NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Dinastiile puterii – Taţi şi fii la cârma statelor

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on Dinastiile puterii – Taţi şi fii la cârma statelor

 

Există state în care încă se predă ştafeta puterii de la tată la fiu sau rămâne în familie. E drept, nu în democraţiile consolidate, ci preponderent în Africa, un continent al sărăciei fără leac, dar şi în Asia, în general acolo unde conflictele sângeroase şi lipsurile de tot felul, subdezvoltarea, foametea şi tensiunile interetnice sunt nefaste premise ale obiceiului de a lăsa conducerile rudelor apropiate. Iar „dinastiile” la putere sunt de cele mai multe ori flancate de armată.

 

Fiii unor preşedinţi africani „se încălzesc” pentru a prelua într-o zi puterea de la taţii lor, conducătorii de azi. În deplinul dispreţ al voinţei populare şi fără să-şi pună o clipa problema aptitudinilor care ar trebui să-i califice pentru a conduce naţiuni, şefii de state africane îşi antrenează fiii pentru a le lua locul.

În REPUBLICA DEMOCRATICĂ CONGO, după asasinarea preşedintelui Laurent Desire Kabila, în 2001, armata a decis că ar fi „înţelept” să-l pună la conducere pe fiul acestuia, Joseph Kabila. Acesta a rămas pe poziţii până în prezent şi conduce un stat în care conflictele şi sărăcia fac legea. Joseph Kabila avea 29 de ani şi era general când a preluat puterea.

Preşedintele statului TOGO este Faure Gnassingbe, succesor al tatălui său, care a încetat din viaţă în 2005, după ce fusese la putere, susţinut de armată, din 1967. Faure a mimat introducerea câtorva reguli democratice, formând un guvern de tranziţie, apoi a organizat alegeri pe care le-a câştigat cu un procent de 60% şi ale căror nereguli au fost de notorietate internaţională. Protestele de stradă au fost reprimate de forţele de ordine, iar liderul opoziţiei se află în exil din 1992.

În BOTSWANA, alt fiu privilegiat al unui tată puternic conduce ţara – generalul locotenent Ian Khama, fiul fostului preşedinte Sir Seretse Khama. Sub umbrela notorietăţii câştigate de tatăl său, în regimul căruia ţara şi-a câştigat independenţa faţă de Imperiul britanic, Ian Khama va fi în fruntea Botswanei până în anul 2018, când îi expiră mandatul de 10 ani. Preşedintele a anunţat că nu va rămâne la putere după această dată, dar mai sunt 7 ani până atunci…

Un fiu cu o spectaculoasă ascensiune militară se pregăteşte pentru a prelua puterea de la tatăl său şi în UGANDA. Actualul preşedinte, generalul Yoweri Museveni, a şters pur şi simplu din Constituţie amendamentul care limita mandatele prezidenţiale. Se întâmpla în anul 2006 şi astăzi preşedintele poate sta la putere cât doreşte. Mai mult, cariera fiului său şi includerea lui în cercurile puterii fac loc speculaţiilor că tânărul lt. col. Muhoozi Kainerugaba, „fiu de revoluţionar care va duce mai departe împlinirile strămoşilor săi”, se pregăteşte să preia puterea. Nu imediat, dar cariera militară pe care şi-o desăvârşeşte în SUA (după studii în Marea Britanie) şi numirea lui ca şef al gărzii personale a preşedintelui sunt semnele unei viitoare predări de ştafetă la vârful statului. Preşedinţia Ugandei devine o afacere de familie, cu tentă monarhică”, semnalează Hussein Kyanjo, purtătorul de cuvânt al opoziţiei.

În NAMIBIA, accentele dinastice sunt denumite de analişti de-a dreptul absurde, dat fiind faptul că partidul care susţine trecerea puterii de la tată la fiu are o înfăţişare socialistă – este vorba despre formaţiunea SWAPO. În cercurile acestei formaţiuni este de notorietate intenţia de a fi numit în fruntea statului Uutoni Nujoma, fiul cel mare al fostului preşedinte Sam Nujoma, care se află în vederea cercurilor politice din Namibia pentru alegerile din 2020…

Despre accederea la putere a fiului lui Muammar Gaddafi, Saif Al Islam, nu mai poate fi vorba, deşi la un moment dat era aproape o certitudine. Dorinţa de libertate a poporului libian a decis altceva.

Însă într-un alt colţ al lumii, nimic nu s-a schimbat. Fiul dictatorului nord-coreean Kim Jong-Il, Jong-Un, a fost desemnat ca succesor al acestuia de către partidul unic. Regimul comunist din COREEA DE NORD pregăteşte o reuniune extraordinară a partidului, în vederea transferării puterii de la Kim Jong-Il, în vârstă de 68 de ani, către cel de-al treilea fiu al acestuia, Jong-Un, în vârstă de 27 de ani. Documentul care a decis succesiunea precizează că Jong-Un a primit de la părinţii săi “o educaţie revoluţionară şi de autoritate, calităţi necesare pentru continuarea revoluţiei”, iar Kim Jong-Il “a depus toate eforturile pentru a-i oferi fiului său virtuţile de mare conducător şi om de stat remarcabil, care excelează, în acelaşi timp, în arta scrisului şi a sabiei”. Kim Jong-Il, care a suferit un atac cerebral în urmă cu doi ani, a fost succesorul tatălui său, Kim Il-Sung, decedat în 1994. Derularea pe mai departe a evenimentelor va decide dacă predarea ştafetei se va şi întâmpla, întrucât fiul cel mare al liderului nord-coreean, scriu ziarele occidentale, se opune transmiterii ereditare a puterii către fratele său mai mic.

Rămânând în Asia, menţionăm inaugurarea unei noi dinastii politice, în SRI LANKA, prin Namal Rajapaksa, fiul în vârstă de 23 de ani al actualului preşedinte, Mahinda Rajapaksa. Pe blogul său, tânărul practicant de rugby cu rezultate modeste la şcoala britanică pe care a absolvit-o scrie pompos despre el însuşi: „Un viitor lider cu un spirit prietenos şi cu o adevărată scară a valorilor este ceea ce îţi vine în minte când îl întâlneşti pe fermecătorul Namal Rajapaksa”. Tânărul a fost recent inclus pe liste parlamentare, alături de duzina de rude pe care preşedintele le-a instalat confortabil în tot felul de funcţii publice. Una dintre cele mai vechi democraţii asiatice este, astfel, în pericol de a fi demonetizată.

Tot în familie se pregătea să predea prerogativele prezidenţiale şi Nicolae Ceauşescu, fiului său Nicu Ceauşescu; de asemeni, s-ar mai putea evoca şi faptul că prin instalarea în fruntea statului cubanez a lui Raul Castro, fratele fostului preşedinte Fidel Castro, conducerea Cubei a rămas tot în familie. Oare succesiunea Bush – tată şi fiu – în fruntea Statelor Unite nu pare de aceeaşi sorginte?