NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

NATO: o nouă abordare strategică

Reporter: editura October - 11 - 2020 Comments Off on NATO: o nouă abordare strategică
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape 150 de ani, a fost absolvită de confruntări și conflagrații acute, nefiind implicată masiv nici în cele două Războaie Mondiale și nici în „războiul rece”, marile răsturnări și încercări de restabilire a echilibrului de forțe în zonă și în lume au prins în turbulența lor întregul spațiu pontic. Așa cum, în urmă cu mii de ani, Mediterana s-a revărsat peste soclul natural al Marii Negre, înglobând-o în ceea ce un autor latin numea „Marea cea Mare a Mediteranei”, după 1990, Atlanticul s-a revărsat în bazinul pontic, dar nu pentru a-l occidentaliza, cum susține un politolog vest-european, ci pentru a-i da o nouă configurație, prin abolirea dominației absolute a condominiumului ruso-turc și asanarea teatrului de confruntare între „Noul Est” și „Noul Vest”. 

Exerciții ale NATO la Marea Neagră

Înfățișarea pontică a momentului e mozaicată – în vest și sud euro-atlantică, incluzând România, Bulgaria și Turcia ca state membre ale NATO, în nord cu țărmul împărțit, incert, între Ucraina și Rusia, care prin realipirea Crimeii deține încă peste 1.000 km de țărm, iar în est state post-sovietice. Un coeficient substanțial de instabilitate și insecuritate furnizează cele cinci conflicte nu atât înghețate, cât mereu în măsură să reizbucnească în regiunea extinsă a Marii Negre: Transnistria, Ossetia, Abhazia, Nagorno Karabah și Donbass. În plus, în spațiul terestru, maritim și aerian s-au intensificat activitățile militare ale statelor riverane și aliaților lor și se produc concentrări masive de trupe și armament din cel mai modern. În sfârșit, tensiunea în zonă sporește prin reizbucnirea conflictului cronic dintre Turcia și Grecia (ambele state membre ale NATO), care, deși are ca front principal de înfruntare Mediterana de Est, exercită un impact direct și asupra zonei de sud a arealului pontic, inclusiv prin afectarea coeziunii interne a Alianței.

Antrenamente militare terestre al Alianței Nord-Atlantice la țărmul Mării Negre

Prin toate aceste focare de încordare (la care se adaugă războiul din Ucraina și turbulențele din Siria, ca și situația tensionată din estul Mediteraniei, unde se înfruntă Turcia de o parte, Grecia, Ciprul și Israelul, sprijinite de Franța, de cealaltă parte, regiunea Mării Negre a devenit zona conflictuală cea mai agitată de pe continentul european. Pontos Euxeinos – Marea Primitoare din vechime – și-a pierdut înțelesul toponimic originar pentru a prelua titlul deloc de invidiat de zona cea mai instabilă și mai periculoasă pentru pacea și securitatea continentului. Iar odată cu această prioritate nefericită, nici despre Marea Neagră ca vecinul cel mai bun al României nu se mai poate vorbi. 


Marea Neagră a devenit un spațiu de confruntare cu o întindere de aproximativ 450.000 km pătrați, iar prin realipirea Crimeii la Rusia, Marea de Azov a devenit practic, pe 30.000 km pătrați, „lac rusesc”. Modernizarea infrastructurilor și înzestrării militare ale Rusiei în nordul Marii Negre transformă acest areal într-un „bastion strategic de sud” al Federației Ruse, menit să stăvilească înaintarea și influența occidentală în Estul continentului, în apropierea frontierelor Rusiei și în vecinătatea să imediată. Cooptarea României și Bulgariei în NATO, ca și realipirea Crimeii la Rusia au apropiat în mod critic structurile politico-militare ale Alianței atlantice și Rusiei. Cu referire la prezența tot mai masivă a flotelor statelor NATO în Marea Neagră, ministrul rus al Apărării, Seghei Soigu, declara, la 5 septembrie 2020: „Se află aici flote și vase ale unor state care nu sunt riverane. Noi urmărim mișcările lor. Ce fac ele aici? În mod firesc, noi facem totul pentru a preveni orice amenințare pentru țara noastră”. Declarația demnitarului rus este replică la anunțul secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, care declara Marea Neagră drept „regiune strategică”, în care prezența Alianței se va consolida. 

Unitate de informații în România, pentru susținerea trupelor NATO de la Marea Neagră

Într-un context euroatlantic mai larg, SUA au anunţat retragerea a 25% din efectivele sale militare din Germania, dintre care o parte vor fi amplasate în Italia, iar alta va staţiona prin rotaţie şi în România, dar această repoziţionare, a dat asigurări Washingtonul, nu va diminua amprenta militară americană în regiunea Marii Negre, ci, dimpotrivă, va consolida forţa de acţiune a NATO. 


Așadar, Marea Neagră – „bastion strategic” pentru Rusia, „regiune strategică” pentru NATO. Analistul rus Andrei Zagorski, de la Institutul Primakov, de la Moscova, constată: „În afară de posibilitatea, admisă, de escaladare a ostilităților în estul Ucrainei sau în jurul Crimeii și Mării Azov, principala preocupare a Rusiei se referă la perspectiva creșterii ulterioare a prezenței militare și a activităților NATO și, în special, a SUA în Marea Neagră. Ambele ar putea duce la continuarea militarizării regiunii și la creșterea riscurilor de confruntare directă cu Alianța”. Și conchidea: „Marea Neagră este văzută ca fiind cea mai periculoasă zonă, în comparație cu, de exemplu, Marea Baltică sau Arctica”.

Și generalul (r) american Phillip Breedlove, fost comandant suprem al NATO în Europa, consideră zona Mării Negre și de zona de nord a Europei – zona arctică – ca fiind „noi puncte fierbinți”, dar „abilitățile noastre la Marea Neagră nu sunt adecvate nevoilor”. Un alt general (r) american, Ben Hodges, fost comandant al Forţelor terestre americane în Europa, adaugă: „Este necesară o discuţie în cadrul Alianţei, care să ducă la formarea unei idei clare că regiunea Mării Negre este la fel de importantă pentru securitatea europeană ca Marea Baltică. Cred că regiunea Mării Negre va fi, cel mai probabil, viitorul teatru de conflict”, încheia Hodges, cu o apreciere oarecum hazardată, dar deloc nesemnificativă.

Exerciții militare de anvergură ale trupelor NATO în regiunea Mării Negre

Într-un studiu elaborat pentru NATO și intitulat „Un flanc, o amenințare, o singură prezență: o strategie pentru flancul estic al NATO”, autorii (generalul Ben Hodges, colonelul Janusz Bugajski, politologii Ray Wojcik și Carsten Schmiedl) oferă recomandări substanțiale și practice pentru orientarea globală a strategiei flancului estic, care se întinde din Arctica până în Caucaz și include zonele Mării Baltice și Mării Negre. „Este cel mai lung și poate cel mai vulnerabil sector al Alianței și este expus zilnic la sondaje militare, subversiune, dezinformare, atacuri cibernetice și presiune diplomatică și economică excesivă”, constată studiul. După declanșarea crizei din Ucraina și anexarea Crimeii în 2014, Alianța a acordat prioritate regiunii Mării Baltice. „Această abordare la nivel de capacități de descurajare a creat un grad de incoerență de-a lungul flancului de est, expunând NATO”, avertizează studiul. Alianța are nevoie de o strategie coerentă în regiunile Mării Baltice și Mării Negre, cu un echilibru de capabilități care să prezinte un front unitar. În acest scop, NATO trebuie să ridice nivelul de prioritate a regiunii Mării Negre. În consecință, NATO ar trebui să elaboreze un plan de răspuns gradual, similar cu cel realizat în regiunea Mării Baltice și să adopte o evaluare regională comună pentru flancul estic. Logistica și capabilitățile trebuie consolidate atât în zona Mării Baltice, cât și în Marea Neagră, pentru a reduce lacunele și îmbinările de pe flancul estic. NATO trebuie să realizeze un consens cu privire la amenințările percepute de atacurile aeriene și de rachete și să integreze pe deplin diverse capacități de apărare a flancului estic și de apărare. Statele Unite și NATO, recomandă studiul, trebuie să se coordoneze mai eficient în regiunea Mării Baltice și să dezvolte capacități mai mari de informații, supraveghere și recunoaștere maritimă în regiunea Mării Negre. De asemenea, se arată în lucrare, „NATO trebuie să consolideze România – centrul regional de gravitate al Alianței – prin îmbunătățirea infrastructurii sale rutiere și feroviare și accelerarea finalizării capacităților regionale de comandă și control”. Apreciind că de-a lungul flancului estic al NATO se află „cei mai vulnerabili membri ai Alianței”, cercetarea subliniază că „Alianța trebuie să îndepărteze orice asimetrie din poziția să flancului estic și să se pregătească pentru răspunsuri politice și militare rapide”.


Consolidarea în plan strategic a flancului estic, așadar și în zona Marii Negre, trebuie însoțită, însă, de eforturi și inițiative politico-diplomatice îndreptate spre înlăturarea neîncrederii și suspiciunii în relațiile dintre statele zonei, inclusiv celelalte state aliate, prin dialog și măsuri de întărire a încrederii și securității în interfața geostrategică dintre NATO și frontierele vestice ale Rusiei. Un climat stabil și sigur în zona Marii Negre nu poate fi instaurat decât în contextul larg al relațiilor dintre Alianța atlantică și Federația Rusă, ținând seama de interesele de securitate ale tuturor statelor din spațiul extins al Marii Negre. 

Corneliu Vlad