NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Bulgaria condiționează aderarea Macedoniei de Nord

Reporter: editura May - 28 - 2020 Comments Off on Bulgaria condiționează aderarea Macedoniei de Nord
Uniunea Europenă și Maceonia de Nord încep negocierile de aderare a statului balcanic în luna iunie, dar un obstacol major deja a intervenit: Bulgaria a anunțat că ar putea să se opună intrării țării vecine în blocul comunitar, din motive de interpretare a istoriei comune. În cadrul Tratatului de bună vecinătate între Bulgaria și Macedonia de Nord, a fost stipulată crearea unui comitet care să clarifice toate aspectele controversate din istoria comună a celor două țări, dar, dacă această entitate nu-și va termina lucrările și nu se va ajunge la un numitor comun până la începerea negocierilor cu UE, Maceonia de Nord ar putea să mai aibă de așteptat pe calea integrării în familia statelor membre. „Dacă autoritățile de la Skopje continuă să falsifice istoria, Bulgaria nu-și va da acordul pentru debutul negocierilor”, sintetizează premierul bulgar Boiko Borisov. Concret, este vorba, printre altele, despre mențiunea „macedonean” în dreptul numelui lui Gotse Delchev, pe care bulgarii îl consideră revoluționar al istoriei țării lor. Pe de altă parte, același prim-ministru al Bulgariei susținea, la Forumul Economic Mondial de la Davos, că „Bulgaria a susținut în mod consistent eforturile statelor din Balcanii de vest pe drumul lor către accederea în UE”.
 
 

Conferința de pace de la Paris și Tratatul de la Trianon (1919-1920)

Reporter: editura July - 15 - 2019 Comments Off on Conferința de pace de la Paris și Tratatul de la Trianon (1919-1920)
– România reîntregită, stat unitar pe harta lumii

La 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinţei de pace de la Paris, cea mai mare reuniune internațională cunoscută până la acea dată în istorie. Convocată de puterile victorioase în Primul Război Mondial (SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia etc.), în total 27 de state, pentru elaborarea tratatelor de pace cu ţările învinse (Germania, Austria, Ungaria, Turcia şi Bulgaria), Conferinţa de pace de la Paris a avut între sarcinile fundamentale consacrarea internaţională a statelor nou apărute sau reîntregite prin dispariţia imperiilor austro-ungar, otoman şi ţarist. 


1. Marii învingători în Primul Război Mondial: Woodrow Wilson, președintele SUA, David Lloyd George, premierul Marii Britanii, Vittorio Emanuele Orlando, prim-ministru al Italiei, Georges Clemenceau, premierul Franței. 
 
 


2. Semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) a reprezentat încheierea Conferinței de pace de la Paris și, totodată, recunoașterea internațională a Unirii celor trei provincii istorice românești (Basarabia, Bucovina și Transilvania), care a dus la întregirea României.
 


3. Delegaţia română de la Conferinţa de pace de la Paris era alcătuită din Ion I.C. Brătianu, şeful guvernului, Al. Vaida-Voevod, C. Angelescu, Victor Antonescu, precum și dintr-un un grup de experți în domeniul juridic – Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara – în economie – G. Caracostea, dr. Creangă, C. Crişan, N. Flondor, Eugen Neculce – în geografie – Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu, ca și în plan militar – colonel Toma Dumitrescu. Astfel, toată documentația înaintată de România reprezentanţilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mâinile lor marile decizii, a fost o dovadă de înalt profesionalism.


4. Ion I.C. (Ionel) Brătianu, numit de Regele Ferdinand I „zodia bună a României”, a avut un rol de primă importanţă în Marea Unire de la 1918, precum și ulterior, în recunoașterea internațională a României Mari. O perioadă de covârşitoare răspundere pentru Ion I.C. Brătianu a fost Primul Război Mondial, perioadă în care marele politician şi-a asumat pregătirea militară şi diplomatică a României în conflagraţia în care ţara intrase pentru a se reîntregi cu provinciile sale istorice. În planul politicii externe, unul dintre momentele cele mai importante ale activităţii lui Ion I.C. Brătianu a fost participarea sa, timp de şase luni, la Conferinţa de pace de la Paris. Omul politic român a pus bazele victoriilor diplomatice românești care au dus la apariția pe harta lumii a României Mari. 


5. Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuţie deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea, lucrările Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, din care făcea parte ilustrul om politic, hotărau ca naţiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină, să-şi aleagă aşezarea ei printre naţiunile libere”. Această rezoluție a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta. După 1 Decembrie 1918, Vaida-Voevod a fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne după Marea Unire, ceea ce a făcut ca prezența sa la Conferința de pace de la Paris să fie considerată benefică și oportună. Politicianul a fost, un timp, membru în delegaţia română la înaltul for, apoi a condus-o, timp de trei luni, purtând discuții fructuoase cu reprezentanții marilor puteri, astfel încât, la scurt timp după întoarcerea sa în țară, era semnat în numele României, la Trianon, de către Nicolae Titulescu şi dr. Ion Cantacuzino, Tratatul de Pace cu Ungaria. Acest document, de o mare importanță pentru istoria României, recunoştea, la articolul 45, valabilitatea internaţională a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. 
 

Ţări „de aur”

Reporter: editura April - 18 - 2014 Comments Off on Ţări „de aur”
1

O parte din rezerva de aur a Băncii Angliei.

Nimic nu pare să-i descurajeze pe „căutătorii de aur”: nici scăderea preţului, nici criza economică îndelungată, nici contracţiile pieţei. Câteva date: piaţa aurului a scăzut în 2013 cu 15%, la 3.756 tone, însă cererea din partea consumatorilor de retail, pentru produse precum bijuterii, lingouri sau monede, a crescut puternic şi a atins un nivel record, arată „World Gold Council”.* Aurul s-a devalorizat anul trecut pentru prima dată din 2000, preţul metalului preţios coborând cu 29%, la sub 1.200 de dolari pe uncie (31,1 grame), cel mai abrupt declin din ultimii 32 de ani. În schimb, achiziţiile de lingouri şi monede din aur au crescut cu 28%, în timp ce livrările de bijuterii, cealaltă componentă importantă a pieţei retail, au urcat cu 17%, la 2.209 tone. Şi asta pentru că „atunci când preţurile scad, vor exista întotdeauna cumpărători”, comentează „Wall Street Journal”, citând un analist chinez. Referindu-ne în continuare la China, notăm că această ţară a devenit în 2013 cea mai mare piaţă pentru aur la nivel global – cererea din partea consumatorilor a crescut cu peste o treime. Nici alte state nu se lasă mai prejos. În India a fost înregistrată o creştere de 13%, Turcia şi Tailanda au înregistrat sporuri puternice, de 60%, respectiv 73%, iar în SUA, cererea de bijuterii, lingouri şi monede din aur a urcat cu 18 procente.

Febra va continua”

2

Noua „febră a aurului” în Africa de Sud

Faptul că posesia de aur egal bogăţie reiese şi din faptul că multe bănci centrale şi-au mărit rezervele cu sute de tone în ultimele luni. O ierarhie a celor mai importante ţări din perspectiva rezervelor de aur arată astfel: pe primul loc se află SUA, cu 8.133,5 tone (71,7% din totalul rezervelor internaţionale ale statului!). De remarcat că în 1952, SUA deţineau 20.663 de tone, aşadar se constată o scădere drastică în ultima jumătate de secol. Urmează Germania, cu 3.387,1 tone (această ţară şi-a redus mult rezervele, după ce a vândut 6-7 tone de aur în fiecare an, notează „Business Insider”). Notăm că statul german face demersuri pentru repatrierea a peste 600 de tone de aur din SUA şi Franţa. Pe locul al treilea figurează Italia, care deţine 2.451,8 tone, fiind urmată de Franţa, cu 2.435,4 tone, ţară a cărei Bancă centrală este decisă să nu vândă aur, deoarece acestea „îi conferă încredere”. China figurează la mijlocul acestui „top 10”, cu rezerve de 1.054,1 tone (metalul preţios reprezentând în schimb, faţă de cazul SUA, doar 1,2% din totalul rezervelor internaţionale ale statului). Pe locul şase găsim Elveţia, care deţine 1.040,1 tone, cu menţiunea că are o atitudine mai deosebită faţă de metalul preţios: în anul 1997 au existat propuneri pentru a se vinde o parte din rezervele de aur ale ţării, deoarece acestea nu mai erau considerate „necesare în domeniul politicii monetare” (!). În anul 2000, ţara a şi început să vândă 1.300 de tone de aur, considerate un… surplus. Rusia, în schimb, aflată pe poziţia a şaptea, „vede” altfel rezervele de metal preţios. În prezent deţine 1.015,1 tone, urmare a politicii de a depăşi pentru prima dată „bariera” de 1.000 de tone. Pe poziţia a opta în lume se află Japonia. Este un caz cu o evoluţie aparte: rezervele sale de aur, astăzi însumând 765,2 tone, erau în anul 1950 de doar şase tone, prima creştere masivă a achiziţiilor de aur consemnându-se în anul 1959 (169 de tone). În 2011, Banca Japoniei a vândut mari cantităţi de aur pentru a învesti 20 de trilioane de yeni în economia ţării, cu scopul de a calma investitorii după dezastrele naturale care au lovit ţara în acel an. Ultimele două poziţii sunt ocupate de Olanda, cu 612,5 tone (care a început de curând să-şi repatrieze rezervele depozitate în proporţie de 90% în Statele Unite, Canada şi Marea Britanie) şi India, care are 557,7 tone de aur, cu care, potrivit Guvernatorului Băncii centrale, Raghuram Rajan, această ţară poate să-şi plătească datoriile acumulate. Într-un clasament mondial lărgit, România se află pe locul 35, cu 103.7 tone, mai mult decât state ca Australia, Danemarca sau Finlanda.

Nu putem încheia acest periplu internaţional fără să amintim neîncetata „goană după aur”, consacrată de cursa marilor corporaţii pentru întâietate în exploatarea zăcămintelor aurifere ale lumii, care îi include totodată şi pe „minerii” ilegali ce vin „să facă curat” în urmă. Cel mai recent caz este al Africii de Sud. Aici, după 125 de ani, o nouă febră a aurului a cuprins ţara. Zeci de mineri ilegali îşi încearcă norocul în „Main Reef”, din Johannesburg, principalul zăcământ care a declanşat acelaşi fenomen la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bande organizate operează în mine abandonate, care, chiar dacă nu mai prezintă interes pentru marii exploatatori, generează o afacere de 450 de milioane de euro pe an, notează ziarul „ABC”. Aceste sume atrag persoane din Africa de Sud, Lesotho, Zimbabwe şi Mozambic, dar şi zeci de bande organizate care se luptă în interiorul galeriilor sau care aşteaptă înarmate la ieşirea din tunel pentru a fura aurul. „Cât timp va fi aur, febra va continua”, conchide publicaţia.

  • Fondul Monetar Internaţional are o rezervă de aur de 2.814 tone (locul trei în lume), în timp ce Banca Centrală Europeană figurează cu 502.1 tone (poziţia 12).
  • „World Gold Council” („Consiliul Mondial al Aurului”) este o organizaţie care îşi propune să fie „sursa nedisputată de conducere a industriei aurului”. Şi-a stabilit ca ţintă „să stimuleze cererea de aur” şi foloseşte, printre altele, căi de acţiune ca: „protejarea investitorilor în aur, iniţierea şi susţinerea dorinţei de achiziţie de bijuterii, accelerarea proceselor noi de folosire a aurului” etc. Consiliul de conducere al organizaţiei este alcătuit din 21 de membri, reprezentanţi ai celor mai avansate companii miniere din toată lumea.