NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti

Reporter: editura December - 3 - 2016 Comments Off on O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti

Sală plină până la refuz. Publicul, după ce a plătit cash bilete destul de scumpe, s-a prezentat în faţa celebrului Cor al Armatei Roşii, pe care voia să-l vadă în direct. Pe scena mare a imensei săli au păşit două rânduri pirpirii de cântăreţi îmbrăcaţi în uniforme militare, în mod discret, ce au conturat fundalul scenei. În faţă, o imensă oaste de instrumentişti, Orchestra Simfonică Valahia, cu românaşi de-ai noştri.

corul-alexandrov-red-army-choir-sala-palatului-bucuresti-9-octombrie-2016-07Şi va trebui să remarcăm că sala era plină în primul rând de oameni mai mult în vârstă, între 45-70 de ani care deţineau amintiri şi zestrea muzicală a trecutului. Cu toţi urmăreau cu atenţie programul pregătit de către ruşii în uniforme. Şi, spre evidenta mare surpriză a amintitului auditoriu, s-a asistat la un bogat repertoriu de piese… americane, ce-i drept faimoase altădată: „Yesterday”, „Hey Jude”, „Let It Be”, „I Feel Fine”, „Twist and Shout”. Unii spectatori din sală se pare că intonau în surdină aceste melodii de Far-West ori Arizona, pe care, de altfel, le ascultă în fiecare zi şi noapte la posturile de radio şi tv din România, cântate în limba engleză, deoarece toţi cei din sală, bănuim, vorbesc englezeşte alături de limba română, acasă. Cele două rânduri de corişti ai Armatei Roşii ce însoţeau cupletele rosteau cu avânt cuvintele în limba engleză, fiind deosebit de atenţi la cărţuliile plasate în faţa lor, din care preluau textele minunatelor cântece pentru care şi veniseră la Sala Palatului.

corul-alexandrov-red-army-choir-sala-palatului-bucuresti-9-octombrie-2016-28În partea a doua a programului, a continuat surpriza: muzică americană interpretată atât de coriştii ruşi cât şi de solişti ale căror nume nu ne-au fost dezvăluite, cu glas baritonal, de operă, de mai că îţi venea să plângi ascultându-i, în loc să te cuprindă o stare de bine sau de satisfacţie, conform predicaţiei iniţiale.

În fine, ca să nu mai lungim vorba, au apărut şi două vechi melodii ruseşti „Kalinka” şi „Ochii negri”, ce au produs însă un veritabil vulcan în sală, de s-a ridicat lumea în picioare – cred că nu de indignare că au fost introduse în program. De altfel, în sală s-au auzit şi solicitări zgomotoase de a se interpreta şi alte cântece de aceeaşi sorginte, însă… disciplina militară este disciplină! În orice caz, avem impresia că „The Great Choir Red Army ALEXANDROV” a acceptat, în mod surprinzător, să prezinte în România, spre deosebire de spectacolul oferit bucureştenilor anul trecut, acest repertoriu american şi mai puţin rusesc. Iar pe scena bucureşteană consemnăm că ruşii s-au împăcat bine cu americanii!

Şi poate că, de sămânţă, nu ar fi fost rău să fie intonat şi un cântec românesc, căci, vorba ceea, eram la noi acasă şi ar fi putut să fie onorate şi gazdele. Şi am pus punct!

C. R.