NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Alianţa urmăreşte cu îngrijorare evenimentele din Turcia

Reporter: editura August - 12 - 2016 Comments Off on Alianţa urmăreşte cu îngrijorare evenimentele din Turcia

Partenerii euro-atlantici ai Turciei, NATO şi Uniunea Europeană, privesc cu atenţie şi preocupare evoluţiile de la Ankara, urmărind deopotrivă reacţiile autorităţilor turce faţă de lovitura de stat eşuată de la mijlocul lunii iulie – un accent special fiind pus pe parcursul democratic al ţării şi menţinerea statului de drept – şi efectele crizei interne asupra stabilităţii regionale şi internaţionale.

 

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, şi şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, şi şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini

După cum se cunoaşte, Turcia este unul dintre partenerii principali ai Alianţei Nord-Atlantice şi stat candidat la apartenenţa la Uniunea Europeană. Din aceste perspective, violenţele petrecute cu o lună în urmă au transmis un semnal de instabilitate foarte periculos pentru geopolitica zonală şi au stârnit îngrijorare, dat fiind faptul că armata turcă a fost privită dintotdeauna ca pilon al menţinerii statului laic în condiţiile unei naţiuni profund musulmane. Date fiind toate acestea, cancelariile occidentale au atras atenţia Guvernului turc şi preşedintelui Erdogan asupra importanţei menţinerii ţării pe drumul democratic care a făcut din Turcia un partener de nădejde al Occidentului.

În mod efectiv, Uniunea Europeană a reacţionat la valul de arestări care a urmat loviturii de stat, arătând, prin vocea Înaltului Reprezentant pentru Afaceri externe Federica Mogherini, că instituţiile democratice şi statul de drept în Turcia trebuie protejate în orice condiţii: „Facem apel la menţinerea sub observaţie a ordinii constituţionale din Turcia şi subliniem importanţa respectării democraţiei, drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”. La rândul său, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, consideră că „nu există alternativă pentru Turcia la democraţie şi stat de drept”. Pe aceleaşi coordonate s-au exprimat şi ministrul francez de Externe, Jean-Marc Ayrault, precum şi omologul său belgian, Didier Reynders. De asemeni, la nivel european, se consideră că „arestările şi epurările în masă ale judecătorilor nu sunt un mijloc acceptabil pentru restaurarea democraţiei”, subliniază experţi din cadrul Consiliului Europei. De altfel, preocuparea a sporit odată cu anunţul că Turcia ar putea reintroduce legea marţială, aspect care i-ar elimina ţării orice şanse de a adera la blocul comunitar: „Germania şi UE au o poziţie clară: respingem categoric pedeapsa cu moartea. Introducerea acesteia ar avea drept consecinţă pentru Ankara sfârşitul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană”, avertizează purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert. Drept urmare, UE va amâna acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii turci, convenită pentru 2016 în cadrul acordului referitor la refugiaţi.

O etapă depăşită: rundă de negocieri de aderare a Turciei la UE (noiembrie 2015)

O etapă depăşită: rundă de negocieri de aderare a Turciei la UE (noiembrie 2015)

Îngrijorări publice şi o atenţie crescută faţă de evoluţiile din Turcia manifestă şi partenerii NATO. Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, arată că „este esenţial ca Turcia să respecte pe deplin statul de drept şi democraţia după tentativa de lovitură de stat. Încă o dată am reiterat sprijinul meu deplin pentru instituţiile democratice din Turcia. Această ţară este un aliat valoros din cadrul NATO şi sunt solidar cu ea în această perioadă dificilă”. În aceiaşi termeni generali – cu excepţia câtorva accente generate de tulburările iniţiale – se exprimă şi secretarul de stat al SUA, John Kerry, care punctează faptul că „vom susţine cu siguranţă aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi, fiind în acelaşi timp precauţi faţă de orice aspect care ar putea să meargă mai departe de asta”. Şi la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite se manifestă o supraveghere atentă a urmărilor puciului din Turcia. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a lansat un apel „la o revenire rapidă şi paşnică a puterii civile în această ţară”.

Instabilitatea gravă din Turcia a stârnit îngrijorare şi printre statele cele mai apropiate geografic. Rusia urmăreşte cu atenţie evoluţiile – preşedintele Vladimir Putin anunţă că Moscova „consideră inacceptabile acţiunile anti-constituţionale din Turcia”. La rândul ei, Grecia şi-a pus armata în stare de alertă, iar premierul bulgar Boiko Borisov a ordonat consolidarea patrulelor la frontiera cu Turcia.

Evenimentele din de la Ankara, precum şi urmările lor, au reliefat o dată în plus importanţa acestei ţări şi a menţinerii ei ca reper de stabilitate pe harta geopolitică a lumii. „Statul turc este stat membru NATO, este a doua forţă după SUA în NATO, este membru G20 aflat pe o curbă economică ascendentă. Preşedintele Erdogan şi partidul său au reuşit să atragă simpatia publică în două alegeri succesiv, au reuşit să convingă şi partenerii în legătură cu utilitatea unui dialog. Turcia e înconjurată de crize care ameninţă nu doar securitatea statului turc, ci la nivel global: Siria, Irak, criza migranţilor şi alte elemente de tensiune mai puţin cunoscute, dar importante”, sintetizează Cristian Diaconescu, fost ministru român de Externe.

 


Ce repercusiuni ar putea avea pentru România evenimentele din Turcia şi reacţia autorităţilor de la Ankara? În primul rând, este de luat în calcul faptul că relaţiile bilaterale, ajunse la nivel de Parteneriat Strategic, sunt foarte bune şi cunosc un dinamism crescut, pe fondul dialogului politic intens. De pildă, relaţiile comerciale România-Turcia se ridică la aproape 4,5 miliarde de euro pe an, în România fiind înregistrate peste 14.500 de companii cu capital turcesc (locul 16 în clasamentul prezenţei afacerilor străine din ţara noastră). Aşadar, Turcia este un partener foarte important al României. În condiţiile calmării situaţiei şi reiterării parcursului acestui stat pe linia stabilităţii şi principiilor democratice, occidentale, „Turcia rămâne un partener strategic al României și un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al UE, un actor a cărui ancorare în valorile comune este vitală pentru securitatea regională”, punctează Klaus Iohannis, preşedinte al României.

Bilanţ diplomatic fructuos

Reporter: editura November - 2 - 2014 Comments Off on Bilanţ diplomatic fructuos

Înainte de plecarea din ţara noastră, am adresat câteva întrebări E.S. ÖMŰR ŞŐLENDIL, Ambasador al Turciei şi E.S. Dr. MICHAEL SCHWARZINGER, Ambasador al Austriei, care, de-a lungul anilor petrecuţi în România, s-au aflat printre colaboratorii şi prietenii revistei „Balcanii şi Europa”.

1.1. După ce aţi petrecut un număr de ani în România şi aţi contribuit la dezvoltarea relaţiilor multilaterale dintre ţările noastre, am dori să cunoaştem câteva impresii cu care plecaţi din Bucureşti.

2. Întrucât publicaţia noastră împlineşte în curând 15 ani de apariţie, am dori să ne faceţi o scurtă apreciere asupra revistei, îndeosebi în lumina colaborării pe care aţi desfăşurat-o cu publicaţia noastră, încununată şi cu primirea unui premiu anual al revistei.

1. Din luna mai 2011 îndeplinesc funcţia de Ambasador al Republicii Turcia în România. În timpul mandatului meu, personalul Ambasadei, oamenii de afaceri şi conaţionalii noştri turci şi tătari care constituie o punte a prieteniei între ţările noastre au depus eforturi, atât cât ne-a stat în putinţă, pentru a dezvolta şi mai mult relaţiile dintre noi, care sunt de fapt perfecte.

În această perioadă, preşedinţii Turciei şi României au ridicat la cel mai înalt nivel relaţiile dintre noi, prin semnarea, în decembrie 2011, la Ankara, a documentului „Parteneriatului Strategic”. În luna martie 2013 s-au făcut paşi concreţi pentru transpunerea în viaţă a obiectivelor „Parteneriatului Strategic”, prin semnarea, de către miniştrii noştri de Externe, a „Planului de acţiune”.

Sunt recunoscător pentru prietenia şi colaborarea manifestată faţă de mine şi familia mea, faţă de membrii Ambasadei, dar, şi mai important, faţă de conducătorii şi poporul turc, întotdeauna şi la toate nivelurile, în perioada în care m-am aflat în România.

Am deplina convingere că şi de acum înainte atât relaţiile noastre bilaterale, cât şi colaborarea în cadrul platformelor internaţionale se vor dezvolta şi mai mult.

2. Am fost deosebit de fericit să primesc Premiul Vocaţia dezvoltării regionale”, pe anul 2013, pe care revista „Balcanii şi Europa”, care desfăşoară o activitate valoroasă de 15 ani, a binevoit să mi-l acorde. Nu am nici o îndoiala că revista „Balcanii şi Europa”, care reflectă evoluţiile din spaţiul balcanic – care şi-au păstrat întotdeauna importanţa istorică în plan mondial – şi, în acest cadru, reflectă îndeaproape şi aprofundat relaţiile dintre Turcia şi România, îşi va continua cu succes viaţa publicistică.

1.Atât Austria, cât şi România sprijină perspectiva europeană a statelor balcanice de vest. România şi-a exercitat într-un mod exemplar preşedinţia Organizaţiei regionale SEECP, iar Austria preşedinţia Iniţiativei Central Europene. SEECP reprezintă Procesul de Cooperare în Europa de Sud – Est. Iniţiativa Central – Europeană (ICE) a luat fiinţă în 1989, ca forum interguvernamental pentru politică, economie şi cultură a celor 18 state membre. Pe parcursul deţinerii preşedinţiei, România a sprijinit integrarea europeană a tuturor statelor din regiune, prin îndeplinirea criteriilor de adeziune. Îmbucurător este faptul că România şi Austria s-au coordonat extraordinar de bine pe parcursul deţinerii celor două preşedinţii.

2.Ambele organizaţii au priorităţi şi puncte tari specifice, care, însă, nu se întrepătrund. Una din ideile preşedinţiei austriece a fost aceea de a întări relaţia cu Strategia UE pentru regiunea Dunării şi de a căuta sinergii. Strategia UE pentru regiunea Dunării s-a născut dintr-o iniţiativă comună a României şi Austriei. Un aspect pozitiv îl reprezintă faptul că nu doar ţările riverane pot participa la aceasta, ci şi acele ţări ale căror râuri se varsă în Dunăre. Nu trebuie să fie nici membre UE, ceea ce reprezintă o uşă deschisă statelor vest-balcanice. O altă activitate multilaterală comună a reprezentat calitatea simultană de membru, al Austriei şi a României, la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului. Acest Consiliu nu vizează doar regiunea, ci tratează problemele globale privind drepturile omului.

2.Apreciez foarte mult revista „Balcanii şi Europa“ pentru relatările consecvente şi comentariile referitoare la Balcani, care reprezintă o regiune importantă, însă nelipsită nici astăzi de probleme. Nu ne putem distanţa de acestea şi ar fi greşit dacă le-am trata cu superficialitate. Buna cunoaştere a geografiei şi istoriei ajută la înţelegerea poziţiilor şi părerilor contradictorii. Astfel, Europa trebuie să trateze pre-aderarea tuturor statelor din regiune cu maximă seriozitate, pentru a nu rămâne fără rezultate.

La toate acestea, revista „Balcanii şi Europa” aduce o contribuţie remarcabilă. Mai amintesc că acasă păstrez frumoasa statuetă cu stea din 2011, Premiul primit din partea publicaţiei, care îmi va aminti mereu de dumneavoastră şi de revista pe care o coordonaţi. La mulţi ani şi mult succes în continuare!

„Relaţiile dintre Turcia şi România au evoluat într-un ritm constant de-a lungul ultimilor ani”

Reporter: editura March - 15 - 2013 Comments Off on „Relaţiile dintre Turcia şi România au evoluat într-un ritm constant de-a lungul ultimilor ani”

-ne declară ES domnul Ömür ŞÖLENDIL, Ambasadorul Republicii Turcia la Bucureşti-

– Acum, intraţi în cel de-al 90-lea an de la dobândirea independenţei de către Turcia, am dori să faceţi o apreciere asupra nivelului relaţiilor politice dintre ţara dvs. şi România, la ora actuală. Se cunoaşte că România colaborează cu Turcia în cadrul NATO şi sprijină efectiv, ori de câte ori se iveşte prilejul, accesul Turciei în UE.

1.

ES Ömür Șölendil

-Turcia şi România au, în mod tradiţional, relaţii bilaterale cu adânci rădăcini, bazate pe prietenie şi cooperare. Aceste relaţii au evoluat într-un ritm constant de-a lungul ultimilor ani, deschizând calea pentru extinderea cooperării în orice domeniu posibil, incluzând comerţul, energia, transporturile şi, de asemeni, cultura. Începând din anul 2011, Turcia şi România au ridicat relațiile tradiţionale la nivel de Parteneriat Strategic. Am finalizat Planul de acţiune care va stabili priorităţile şi modalitățile de desfăşurare ale parteneriatului nostru strategic. Preconizăm semnarea acestui Plan de acțiune în curând. Odată cu semnarea Planului de acţiune, vom avea un mecanism pe deplin competent pentru a putea utiliza vastul potenţial de dezvoltare a relaţiilor noastre, în continuare prin proiecte comune, concrete, într-o gamă largă de domenii.

În plus, odată cu relaţiile noastre excelente la nivel bilateral, dezvoltăm şi o cooperare foarte strânsă în cadrul forurilor internaţionale, cum ar fi ONU, NATO, OSCE şi OCEMN. După cum este bine cunoscut, Turcia a susţinut cu tărie aderarea României la NATO, în anul 2004. La rândul nostru apreciem în mod deosebit sprijinul prietenilor noştri români pentru aderarea Turciei la UE. Ţările noastre vor continua să coopereze în mod strâns, atât la nivel bilateral, cât și multilateral.

– Am solicita ca în contextul evoluţiei pozitive a economiei Turciei, să vă referiţi la stadiul cooperării economice între ţările noastre.

– În pofida contextului de încetinire a creşterilor financiare și economice pe plan mondial, Turcia a fost una dintre puținele țări care a reușit să păstreze un ritm de creştere tot mai mare al economiei. În decursul anilor 2010 și 2011, rata de creștere economică a ajuns astfel la 8,9% și respectiv 8,5%. În prezent, economia turcă este a 17-a mare economie din lume şi a 6-a din Europa. Până în anul 2023, care va marca aniversarea centenarului fondării Republicii, Turcia are drept obiectiv să se numere printre primele 10 mari economii ale lumii.

2

La conferinţa „Cooperare Economică la Marea Neagră” organizată la Ministerul Afacerilor Externe al României.

Comerţul şi economia sunt domenii importante de cooperare bilaterală între România şi Turcia. În prezent, cele două ţări sunt cei mai mari parteneri comerciali din regiunea lor, cu un volum al comerțului bilateral ajungând la aproape 7 miliarde de dolari SUA în 2011 și de aproximativ 5,5 miliarde de dolari SUA până la sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut. Obiectivul nostru comun este de a ajunge în viitorul apropiat la un volum al schimburilor comerciale bilaterale anuale de 10 miliarde de dolari SUA.

Investiţiile turceşti în România se dezvoltă în continuare, tot mai mult, cu aproape 7000 de firme turcești care operează activ în România, într-o gamă largă de sectoare, cum ar fi bancar, construcții, materiale de construcții, textile, prelucrare a produselor alimentare și industrie. În prezent, valoarea totală a investițiilor turcești în România, împreună cu investiții via terţe țări a ajuns la 5 miliarde de dolari SUA. Turcia a devenit astfel cel de-al treilea mare investitor străin în România. Economia dinamică a Turciei, piaţa internă lărgită, industria competitivă și forţa de muncă calificată, precum şi legislaţia prietenoasă în domeniul investiţiilor oferă numeroase oportunități pentru investitorii străini. Şi invităm pe oamenii de afaceri români să beneficieze de acest mediu favorabil în domeniul investiţiilor în Turcia.

-. Pe bună dreptate acordaţi o atenţie deosebită minorităţii turco-tătare din țara noastră, pe linia respectării tradiţiilor acesteia, şi, în același timp, a legislației ţării. Consideraţi că minoritatea turco-tătară din România se bucură de drepturi depline, în conformitate cu exigenţele UE?

3

La Tulcea, în vizită la comunitatea turco-tătară

– Noi considerăm minoritatea turcă şi tătara din România drept o punte culturală și socială între naţiunile noastre. Prezența lor întăreşte legăturile noastre și îmbogăţeşte relaţiile noastre bilaterale. Ei trăiesc de secole într-o atmosferă paşnică în România, datorită atitudinii de exemplară bunăvoinţă a autorităților române. Suntem astfel bucuroşi să vedem că eforturile lor pentru păstrarea identității lor culturale sunt sprijinite de către statul român prin politici prietenoase faţă de minorități.

Amintesc că minoritatea turcă și tătară este reprezentată în diferite medii de viață în România. Participarea lor la viața politică românească este asigurată cu câte un mandat rezervat pentru turci şi pentru tătari, în Parlament. Membrii minorității, în calitate de cetățeni români de succes, şi-au adus de asemenea contribuții importante în cadrul statului român și societăţii româneşti. Vom continua să încurajăm membrii minorităţii în eforturile lor viitoare în acest sens.

– Nu demult, ministrul de Externe turc, Ahmet Davutoglu, cu prilejul reuniunii ambasadorilor Turciei din străinătate, a subliniat necesitatea unei activităţi mai dinamice a corpului diplomatic din străinătate şi implicarea sa mai semnificativă în problemele regionale și internaționale. Ce ne puteţi spune în acest sens?

DSC_0037

Întrevedere între ES Ömür Șölendil şi Ministrul Afacerilor Externe, ES Titus Corlăţean

– Turcia este situată în epicentrul regiunii afro-eurasiatice, acolo unde oportunitățile și riscurile create de epoca globalizării interacționează intens. Prin urmare, există o necesitate clară ca Turcia să desfăşoare o diplomație proactivă pentru a ajuta la asigurarea şi consolidarea prosperității, stabilităţii și securităţii în această vecinătate care se întinde de la Balcani până la Caucaz şi bazinul Mării Caspice, de la Marea Neagră la Mediterana de Est, de la Zona Golfului până la Africa de Nord. Turcia, bucurându-se de multiple identități regionale, are responsabilitatea să desfășoare o politică externă multidimensională. De aceea, Turcia contribuie activ la rezolvarea conflictelor precum şi la pacea şi securitatea la nivel global.

În ultimii ani, vizibilitatea Turciei în cadrul organizaţiilor internaţionale şi regionale a crescut, de asemenea, considerabil. În consecinţă, am lansat importante iniţiative de mediere şi facilitare. Deţinem co-preşedinţia celei mai extinse iniţiative ONU existente vreodată („Alianţa Civilizaţiilor”) în scopul promovării dialogului cultural, armoniei şi a respectului reciproc. În plus, Turcia a iniţiat mai multe proiecte de cooperare regională, cum ar fi „Cooperarea Economică a Mării Negre”, „Iniţiativa de Cooperare din Europa de Sud-Est”. În ultimii ani, Turcia s-a afirmat de asemenea ca o importantă țară donatoare. În acest sens, alocăm peste un miliard de dolari pe an pentru asistență de dezvoltare pentru a oferi sprijin unor națiuni care au nevoie de astfel de asistenţă, prin Agenţia turcă de cooperare şi dezvoltare (TIKA).

Desfăşurarea unei astfel de politici externe necesită o diplomație foarte viguroasă și activă. Prin urmare, ne-am îmbunătățit relațiile noastre cu majoritatea vecinilor noştri, prin creșterea interdependenței noastre economice, dialogului politic şi înțelegerii culturale. Am întărit de asemenea relaţiile strategice cu partenerii noştri occidentali și am consolidat parteneriatele noastre cu puterile emergente din Africa, Asia-Pacific şi America Latină. Am înfiinţat multe noi misiuni diplomatice și consulare pe aceste continente. Astăzi, nici o regiune din lume nu mai este departe de Turcia. Suntem reprezentaţi atât politic, cât și economic aproape în toate părţile lumii.

Urmăresc cu interes articolele publicate în revista „Balcanii şi Europa” şi sunt convins că pozitiva contribuţie a acestora la relaţiile diplomatice din regiune şi din Europa va continua.

Carol Roman


ES Ambasadorul Ömür Şölendil şi-a început activitatea la Ministerul de Externe turc în anul 1977. În decursul unei cariere de peste 35 de ani, ambasadorul Şölendil a avut importante posturi, în cadrul MAE turc, atât în Ankara cât şi în străinătate. A fost ambasador al Turciei în Libia (2008-2009) şi Mongolia (2006-2008). Din luna mai 2011 este Ambasadorul Turciei în România.

Ambasadorul Șölendil a mai fost director general pentru afaceri politice bilaterale, responsabil pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Asia de Sud, la MAE turc. Din 2002 până în 2006, a lucrat în diferite funcţii în cadrul Direcţiei Generale pentru Europa de Est, din MAE turc. A lucrat de asemenea la Cabinetul Ministrului şi a detinut diferite funcţii în cadrul mai multor departamente politice ale Ministerului.

Mustafa Kemal Atatürk, un reformator vizionar

Reporter: editura June - 17 - 2012 Comments Off on Mustafa Kemal Atatürk, un reformator vizionar

În ziua de 1 noiembrie 1922, Marea Adunarea Naţională a Turciei vota, cu o majoritate zdrobitoare, abolirea sultanatului. După semnarea, la 24 iulie 1923, a Tratatului de la Lausanne, care recunoştea Turciei nu doar teritoriul anatolian actual, ci şi strâmtorile, precum şi sud-estul Traciei, până la fluviul Mariţa, a urmat, la 29 octombrie 1923, proclamarea solemnă a Republicii Turcia, cu capitala la Ankara. Astfel, în decursul a doar un an, un nou stat modern apărea pe ruinele străvechilor imperii ale Orientului Apropiat.

Toată această reaşezare a plăcilor tectonice ale Asiei şi Europei nu are cum fi disociată de numele şi personalitatea fondatorului Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk (adică, în limba turcă, „Mustafa cel Perfect, tatăl tuturor turcilor”), militar, om politic şi reformator vizionar, întemeietorul şi primul preşedinte, între 1923 şi 1938, al Republicii Turcia. Prin acţiunea lui, Atatürk nu a modificat doar destinul istoric al patriei sale, ci a remodelat întreaga configuraţie a sud-estului Europei, deschizând calea unui îndelungat proces de integrare europeană a spaţiului balcanic, în întreaga-i diversitate etnică, lingvistică, politică, religioasă şi culturală.

După expresia Enciclopediei Britanice, „istoria modernă a Turciei începe în dimineaţa de 19 mai 1919, când Mustafa Kemal debarcă la Samsun, pe coasta anatoliană a Mării Negre”. Renunţând la mandatul încredinţat de Sultan, el se îndreaptă spre Amaseia, patria antică a geografului Strabon, şi, în faţa unei uriaşe adunări populare, anunţă că, de vreme ce Sultanul este ostaticul Aliaţilor care vor dezmembrarea Turciei, el a decis să se opună şi unuia şi celorlalţi, pentru a-şi salva patria. Ignoră ordinul de rechemare, dar demisionează din armată şi continuă, ca lider civil, să înainteze, în fruntea partizanilor lui, către Erzerum, unde era staţionat Corpul al 15-lea de armată, cu 18.000 de ostaşi, sub comanda generalului Kâzim: acesta se pune la dispoziţia lui Mustafa şi convoacă un Congres al tuturor formaţiilor paramilitare care rezistau contra dezmembrării. La 23 iulie 1919, Mustafa Kemal este ales lider al Congresului de la Erzerum, care adoptă un Pact Naţional, proclamă inviolabilitatea frontierelor otomane din momentul armistiţiului de la Mudros şi instituirea unui guvern provizoriu.

Tratatul de la Sèvres, semnat de Sultan în august 1920, reducea dramatic teritoriul turc în beneficiul Greciei şi al unui stat armean independent. Mustafa Kemal refuză să recunoască acest tratat şi, cu ajutorul Rusiei sovietice, rezistă ofensivei greceşti. La 10 ianuarie 1921, generalul Ismet respinge armata elenă pe fluviul İnönü şi primeşte drept răsplată numele acestei ape ca nume de familie în 1934, când toţi turcii sunt obligaţi să poarte şi nume de familie pe lângă prenumele lor. Cu acelaşi prilej, Mustafa Kemal primeşte onoarea de a se numi Atatürk, „părintele turcilor”.

Asumând comanda supremă a războiului contra Greciei, Mustafa suscită o rezistenţă necruţătoare şi brutală şi se confruntă victorios cu trupele aliate care apărau interesele Eladei. Izbuteşte să obţină două victorii decisive, la Sakarya (23 august –13 septembrie 1921) şi la Izmir (26 august – 9 septembrie 1922). Cu ajutorul armatei sovietice, armenii, părăsiţi de armatele franceză şi italiană, fuseseră zdrobiţi încă din noiembrie 1920; curând, Rusia Sovietică devenea primul stat care a recunoscut oficial guvernul naţionalist de la Ankara.

La 1 noiembrie 1922, Marea Adunare Naţională vota abolirea sultanatului şi Mustafa Kemal se putea consacra reformării şi modernizării Turciei, cu sprijinul partidului pe care îl constituia în 1923, cu numele de Partidul Republican al Poporului. Partidul adopta un program al celor şase săgeţi: republicanism, naţionalism, populism, etatism (industrializare prin intermediul proprietăţii de stat), secularism şi revoluţie permanentă, cu sensul unor modificări permanente în civilizaţie şi în comportamentul social. Dintre aceste şase puncte de program, cele mai spectaculoase au fost cele legate de secularism – închiderea tuturor şcolilor religioase, a tribunalelor religioase, interzicerea Frăţiilor musulmane şi, în 1925, interzicerea fesului, turbanului şi vălului pentru femei. Mustafa Kemal a făcut atunci un turneu de conferinţe în zonele cele mai conservatoare ale Anatoliei purtând pălărie, ceea ce a provocat o criză a fetrului la Istanbul, unde toţi bărbaţii s-au precipitat să-şi comande pălării.

Susţinut şi de soţia sa, Latife Hanim, cu care se căsătorise în 1923, Mustafa Kemal iniţiază importante măsuri de emancipare a femeilor, care primesc drepturi civile şi politice complete, inclusiv dreptul de a fi alese în Parlament. Poligamia este abolită, învăţământul se deschide pentru toate fetele, căsătoria devine o instituţie civilă bazată pe contract, divorţul e recunoscut ca act civil. În mai puţin de şase luni, din februarie până în iunie 1926, Turcia a adoptat Codul civil elveţian, Codul penal italian şi Codul comercial german, obligând societatea turcă la un spectaculos salt în modernitate.

O reformă de proporţii este şi cea a scrierii, Atatürk impunând, după şase secole, în noiembrie 1928, înlocuirea scrierii arabe – care avea un caracter esenţialmente sacru, fiind scrierea prin care s-a transmis Coranul – cu alfabetul latin, precum şi înlocuirea calendarului tradiţional musulman al Hegirei cu calendarul gregorian. Din nou, Atatürk porneşte într-un circuit de conferinţe şi, cu creta pe tablă, arată în fiecare sat cu cât e mai simplă scrierea latină faţă de cea arabă.

În relaţiile internaţionale, Turcia renunţă la iredentism, îşi consolidează relaţiile cu Marea Britanie, semnând, în 1926, un tratat prin care renunţa la revendicarea regiunii Mosul, în schimbul a 10% din petrolul produs aici. Chiar şi cu Grecia, Turcia şi-a normalizat raporturile, încurajând schimburile de populaţie, astfel că, la finele anului 1930, cele două ţări semnează primul lor tratat de prietenie. Turcia se aliniază acum politicii europene post-versailleze: în 1932, devine membră a Ligii Naţiunilor, în 1934 semnează cu România, Grecia şi Iugoslavia Pactul Înţelegerii Balcanice sau Antanta Balcanică – alianţă formată la 9 februarie 1934, cu un caracter defensiv, în armonie cu Mica Înţelegere sau Mica Antantă, formată din Iugoslavia, România şi Cehoslovacia. Ideea principală a acestor înţelegeri a fost de a crea o zonă tampon între Rusia si vest.

Garant al tuturor acestor reforme şi al caracterului laic al statului turc a fost armata turcă, ea căpătând o misiune de factor de mediere care asigura buna funcţionare a instituţiilor civile. Armata s-a dovedit esenţială încă din primii ani, reuşind să înăbuşe în sânge atât revoltele islamiste ale kurzilor, cât şi tentativa de lovitură de stat din 1926, când nu mai puţin de 13 lideri ai răsculaţilor au fost spânzuraţi.

Turcia reformată nu era, aşadar, o Turcie prea democratică: în 1930, Atatürk încearcă să susţină crearea unui partid de opoziţie sub conducerea unui apropiat al său, Ali Fethi, dar noua formaţie are un succes atât de fulgerător, încât renunţă repede şi striveşte noua mişcare cu brutalitate. Atatürk însuşi se retrage tot mai departe de contemporanii săi, în fosta reşedinţă a sultanilor de la Istanbul, palatul Dolmabahçe, unde şi sfârşeşte din viaţă, la 10 noiembrie 1938. Un cortegiu în acelaşi timp funebru şi triumfal, ca odinioară cel al lui Alexandru cel Mare, traversează întreaga Turcie, de la Istanbul la Ankara, unde un mausoleu fastuos îl adăposteşte până azi, păstrând în piatră amintirea acestui ctitor care a redefinit istoria şi perspectiva patriei sale.

Pretutindeni în Turcia, Atatürk este prezent şi azi. Chiar şi cei care îi contestă opera – nu puţini în zilele noastre, când şi caracterul secular al statului turc, şi naţionalismul modernizator iniţiat de primul preşedinte al Turciei, şi rolul armatei sunt contestate atât din direcţia islamiţilor conservatori, cât şi din cea a forţelor pro-europene – figura lui rămâne punctul de pornire al oricărui program politic. Efigia lui, prezentă în fiecare cămin, vizibilă pe orice bancnotă, este încă monumentul de referinţă al statului turc.

Prof. dr. Zoe Petre

 

“România și Turcia au relații puternice și complexe”

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on “România și Turcia au relații puternice și complexe”
  • ne declară E.S domnul Ömür ŞÖLENDIL, Ambasadorul Republicii Turcia la București

Relaţiile bilaterale dintre România şi Turcia au cunoscut o dezvoltare deosebită atingând un stadiu calificat a fi excelent. Până a se ajunge la acest nivel au fost parcurse, treptat, mai multe etape, îndeosebi cele din ultimii ani. Am dori o apreciere din partea dumneavoastră.

– România și Turcia au relații puternice și complexe. Nu avem doar o geografie și o istorie comună, dar și interese politice și economice comune. Cooperăm activ într-o arie largă de domenii, de la comerț și energie, până la transport și cultură. Această cooperare a atins un stagiu fără precedent în ultimii ani, iar la nivel înalt a avut loc un număr mare de întâlniri bilaterale.

La sfărşitul anului trecut, Preşedintele Traian Băsescu , aflat la Ankara, a semnat împreună cu Preşedintele Abdullah Gül, Declaraţia privind Parteneriatul Strategic dintre România şi Turcia, care prevede cooperare în domeniul economic, militar, politic şi cultural. În mod cert, s-au deschis noi perspective de dezvoltare a relaţiilor dintre cele două ţări. Cum a reacţionat efectiv şi mediul de afaceri turcesc din România?

– Vizita Președintelui Băsescu în Turcia în decembrie 2011 a fost un moment de referință în cadrul relațiile bilaterale turco-române. Declarația de Parteneriat strategic semnată de Președinții celor două țări în cadrul vizitei reprezintă un semnal clar al dorinței comun de a dezvolta și întări cooperarea noastră, care va servi atât intereselor Turciei și României, cât și întregii regiuni. Odată cu completarea Planului de Acțiune, care va stabili prioritățile și modalitățile de realizare ale parteneriatului nostru strategic, în zilele ce vor urma, vom avea un mecanism viabil pentru utilizarea enormului potențial în dezvoltarea și mai puternică a cooperării noastre bilaterale.

Cooperarea în domeniul economic și comercial reprezintă un aspect foarte important în relațiile noastre. La sfârșitul anului 2011, volumul de schimburi comerciale între Turcia și România s-a ridicat la 7 miliarde de dolari. Turcia este cel mai mare partener comercial al României în afara U.E. Oamenii de afaceri turci care își desfășoară activitatea în România de la începutul decadei 90 au avut o mare contribuție în această direcție. În prezent, peste 6000 de oameni de afaceri turci operează în această țară într-o arie largă de sectoare, cum ar fi domeniul bancar, construcții, producție de bunuri de consum, sănătate, învățământ și media. Valoarea totală a investițiilor turce în România, inclusiv cele care vin prin terțe țări, este estimată la peste 5 miliarde de dolari.

Unul dintre scopurile principale ale parteneriatului strategic dintre Turcia și România îl reprezintă dezvoltarea în viitor a relațiilor economice. Credem că există încă un mare potențial pentru extinderea cooperarii noastre în domeniul economic, atât la nivel bilateral, cât și prin terțe țări.

Evoluează pozitiv şi relaţiile culturale dintre ţările noastre. La sfârşitul anului trecut au fost încheiate acorduri interguvernamentale de cooperare şi mă refer în mod special, la cel referitor la susţinerea creaţiei contemporane precum şi la cel din domeniul conservării şi promovării patrimoniului.

Cooperarea culturală și contactele între popoare sunt la fel de importante ca și voința politică în extinderea relațiilor bilaterale dintre cele două țări. Ca rezultat al relațiilor vechi de secole dintre noi, cele două țări au o moștenire culturală comună reflectată în cele aproape 3000 de cuvinte comune din limba turcă și, respectiv, limba română, în tradițiile culinare similare și în exemplele de arhitectură turcă existente în regiunea Dobrogei. Datorită atitudinii deschise a autorităților române, minoritățile turcă și tătară trăiesc de secole în România într-o atmosferă de pace. Anual, mii de turiști români vizitează Turcia în vacanțe și concedii. Suntem încredințați că Centrele Culturale Turce “Yunus Emre” din București și Constanța pe care le-am inaugurat în noiembrie 2011 vor contribui la descoperirea în continuare a elementelor comune din culturile turcă și română și la apropierea și mai strânsă dintre cele două națiuni.

Ca un semn al prieteniei tradiţionale dintre ţările noastre, România acordă un sprijin constant aderării Turciei la UE, încurajând realizarea de progrese în deschiderea unor noi capitole de negocieri, în perioada următoare. Am dori să cunoaştem cum este apreciat acest sprijin al României în ţara dumneavoastră?

– Accederea la Uniunea Europeană rămâne un obiectiv strategic pentru Turcia. Turcia și UE nu au doar un continent comun și o istorie comună, dar și un viitor comun. Datorită potențialului său economic – a populației tinere și politicii externe dinamice axate pe pace, stabilitate și dezvoltare economică regională și nu numai – primirea Turciei în UE va fi benefică Uniunii și ei înseși în egală măsură. România este una dintre țările membre ale UE care înțelege cel mai bine contribuția Turciei în această privință. Noi apreciem foarte mult sprijinul dat de prietenii noștri români pentru primirea statutului de membru al Uniuni Europene de către Turcia.

 

Turcia în context balcanic

Reporter: editura February - 13 - 2012 Comments Off on Turcia în context balcanic

Anul 2011 a fost un an plin de tensiuni si dificultăţi pentru multe ţări din lume inclusiv pentru ţările Europei de Sud-Est. Balcanii intră în anul 2012 cu aşteptări fireşti, create de perspectivele oferite de Uniunea Europeană la începutul acestui secol.

Pentru anul 2012 atenţia specială va fi îndreptată către poziţia Turciei faţă de Balcani. Aceasta derulează de mai mult timp o politică externă multi-dimensională şi multi-regională în ciuda perspectivelor de aderare la UE care sunt supuse unui adevărat purgatoriu.Situaţia socio-financiară a Greciei, a permis Turciei să se manifeste pe un spaţiu mai mare,în condiţiile în care economia a fost afectată mai puţin de criza UE, avănd un PIB de 10.000 $ pe persoană . În acest sens, intenţia Turciei de a deveni lider regional nu mai este un vis ci o realitate.

Un analist politico-militar Petar Shkriba, sublinia pe bună dreptate că după destrămarea Iugoslaviei interesul strategic al Turciei s-a îndreptat din nou către Balcani, un fost teritoriu otoman. De această dată ,influenţa este economică şi culturală ,dar curănd va deveni geopolitică.Erdogan ştie – declara analistul amintit – că Europa are nevoie de Turcia şi nu invers. Principalele reţele de conducte de gaz natural şi petrol vor trece prin Turcia.

Politica către “vecinii de peste graniţe” din Balcani este atent monitorizată şi controlată, pentru că guvernul de la Ankara ştie că o implicare serioasă în Balcani poate deveni o carte de loc de neglijat de UE în contextul actualei crize .

Cooperarea politică si economică cu Turcia, a căpătat o semnificaţie deosebită pentru Macedonia , Bosnia şi Serbia . Investitori turci au consolidat legăturile economice ,în ultima perioadă, la un nivel nemai atins până în prezent.Iar coridorul Nr. 10 care face legătura între ţările balcanice şi restul Europei a captat atenţia oamenilor de afaceri turci care văd în acesta o conexiune de transport între Turcia şi Balcani şiTurcia şi UE. Pentru 2012, oficiali de la Ankara au în vedere şi alte aspecte delicate în relaţiile cu regiunea.

Un punct sensibil pe care liderii turci încearcă să-l “ ocrotească” este legătura cu comunităţile musulmane din Balcani.Turcia evită declaraţii tranşante în acest plan şi afirmă că prezenţa ei urmăreşte “ să angajeze toate etniile şi religiile în eforturile de creştere a stabilitătii în regiune”.

Turcia nu are ambiţii imperialiste ,” însă,încearcă să ajute ţările vecine cât poate” a declarat ambasadorul turc la Belgrad, ca răspuns la acuzaţiile Serbiei că prin vizita unei delegaţii militare turce în regiunea Sandzak, locuită de musulmani, Ankara se amestecă în treburile interne sărbeşti.

Un alt punct delicat pentru Turcia este relaţia cu Bosnia –Herţegovina, la fel de atent monitorizată, pentru ca “beneficiile –spune premierul Erdogan – sunt reciproce şi în interesul stabilizării regiunii “.Această declaraţie a stărnit de la început reacţia membrului sărb al preşedenţiei tripartite a BiH ,Nebojsha Radmanovic, care a apreciat că “aceasta poate fi o cauză a apariţiei problemelor politice între cele două entităţi ale ţării, cu efect asupra unităţii celor trei popoare constituente”.La Sarajevo, implicarea Turciei în BiH este văzută de partea bosniacă drept benefică pentru dezvoltarea ţării, în timp ce politicieni sărbi sunt rezervaţi, refuzănd asumarea unui rol politic venit din partea Ankarei în Balcani.

După vicepreşedintele Republicii Srbska, Emil Vlajki, “ambiţiile premierului Erdogan de a extinde ‘Diagonala verde ‘ ( extinderea înfluenţei islamice în ţări conectate cu populaţie musulmană ) în acest spaţiu au propiile limitări .“

Suspiciunile naţionaliştilor sărbi nu au fost îngăduitoare nici faţă de poziţia constructivă, de moderator al Turciei, care prin aducerea la aceiaşi masă a preşedinţilor BiH şi Serbiei au încurajat dialogul politic şi implicit securitatea regională.

Ar fi nepotrivit să se creadă că nu mai sunt probleme politice între Ankara şi Belgrad, dar evoluţiile bilaterale în plan economic, arată dorinţa de a creşte în anul 2012 cooperarea şi dezvoltarea relaţiilor în domenii de interes reciproc. În acest sens, este şi planul de cooperare strategică, care va permite în final realizarea unei companii aeriene naţionale comune.Activitatea economică a Turciei va continua să se extindă şi în 2012 şi în alte ţări din Balcani. Se aminteşte că în Macedonia s-au investit deja 200 milioane de dolari pentru modernizarea aeroporturilor existente de la Skopje si Ohrid. Pentru anul în curs sunt preconizaţi investirea altor 150 milioane de dolari în industria uşoara .

Din punct de vedere politic Turcia sprijină Macedonia pentru integrarea euro-atlantică, în ciuda disputei numelui cu Grecia.Nu este uitată nici dimensiunea emoţională dintre cele două ţări. Fondatorul Turciei moderne Kemal Ataturk şi-a petrecut tinereţea în Macedonia, cu educaţie în şcoala militară otomană de la Bitola, fapt care a permis constituirea unui cadru cultural permanent care face posibil întălniri anuale între reprezentanţi ai culturii din cele două ţări. În planul perspectivelor balcanice în anul 2012, problemele extinderii UE au rămas pe agenda preocupărilor prioritare.

Aderarea Turciei la UE continuă să fie o problemă destul de complicată . Fuele a ţinut să precizeze recent că “a fost lansată o nouă agendă pozitivă cu Turcia pentru a menţine avântul reformelor şi stimula discuţiile de aderare care sunt cel mai bun cadru pentru continuarea eforturilor interne”. Analiştii apreciază că afirmaţiile premierului turc că în viitorul apropiat” Europa va avea nevoie de Turcia şi nu invers” trebuiesc luate într-o perspectivă mult mai realistă din cauza problemelor energetice.

Dr. Vasile Leca

 

Turcia, „putere pivot” în Balcani

Reporter: editura June - 16 - 2011 Comments Off on Turcia, „putere pivot” în Balcani

Dacă ar fi să analizăm politica externă a Turciei în ultimile decenii, am surprinde aspecte extrem de interesante, impuse de o logică pragmatică, apărută în momente deosebite atât în plan interenaţional, cât şi regional. Ar fi greşit să credem că orientarea după anii 90 nu a fost influenţată de administraţia de la Wasinghton. SUA, prin mijloace specifice, au creat în cazul Turciei imaginea unei ţări cu statut de lider regional, iar trecutul otoman a stimulat din plin această percepţie. Poziţia de membru NATO şi, puţin mai târziu, cea de aspirantă la Uniunea Europeană aveau să schimbe opţiunile în ce priveşte politica externă a Turciei, după 1989, când liderii au înţeles că globalizarea este ireversibilă, iar Turcia nu are decât o direcţie: deschiderea economică. Dar asta nu putea fi făcută oricum, pentru că societatea era marcată de doctrinele deloc de neglijat ale lui Turgut Özal şi Ismail Cem, ce propovăduiau, printre altele, retorica „războiului rece. Acest context a impus un exerciţiu interesant, prin care o ţară – până la urmă balcanică a început să construiască o strategie nouă de acţiune externă, întrun spaţiu marcat de criza economico – financiară, cu scopul de a deveni o nouă putere regională, cu un rol definit în lume”.

Există aprecierea că actualul ministru de Externe turc, Ahmet Davutoglu, promotorul acestei direcţii, a încercat să despartă preocuparea excesivă pentru aderarea la UE de necesitatea unei poziţii de influenţă zonală, din Balcani până în nordul Africii şi Asia Centrală. Căile pe care le propune şeful diplomaţiei sunt cele economice, culturale şi, nu în ultimul rând, politice, care, în opinia sa, trebuie să interacţioneze paşnic. Ceea ce se distinge este segmentul ajutorului pentru dezvoltare, pe care ţările din Balcanii de Vest îl aşteaptă. Agenţia de Cooperare Economică a Turciei (TIKA) a fost însărcinată cu un rol important în procesul construirii unei noi strategii economice pentru ţările non-membre UE din regiunea balcanică. Nici în planul cultural lucrurile nu au rămas pe loc, deoarece, prin creşterea numărului de centre culturale finanţate de Turcia în Balcani, s-a dorit continuarea unor vechi tradiţii în rândul populaţiilor de cultură islamică. Greutăţile cele mai frecvente în acceptarea unui sprijin cultural au fost legate de perceperea mesajului venit din partea unei ţări urmaşe a Imperiul Otoman, care a lăsat urme greu de şters într-un spaţiu în care vechile trăsături comportamentale sunt prezente şi acum. Dar aceste impedimente nu au descurajat diplomaţia turcă. Dimpotrivă. Mijloacele de asistenţă sau ramificat, cuprinzând cele mai diverse domenii. În ce priveşte elaborarea unei noi doctrine de politică externă, un rol deloc de neglijat l-au avut tendinţele geopolitice din regiune. Restructurarea Irakului după interese americane, poziţia specială a Iranului, mişcările fără precedent din ţările arabe sunt câteva dintre cele mai importante elemente care au configurat o nouă hartă politico-militară a regiunii, în care Turcia a reuşit să propună o matrice de politică externă destinată regiunilor apropiate. Schimbarea a fost posibilă în condiţiile în care Ankara şi-a dat seama că accederea la o poziţie de lider regional poate influenţa mult mai mult Occidentul, pe care l-a urmat decenii de-a rândul fără comentarii. Astfel, dintr-un stat la frontiera cu Europa, Turcia a declanşat procesul de construire a unei strategii de putere pivot în zonă. O demonstraţie în acest sens este faptul că Turcia a început să joace şi rolul de mediator în conflictele din Balcani, în paralel cu cea de investitor. Se vorbeşte, şi nu degeaba, că asistăm la o a doua sosire a Turciei în Balcani, cu o poziţie diferită de cea a Imperiului Otoman, întrucât acum apropierea este definită de dorinţa de a ajuta, de a stinge potenţiale conflicte şi de a construi sisteme de cooperare puternice, care să sprijine intregarea în structurile occidentale.

Din păcate, piaţa balcanică este prea puţin cunoscută, şi, cu toată dorinţa de cooperare economică manifestată în regiune, nu are datele necesare de a oferi Turciei anvergura pe care şi-o doreşte. Ori, în doctrina turcă de construire a poziţiei de lider regional, factorul economic ocupă un loc de primă importanţă, de care Turcia a început să ţină cont în mod evident în acţiunile sale din Balcani. În acest sens este edificator Forumul de Afaceri Saraievo 2011, organizat în capitala baosniacă la începutul lunii aprilie a.c. de Banca Internaţională Bosna şi Banca Islamică de Dezvoltare, în scopul conectării investitorilor din întreaga lume cu antrepenori din Bosnia şi regiune. Printre ţările prezente au fost Turcia, Kuweit, Arabia Saudită, SUA, Malaezia.

Apropierea de piaţa europeană, structura existentă, cu potenţial de dezvoltare, forţa de muncă calificată şi competitivă, moneda şi un sector bancar sănătos sunt avantajele acestei regiuni, dominată de legături istorice nu numai culturale, ci şi industriale şi educaţionale, arată Murat Yuleek, preşedintele consiliului de administraţie a băncii turceşti de investiţii TAIB. Forumul a fost organizat cu scopul declarat de a dezvolta o piaţă care să ofere bunuri şi oportunităţi tuturor investitorilor.

Interesant de remarcat este faptul că în regiune, ponderea investiţiilor este în educaţie. În privinţa potenţialului de investiţii din Europa de sud–est, unul din participanţii la Forum, şeicul Saleh Abdullah Kamel, un miliardar, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Islamică, aratăpentru realizarea planurilor educaţionale şi a altor planuri trebuie avută în vedere o imagine care trebuie combinată cu banilucru simplificat de sistemul bancar islamic”. Acest aspect subliniază, de fapt, că, spre deosebire de sistemul bancar convenţional, cel islamic nu vizează profitul, iar la baza relaţiilor economice stă postulatul, care interzice investiţiile în afaceri contrare principiilor Islamului.

În acest efort de restructurare a raporturilor cu lumea balcanică, există deopotrivă interesul Turciei şi al altor investitori din zona islamică, de a ajuta regiunea să devină un exemplu de dezvoltare economică de succes . Este demn de reţinut faptul că în poziţia oficială a guvernului turc se precizează că avem o strategie serioasă pentru Balcani, regiunea fiind una din principalele priorităţi ale politicii externe. În acest sens, Geybulla Ramazanoglu, consilierul premierului Recep Tayyip Erdogan, subliniazăTurcia va fi bucuroasă să contribue mai mult şi să medieze disputele bilaterale dintre ţările din Balcani”.

În contextul în care implicarea Turciei în zonă este aşteptată de majoritatea ţărilor balcanice, diplomaţia turcă prezintă o strategie interesantă. Unul din veteranii diplomaţiei turce în Balcani, ambasadorul Ali Engin Oba, preciza, în numele Ministerului de Externe că vrem să extindem politica noastră în întreaga regiune a Balcanilor, atât politic, cât şi economic, calificând misiunea Turciei drept o manifestare a unei puteri moderate.

Dacă în urma destrămării fostei Iugoslavii, Turcia nu a mai avut influenţa pe care şi-a dorit-o în acest spaţiu, iată că Ankara şi-a revizuit strategia. Iar noua politică lansată de ministrul de Externe Davutoglu a fost primită de ţările balcanice cu interes. Obiectivele diplomatice turce sunt consolidarea legăturilor economice, depăşirea diferenţelor şi relizarea securităţii pentru toată lumea. Turcia se declară pregătită să ajute ţările din regiune prin iniţiativele sale echilibrate şi prin mediere, se precizează în poziţia guvernului de la Ankara. În acest context, analistul german Dusan Reljic, specializat pe problemele relaţiilor internaţionale şi securităţii, apreciază că Turcia poate aduce mulţi investitori în Balcanii de Vest, ajutând astfel la restabilirea unei poziţii de frunte în zonă“. Acesta a adăugat totuşi că în plan politic, regiunea va continua să se adreseze în primul rând SUA, Europei şi Rusiei pentru sprijin, pentru integrarea în NATO şi UE, întrucât acest spaţiu are nevoie de suport politic şi securitate energetică, aspecte ce nu pot fi oferite în prezent de Turcia.

Un lucru este cert: viitorul prezenţei economice turceşti – în condiţiile în care Turcia nu este un partener în regiune la nivelul potenţialului de care dispune va fi decisiv pentru rolul de lider pe care această ţară îl poate juca în regiune, în măsura în care investiţiile vor deveni semnificative pentru zona Balcanilor.

Fără a fi o concluzie, se poate aprecia că această ofensivă diplomatică a Turciei este un demers demn de subliniat în condiţiile importanţei lumii balcanice pentru securitatea şi pacea europeană şi nu numai. Este greu de explicat de ce ţările balcanice membre UE privesc spaţiul balcanic din care fac parte ca pe ceva lipsit de interes sau se limitează la procuparea pentru soluţionarea unor dispute bilaterale. Liderul regiunii va fi recunoscut după implicări şi strategii precum cele făcute de Turcia în prezent şi nu după dorinţe şi planuri exprimate la reuniuni şi manifestări zonale.

 

 

Dr. Vasile Leca

Analist pe probleme balcanice

 

 

 

Lumea, peste 50 de ani

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Lumea, peste 50 de ani

Harta economico-socială a lumii, încă bazată pe echilibrele stabilite de războiul rece, se schimbă sub ochii noştri. Intrarea Chinei pe post de al treilea acţionar al Băncii Mondiale este semnalul faptului că noua arhitectură economică, apărută odată cu G20, este centrată pe noile puteri emergente – China, Brazilia, India, Indonezia, Mexic, Turcia. Unul dintre cei mai importanţi piloni ai puterii sporite a acestor state este creşterea demografică.

Un continent-azil”…

Cu un secol în urmă, Europa număra mai mulţi locuitori decât China. Industrializarea o transformase într-un El Dorado, iar sporul natural al populaţiei a fost spectaculos. Astăzi, continentul-fanion al progresului în secolele XIX şi XX numără aproximativ 730 de milioane de locuitori, iar marele stat asiatic înregistrează peste 1,3 miliarde de cetăţeni. De altfel, datele Institutului European de Statistică nu fac decât să confirme ceea ce spunea, în 1994, fostul cancelar Helmut Kohl: „Îmbătrânirea populaţiei va fi cea mai mare provocare pentru Europa”.

Dat fiind caracterul lor lent, schimbările demografice sunt în general ignorate de politicieni. Acest lucru nu înseamnă că procesul nu-şi continuă evoluţia îngrijorătoare – în anul 2030, un sfert din populaţia Europei va avea vârsta peste 65 de ani. Iar anul 2050 arată şi mai rău: Fondul Monetar Internaţional estimează doar două persoane active pentru fiecare pensionar, faţă de patru, câte sunt astăzi. La rândul său, Comisia Europeană a calculat că Europa va pierde, în următoarele decenii, prin fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, circa 48 de milioane de persoane active pe piaţa muncii. Iar cifrele din Europa de Est sunt cele mai alarmante. “Ritmul rapid al schimbărilor demografice din această regiune reprezintă un trend mai degrabă dramatic, cu potenţiale implicaţii majore de ordin economic şi social şi evoluează cu o viteză nemaiîntâlnită pentru acest grup de ţări”, atenţionează experţii Băncii Mondiale, care situează Slovenia, Croaţia, Cehia şi Bulgaria pe primele locuri între statele cu cei mai bătrâni cetăţeni până în 2030.

Faptul că Europa devine tot mai mult ceea ce a început să fie numit, mai în glumă, mai în serios, “un continent-azil, cu locuitori în vârstă vegheaţi de infirmiere asiatice”, a început deja să schimbe aspectele vieţii europenilor. Şi chiar dacă imigraţia se poate constitui într-o soluţie de ameliorare a situaţiei (sunt elocvente cazurile Franţei, care se sprijină pe aportul algerienilor şi al Germaniei, în care comunitatea turcilor este foarte viguroasă şi bine integrată), totuşi, pentru a compensa declinul populaţiei active în UE27 este nevoie de 56 de milioane de muncitori imigranţi în următorii 40 de ani. În acest context, statele europene se văd nevoite să-şi regândească politicile sociale, sistemele de pensii, în general impactul bugetar al declinului demografic asupra prosperităţii din prezent şi evoluţiei viitoare. Pentru că diferenţele tot mai mari între ceea ce pot susţine finanţele publice şi ce trebuie să direcţioneze guvernele către pensii sunt adevărate frâne economice. Pentru ţări ca Spania, Irlanda sau Marea Britanie problema este la fel de acută ca pentru Malta, Slovacia sau România, cu accent pe faptul că ţările est-europene riscă, în condiţiile suprapunerii crizei economice prelungite peste scăderea şi îmbătrânirea populaţiei active, să nu mai poată reduce nici peste o jumătate de secol decalajele faţă de occident.

Cine preia ştafeta progresului economic

În anii `50 ai secolului trecut, Europa, SUA şi Canada erau liderii progresului economic, cu un procent de 68% din tot ceea ce însemna industrie, comerţ, producţie agricolă. Până în 2050 însă, ştafeta va fi preluată de statele în curs de dezvoltare, care vor produce 80% din tot ceea ce se numeşte avuţia generatoare de creştere economică, de la înaltă tehnologie la grâne. Răsturnarea de situaţie este susţinută puternic de sporul demografic şi de puterea de cumpărare a clasei medii, care creşte semnificativ în aceste ţări. Acelaşi an 2050, luat ca reper de ONU pentru configurarea unor elemente globale, va găsi 30% dintre americani, canadieni, europeni şi japonezi în vârstă de peste 60 de ani. În schimb, în acelaşi orizont de timp, Asia, America Latină şi Africa vor înregistra un val de tineri apţi de muncă, cu vârsta în jur de 15 ani. Devine limpede efectul pe care îl vor avea îmbătrânirea pe de o parte şi forţa socială proaspătă, de cealaltă, în ce priveşte capacitatea unui stat de a creşte economic, dar şi de a beneficia de sustenabilitate pentru sistemele sociale, pentru asigurarea unui minim decent al nivelului de trai, precum – şi nu în cele din urmă – pentru pensii.

Un scenariu al organizaţiei mondiale arată şi urmările inversării raporturilor între „vechea gardă” a statelor dezvoltate şi aşa-numitele puteri emergente: progresul va aduce cu sine sporirea populaţiei tinere, concentrate în viitoare metropole cu peste 11 milioane de locuitori fiecare, majoritatea în Asia sau America Latină (Mexico, Bombay, Shanghai).

Declinul demografic anulează, iată, strategiile de dezvoltare moştenite de la secolul XX; secolul XXI schimbă, inevitabil, datele arhitecturii globale – nicicând locuitorii ţărilor bogate nu au fost atât de în vârstă, nicicând statele catalogate drept sărace nu au fost atât de populate şi urbanizate. Drept care, sociologul american Jack Goldstone, concluzionează că „niciodată, de la 1800 încoace, cea mai mare parte a creşterii economice nu a fost generată în afara Europei, a Statelor Unite şi a Canadei”.

Roxana Ichim