: editura September - 10 - 2011 Comments Off on Înfruntările lui Lucreţiu Pătrăşcanu cu noii revizionişti maghiari

La 11 iunie 1946, ministrul de justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, a rostit la adunarea publică de la Cluj un discurs de răspuns în numele Guvernului român la declaraţiile Guvernului ungar. Redăm în rezumat fragmente ce se referă la problemele abordate cu această ocazie.

Din nou în Transilvania domneşte o stare de tensiune, o stare de nesiguranţă şi de tulburare. S-ar părea, pentru observatorul neiniţiat, că s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit aici, s-ar părea că asistăm la evenimente neaşteptate. Transilvania este în adevăr în atenţia opiniei publice din ţară şi străinătate. Evenimentele care ne leagă de soarta Transilvaniei nu privesc numai populaţia de aici, ci privesc în întregime poporul român, soarta Statului român. În situaţia în care ne găsim, se pare că asistăm la o încercare susţinută de a produce în mod voit o stare de tulburare la noi.

Transilvania a aparţinut şi va aparţine României

Hotărârea de la Paris n-a făcut decât să constate şi să consfinţească încă o dată acest adevăr, care pentru noi este elementar: Transilvania a aparţinut şi va aparţine Statului român, în întregime. Pentru ce, deci, surprindere la o parte din populaţia acestei provincii, pentru ce constatarea acestui lucru elementar a produs nedumerire sau amărăciune? Era un lucru pe care fiecare om conştient trebuie să-l recunoască în lumina ultimelor evenimente pe care le-a trăit poporul nostru. Transilvania, încadrată în Statul român, definitiv încadrată, aceasta este o realitate pe care o trăim cu toţii, aceasta este o realitate pe care trebuie să o respecte toată lumea.

Nimeni nu are dreptul să pună în discuţie graniţele noastre

Numai cine este dornic să semene în mod inutil şi vinovat vrajbă, numai cine doreşte într-adevăr să tulbure apele şi apoi să pescuiască în aceste ape tulburi, numai acesta poate nega acest adevăr. În cadrul Statului român unitar urmează să trăiască 1 milion şi jumătate de maghiari. Este rezultatul unei evoluţii istorice, pe care ultimele evenimente tragice prin care a trecut atât poporul nostru, cât şi poporul maghiar, nu au făcut decât să-l sublinieze.

Interesul maghiarilor de la noi, care vor urma să trăiască laolaltă cu poporul român, este de a înţelege că nici o agitaţie sterilă, nici un fel de afirmare lipsită de înţeles, goală de înţeles, venită de peste hotare, nu poate schimba situaţia.

Oricine încearcă, autorizat sau nu, să deschidă alte perspective maghiarimii de la noi face un rău serviciu, nu ideii de solidaritate şi de consolidare a Statului român, nu Ţării noastre, dar în primul rând face un deserviciu populaţiei maghiare, pentru că asemenea atitudini, asemenea fluturări de parole nu fac decât să producă tulburări şi să creeze de multe ori o stare de spirit nesănătoasă.

Acţiunea Guvernului maghiar: Revizionismul de azi îl continuă pe cel de ieri

Ştim că nu vom spune aici un lucru necunoscut şi anume că Guvernul maghiar refuză să accepte hotărârea de la Paris. Guvernul maghiar consideră şi azi cele hotărâte în capitala Franţei drept provizorat. Primul ministru maghiar, dl. Nagy Ferencz, în declaraţia făcută în şedinţa Parlamentului de la Budapesta, din 9 mai, discutând cele hotărâte la Paris a afirmat următoarele: „Cu privire la frontierele de vest ale României, încă nu s-a stabilit nimic… hotărârile miniştrilor de externe de la Paris fiind numai acte preparatoare ale conferinţei de pace”.

Această declaraţie a fost completată în discursul ţinut de domnia sa la Vácz, în ziua de 14 mai 1946 – discurs apărut în Kis Ujság din 14 mai – în care domnia sa a declarat. „De la Paris ne-a venit ştirea că s-a decis să fie atribuit Ardealul României. Este de la sine înţeles că această ştire a cutremurat opinia publică maghiară, care de decenii este îngrijorată de soarta acestei provincii româneşti, care a fost despărţită de noi. Hotărârea de la Paris nu poate să rămână în picioare, pentru că ar rămâne în Europa un popor în sufletul căruia ar dăinui amărăciunea”, subliniind că „acesta este punctul de vedere al Guvernului şi poporului maghiar, privitor la decizia de la Paris”.

Ce spun oamenii politici maghiari atunci când refuză hotărârea de la Paris? Pe ce tărâm se pun reprezentanţii autorizaţi ai Republicii vecine atunci când nu acceptă trasarea definitivă a hotarelor Transilvaniei aşa cum sunt astăzi? Să spunem lucrurilor pe nume. Asistăm la o nouă ediţie a revizionismului, a unui nou revizionism, dar trebuie să constatăm cu amărăciune şi durere că această nouă ediţie a revizionismului se leagă de tendinţele binecunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri.

A cere revizuirea frontierelor este un amestec în treburile noastre interne

Se cer de la România mii de km pătraţi, se cere trasarea graniţelor în apropiere de Cluj, se cere României un statut de autonomie pentru secuime, cu alte cuvinte din nou sfârtecarea hotarelor de vest ale ţării şi – de ce să nu o spunem? – un amestec direct în treburile noastre interne.

Formulările acestui nou revizionism şi-au găsit exponentul în dl. Riesz, ministru de justiţie al Ungariei, aflat la Londra, care – după o telegramă a agenţiei Reuters – a arătat că prin memoriul adresat de Guvernul maghiar celor patru miniştri de externe a cerut ca Ungariei să i se dea Oradea Mare, Satu Mare şi Arad şi aproximativ 12. 000 km pătraţi.

Renaşterea revizionismului periclitează relaţiile româno- maghiare

Nu suntem noi chemaţi să explicăm naşterea noului revizionism maghiar. Nu vrem să punem la îndoială – repet acest lucru – buna-credinţă a celor mai mulţi din conducătorii Ungariei de astăzi. Îi credem sinceri democraţi şi doritori de a crea o democraţie şi în Republica vecină. Cei mai mulţi însă dintre aceşti conducători ai Ungariei au făcut, după părerea mea, neiertata greşeală că s-au lăsat conduşi de un curent împotriva căruia n-au înţeles să lupte. Şi aici voi cita o mărturie maghiară. Publicistul democrat maghiar Boldizsár Iván, într-un articol apărut în ziarul săptămânal Uj Magyarság, cu data de 14 mai 1946, scrie următoarele, vorbind despre masele maghiare: „Aceste mase sunt în primul rând ungureşti şi abia după aceea democrate. Masele aşteaptă de la democraţie realizări în primul rând pe plan naţional şi numai în al doilea rând pe plan social”.

Poporul român este înţelegător

Cu nici un motiv nu putem sta impasibili la o răbufnire a şovinismului românesc, la o tendinţă de a tulbura stările noastre interne, fluturând cuvinte şoviniste şi de un naţionalism rău înţeles. Este un cuvânt tot atât de fals, tot atât de nebunesc, cuvântul de ordine aruncat de o parte din provocatorii şovinişti români, atunci când cer să dăm afară pe unguri din Transilvania. Populaţia maghiară de aici trebuie să aibă siguranţă şi linişte. Poporul român în masa lui este înţelegător. Populaţia maghiară, în număr de un milion şi jumătate de locuitori, va trebui şi trebuie să rămână cu noi. Este un destin istoric de o mie de ani şi nu-l putem schimba azi”. (Textul integral al discursului a apărut iniţial la Cluj în ziarul „Tribuna Nouă”, Nr. 182/1946, fiind reluat ulterior în mai multe lucrări).

(după revista „Periscop”, nr. 2 (14) /aprilie-iunie 2011)

Notă: Lucreţiu Pătrăşcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954) provenea dintr-o familie de intelectuali: tatăl său a fost istoricul şi prozatorul D. D. Pătrăşcanu (18721937).

Împreună cu Emil Bodnăraş, este reprezentantul PCR la negocierile secrete cu PNL şi PNŢ, purtate cu scopul de a răsturna regimul lui Ion Antonescu. După lovitura de stat controlată de regele Mihai, din 23 august 1944, intră în noul guvern al lui Constantin Sănătescu. Este unul din reprezentanţii României la semnarea armistiţiului cu URSS, la 12 septembrie 1944, şi la Tratatele de pace de la Paris, 1947.

În 1946, la Cluj, la un miting ţinut în faţa studenţilor grevişti, îşi începe discursul cu cuvintele „Înainte de a fi comunist, sunt român”. Va fi acuzat de naţionalism burghez şi arestat de proprii colegi de partid în 1948, după care este condamnat la moarte şi executat în aprilie 1954, în urma unui proces instrumentat în manieră stalinistă. A fost reabilitat post-mortem în anul 1968, din ordinul liderului PCR Nicolae Ceauşescu.

 

Reverberaţii

Consemnam că în anul 1946, patriotul român Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru al Justiţiei în primii ani de după război, declara, într-un discurs, următoarele:

Asistăm la o nouă ediţie a revizionismului, a unui nou revizionism, dar trebuie să constatăm cu amărăciune şi durere că această nouă ediţie a revizionismului se leagă de tendinţele binecunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri”.

28 iulie 2011. Deşi au trecut 65 de ani, minţi întunecate nu se astâmpără şi nu se împacă cu realităţile timpurilor pe care le trăim. Sunt oameni care, culmea ironiei, sunt aleşi pe teritoriul nostru naţional şi îi reprezintă pe români la Uniunea Europeană în înalte funcţii. Este vorba despre Tokes Laszlo şi cei din jurul său, cu sprijin din afara ţării. Nu intrăm în polemică cu nimeni, nu blamăm pe nimeni, ci doar prezentăm, grupate, câteva fapte şi atitudini publice ce vorbesc de la sine despre continuarea revizionismului din secolul trecut cu „uneltele” secolului actual, în condiţiile în care România şi Ungaria fac parte din Uniunea Europeană. Tokes Laszlo, vicepreşedinte al Parlamentului European, care este şi liderul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a declarat, între altele, la Universitatea de vară „Tusvanyos”, de la Băile Tuşnad: „… puterea românească dintotdeauna să ceară iertare maghiarilor pentru păcatele pe care le-am suferit în epocile post-Trianon şi post-comunism. Dacă am pierdut teren, atunci cerem în schimbul teritoriilor drepturi, inclusiv autodeterminare limitată şi orice formă de autonomie la nivelul Transilvaniei, în Partium şi în Ţinutul Secuiesc”.

Preşedintele Traian Băsescu a catalogat afirmaţiile premierului ungar, Viktor Orban, pe tema reorganizării teritoriale a României ca fiind neavenite, susţinând că „niciodată nu va fi momentul ca Ungaria să-şi dea cu părerea” în această chestiune. „Eu cred că niciodată nu va fi momentul ca Ungaria să-şi dea cu părerea care e organizarea administrativă a României. Ungaria are problemele ei destul de mari. Să şi le rezolve acolo. Deci, orice declaraţie de acest gen este neavenită”, a declarat preşedintele la TVR. El a mai spus că regionalizarea nu poate fi sacrificată pentru interesele minorităţii.

Sever Voinescu, purtătorul de cuvânt al PDL, a afirmat că liderii partidului său şi-au exprimat iritarea faţă de intervenţiile publice ale unor demnitari maghiari pe tema reorganizării administrativ-teritoriale a României. După ce în urma declaraţiilor lui Viktor Orban şi Laszlo Tokes, conform cărora „în privinţa reorganizării României, nu a venit momentul în care Guvernul de la Budapesta să se manifeste” (n. r. Adică?…) şi „maghiarii îşi pierd siguranţa, ni se cere să renunţăm la identitatea noastră, chiar dacă suntem în patria noastră”.

Crin Antonescu, co-preşedinte al Uniunii Social-Liberale, a declarat: Domnul Tokes Lazslo a afirmat, în mai multe rânduri, că Tratatul de la Trianon este inacceptabil pentru domnia sa, că apartenenţa Transilvaniei la România este o problemă ce ar trebui remediată. Poziţiile domnului Tokes sunt inacceptabile pentru noi”.

Frământări slovace

Din motive administrative, Slovacia este împărţită în 8 regiuni. Maghiarii din Slovacia sunt cea mai numeroasă minoritate, numărând circa 520,528 de persoane (aprox. 10% din populaţie, conform recensământului din 2001). Sunt concentraţi în special în partea sudică a Slovaciei, în apropierea graniţei cu Ungaria. Reprezintă majoritatea în zonele Komárno (Komáromi járás) – nr. 4 – şi Dunajská Streda (Dunaszerdahelyi járás) – nr. 2 (vezi harta alăturată)

Reorganizarea administrativă a Slovaciei a <<rupt în două>> comunitatea maghiară din această ţară” (Richard Horcsik, membru marcant al partidului aflat la guvernare în Ungaria, Fidesz, şi preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Legislativul de la Budapesta).

Graniţele interne au fost făcute astfel încât să nu coincidă cu graniţele etnice, iar structurile administrative au fost create pentru a întări dezvoltarea economică şi unitatea teritorială a statelor („Integrarea europeană şi statutul minorităţilor din Europa Centrală şi de Est” – Raport Euroreg, Alina Mungiu Pippidi)

În 2010, Guvernul de la Bratislava a aprobat un proiect de lege prin care cetăţenii slovaci care cer o altă cetăţenie să o piardă automat pe cea slovacă. Măsura venea după ce Parlamentul ungar aprobase legea privind obţinerea cetăţeniei ungare de către maghiarii care locuiesc în afara ţării.

Parlamentul slovac a condamnat existenţa forumului parlamentarilor maghiari din Bazinul carpatic şi a apreciat că este inadmisibil ca parlamentarii din Partidul Coaliţiei Maghiare (formaţiunea politică a maghiarilor din Slovacia) să facă parte dintr-un alt parlament. La Budapesta, opoziţia de dreapta i-a cerut guvernului şi premierului să dea un răspuns ferm Slovaciei, iar într-o reuniune a reprezentanţilor celor cinci partide parlamentare s-a decis o acţiune comună.

Cunoscutele organizaţii maghiare de extremă dreaptă Garda Ungară şi Jobbik au demonstrat zile întregi în faţa Ambasadei Slovaciei de la Budapesta, blocând chiar, la graniţa ungaro-slovacă, una din benzile şoselei naţionale Budapesta-Bratislava. În replică, în Slovacia s-au desfăşurat manifestaţii cu caracter extremist, a fost ars drapelul Ungariei, iar cetăţeni slovaci care vorbeau ungureşte au fost insultaţi. Într-o primă etapă, autorităţile de stat din Slovacia nu au dorit să se implice în conflict, afirmând că nu este o problemă politică, ci una de ordine publică. În acelaşi timp, ele au cerut părţii ungare să-şi „potolească extremiştii”, acuzând-o că nu este în stare să ia măsuri corespunzătoare împotriva lor.

Ungaria, deţinătoarea, pentru o perioadă de 6 luni, a preşedinţiei prin rotaţie a UE, a stârnit controverse în presa internaţională după ce a expus un covor de 200 de metri pătraţi, pe subiectul „istoriei culturale” europene, în care apare o hartă a Imperiului Habsurgic de la 1848, în care figurează şi fosta „Ungarie Mare”, pentru a împodobi parterul clădirii UE Justus Lipsius din Bruxelles.