NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

A sosit deșteptarea…

Reporter: editura February - 21 - 2011 Comments Off on A sosit deșteptarea…

După 1989, scăpați de dictatură, am ales calea libertății. Încet-încet, am liberalizat regimul, care a devenit pluripartid, au fost alese organe reprezentative, ne-am îndreptat pașii și, în cele din urmă, am devenit o “economie de piață” (aflată încă în perioada acumulării primitive, barbare). Apoi ne-am legat libertatea de Uniunea Europeană, din partea căreia primim încă stimuli modeşti, evident că insuficienţi datorită altora, dar și nouă.

Dorind să progresăm, la început am acceptat tot ceea ce ni se propunea – legi, reglementări, controale, cotizații etc. etc. Stăteam cuminți în banca noastră, ca niște elevi silitori, care încercau să privească cu sinceritate în ochii profesorului. În acea perioadă, eram dați chiar drept exemplu de docilitate. E drept că această postură ne-a adus câte ceva, dar… nu ceea ce doream cu toții, adică o viață mai bună, stabilitate, respectarea valorilor noastre, ori o recunoaștere deschisă a eforturilor proprii, depuse adesea cu mari sacrificii. Ne amintim câtă rumoare a produs în țara noastră acceptul tacit legat de “tratația” ce trebuia acordată porcului – ca “locuință”, modalitate de sacrificare etc. – ca să dăm un singur exemplu aleatoriu. Și multe altele… În acest răstimp, alte state, în secunda în care erau călcate pe bătătură, nu din rea-voință, ci din necunoașterea adevărată a stărilor de lucruri, se împotriveau cu încăpățânare atunci când diferite interese, inclusiv cele naționale, le erau lezate. A apărut chiar o formă de euroscepticism cu privire la evoluția Uniunii Europene. Multă vreme nu am reacţionat la unele măsuri greu de digerat la noi, cum ar fi “limba moldovenească”, restricții europene exagerate pentru piața internă greu de îndeplinit etc. etc.

Și iată că ne-am deșteptat, odată cu refuzul ca țara nostră să poată adera la Spațiul Schengen și am reacționat, după opinia noastră, cu demnitate. La fel cum au procedat și alte țări membre din nordul continentului (Suedia și Danemarca), precum și Marea Britanie, Norvegia, Islanda, state importante care au refuzat chiar întărirea relațiilor cu Uniunea sau acceptarea calității de membru. Datorită împotrivirii unor state, o seamă de acțiuni împortante ale UE au eșuat. A făcut vâlvă respingerea de către Marea Britanie a Uniunii Economice și Monetare, precum și a regimului de vize Schengen. Pe aceeași linie se mai înscriu respingerea monedei europene de către Suedia, refuzarea statutului de membru de către Norvegia, respingerea Tratatului Constituțional la referendumurile din Franța și Olanda, din 2005, opoziția fermă și dură a Poloniei fată de unele măsuri europene ce nu-i erau favorabile.

Întorcându-ne la noi, opinia publică s-a întrebat: de ce aderarea României la Spațiul Schengen să nu se facă în baza regulilor convenite prin Tratatele UE, aplicându-i-se astfel un tratament discriminatoriu? Nu există nici cel mai mic indiciu că România ar genera riscuri privind fluxurile migratorii ilegale. De altfel, atât președintele țării, cât și ministrul de Externe au afirmat public, cu voce tare, că România este la fel de interesată ca şi celelalte state ale UE de asigurarea securității frontierelor Spațiului Schengen, și-a îndeplinit și continuă să-și îndeplinească obligațiile, așa cum au constatat și vizitele de evaluare a îndeplinirii angajamentelor pentru aderarea la Schengen.

Nu ne propunem să intrăm ceva mai adânc și să încercăm să aflăm de ce, în primul rând, Germania și Franța nu acceptă intrarea țării noastre în clubul Schengen. Or fi având alte motive, într-o lume în care precumpănesc interesele economice. Nu insistăm, gândească fiecare ce dorește.

Drumul nostrum European nu poate fi barat. Uniunea Europeană reprezintă pentru noi prezentul şi viitorul numai dacă vom şti să lucrăm eficient şi productiv, în primul rând pentru noi şi, evident, pentru alţii.

Carol Roman