NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Multe Summituri pentru… puține soluții

Reporter: editura December - 5 - 2016 Comments Off on Multe Summituri pentru… puține soluții

Ultimul Summit UE din anul 2015 încheia un an de provocări majore, cu care se intra și în 2016: criza refugiaților, terorismul, relația Marii Britanii cu Uniunea Europeană și reluarea creșterii economice. „A foat un an ieșit din comun, în care au avut loc numeroase întâlniri extraordinate la nivel înalt”, sintetiza atunci „Euronews”. Anul curent se încheie; alte și alte Summituri au avut loc la intervale regulate, dar soluțiile concrete și rezolvările reale ale problemelor cu care debuta 2016 sunt tot acolo, „reportându-se”, după cum arată situația, în anul care vine.

Februarie

Februarie

Pe parcursul primei părți a anului pe care îl încheiem, nenumărate întâlniri au avut loc pentru a fi convinse statele membre să accepte anumite condiții speciale, astfel încât Marea Britanie să nu părăsească Uniunea Europeană. „2016 va fi anul în care vom realiza ceva vital, care va schimba relația Regatului Unit cu Uniunea Europeană”, spunea fostul premier britanic David Cameron. Seriile de întâlniri din cadrul turneului șefului cabinetului din Londra, precum și negocierile dure din interiorul UE, în cadrul Summiturilor derulate până la referendumul din vara acestui an, nu au avut rezultatul scontat: în pofida tratamentului preferențial obținut, totuși, de Marea Britanie, populația țării a spus „Nu” apartenenței la Uniune, procesul Brexit stârnind un cutremur ale cărui „replici” sunt departe de a se fi încheiat.

Nu îmi fac iluzii vizavi de ceea ce vom reuși să realizăm în 2016”, spunea la începutul anului președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Spusele sale erau confirmate la Summitul din luna martie, când se punea pentru prima oară problema gestionării migrației prin semnarea unui acord cu Turcia. Documentul a fost, într-adevăr, semnat în primăvară, dar partea turcă a cerut în schimb liberalizarea vizelor pentru cetățenii ei și perspective clare de aderare la Uniunea Europeană. Bruxelles-ul, presat de fluxul masiv al migrației, le-a promis, dar situația ulterioară nu le-a permis: Turcia nu îndeplinește criteriile pentru prima cerință, iar pentru cea de-a doua încheierea capitolelor de negociere avansează foarte greu.

Martie

Martie

Toate Summit-urile de peste an nu au reușit să împiedice statele europene să ridice ziduri la granițe, unele dintre cele mai importante câștiguri ale calității de membru UE fiind astfel periclitate: libertatea de circulație și coeziunea europeană. Oficialitățile au început să ridice tonul unele la altele (vezi Ungaria-Austria) sau chiar să ia măsuri proprii care sfidează linia comunitară (vezi deciziile Grupului de la Vișegrad referitoare la cotele de refugiați). „Liderii europeni nu au fost capabili să rezolve aceste crize și nu au făcut altceva decât să le mascheze”, declara, în vara acestui an, după Summitul din luna iunie, premierul polonez Beata Szydlo.

Alături de migrație și șocul „Brexit”, Summiturile UE au luat în discuție și lupta împotriva terorismului și a provocărilor militare contemporane în general prin ideea creării unei armate proprii a UE, o nouă ocazie de a se constata că UE „vorbește pe 28 de voci diferite”. În plus, negocierea marelui Tratat Transatlantic, TTIP, negociat de ani buni cu SUA, este deja considerat un eșec. Summitul din luna august nu producea rezultate tangibile pentru nici una dintre problemele de fragmentare internă din Uniune, aspect observat de specialiști.

Septembrie

Septembrie

Septembrie 2016 a fost din nou o lună plină de reuniuni la nivel înalt, care au culminat cu Summitul de la Bratislava, de unde erau așteptate rezultate concrete și decizii ferme în legătură cu temele presante de pe agenda Uniunii, care rămăseseră, de fapt, aceleași: migrația, apărarea, slaba creștere economică, pericolul dezintegrării. Summit-ul începea cu declarația cancelarului Merkel, care afirma că „situația actuală a Uniunii este foarte gravă”. Cum a fost abordată? Prin discuții care au vădit din nou eternele dezacorduri între statele membre. La finalul Summit-ului, nu se ajunsese la vreo măsură concretă nici în legătură cu „Brexit”, nici cu linia oficială și fermă pe care s-o adopte toate statele membre în legătură cu migranții, nici cu politica de apărare comună. „Sunt vederi diferite și idei diferite”, sintetiza, descurajant, premierul slovac Robert Fico, a cărui țară deține Președinția rotativă a UE. Doar președintele Consiliului European, Donal Tusk, manifesta speranța într-un „scenariu optimist pentru viitor”, fiind la unison cu părerile exprimate de premierul Italian Matteo Renzi sau cancelarul austriac Christian Kern… Ce a urmat? Consiliul European din luna octombrie a.c.

Octombrie

Octombrie

Concluziile acestuia sunt la fel de vagi și rămase tot la stadiul de discuții: despre migrație, întărirea controlului la graniţele exterioare al Uniunii, înţelegerea cu Turcia, atitudinea față de Federația Rusă și sancțiunile la adresa acestei țări, alte puncte de pe agenda UE pentru care Comisia și-a „reafirmat” binecunoscute poziții anterioare, deopotrivă pe teme interne (ca mediul înconjurător sau comerțul) și pe cele de politică externă, cum ar fi condamnarea regimului sirian. Din nou, nimic despre reperele fixe, concrete, ale „Brexit”, de pildă… Un nou Consiliu European urmează să aibă loc în luna decembrie a.c.

Ce rezultate și soluții ar putea aduce ultimele întâlniri din acest an de la vârful UE, după un an de reuniuni în care nu s-a schimbat (mai) nimic pe nici unul din palierele pe care UE se confruntă cu provocări majore?…

 

Ombudsmanul – vocea cetăţeanului european

Reporter: editura November - 3 - 2014 Comments Off on Ombudsmanul – vocea cetăţeanului european

Mai mulţi cititori se interesează în ce constă rolul Ombudsmanului European şi care este locul său în sistemul juridic comunitar. Aceştia au sesizat în spaţiul public mai multe atitudini faţă de actualul Avocat al Poporului (aşa cum este numit în România Ombudsmanul) şi doresc clarificări.

1

Ombudsmanul European, Emily O’Reilly

Uniunea Europeană oferă numeroase drepturi şi beneficii cetăţenilor săi. Este posibil, totuşi, ca ei să întâmpine probleme când vine vorba despre exercitarea acestor drepturi. Aici intervine instituţia Ombudsmanului European. Cine vine în ajutorul cetăţeanului european care întâmpină probleme a căror cauză nu este foarte limpede (pot fi generate de administraţia UE, de autorităţile unui stat membru, de o entitate privată etc)? În cazul persoanelor din state membre sau al celor cu domiciliul într-un stat membru, se poate adresa o plângere Ombudsmanului European.

O scurtă privire istorică ne arată că instituţia îşi are originile în Suedia, la începutul secolului al XVIII-lea, când ombudsmanul trebuia să promoveze aplicarea uniformă a legii, să evidenţieze neclarităţile din legislaţii, îndeplinindu-şi sarcinile prin efectuarea de inspecţii şi examinarea plângerilor. Primul Ombudsman a fost desemnat de către regele Carol al XII-lea al Suediei, în 1713. Urmând modelul suedez, Finlanda a creat postul Ombudsmanului Parlamentar în 1920. La mijlocul secolului al XX-lea, instituţia ombudsmanului s-a răspândit şi în celelalte ţări nordice. Modelul danez, care a exclus autoritatea asupra justiţiei, modalitate stabilită în 1955, reprezintă tiparul pentru instituţiile ulterioare ale ombudsmanului. De menţionat că şi unele dintre statele est-europene au instituit ombudsmanul în anii `80, cu menţiunea că a fost vorba despre o autoritate mai mică decât a modelului vestic şi care punea accentul pe protejarea drepturilor omului. După 1990, numărul birourilor ombudsmanilor din lume a crescut semnificativ, iar stabilirea unui ombudsman a devenit un reper pentru seriozitatea unei ţări în ce priveşte reformele democratice.

Astăzi, Ombudsmanul European este un organism independent şi imparţial, care poate trage la răspundere administraţia UE. Ombudsmanul investighează plângerile privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor UE. Ombudsmanul poate constata un caz de administrare defectuoasă dacă o instituţie nu respectă drepturile fundamentale, normele sau principiile de drept sau principiile bunei administrări. Câteva exemple: nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsă de răspuns, refuzul furnizării de informaţii sau întârziere nejustificată. Orice cetăţean sau rezident al UE sau întreprindere, asociaţie sau alt organism cu sediul social în UE poate înainta o plângere.

Este important de menţionat că Ombudsmanul nu poate investiga plângeri împotriva autorităţilor naţionale, regionale sau locale din statele membre ale UE, activităţi ale instanţelor judecătoreşti naţionale sau ale ombudsmanilor naţionali, plângeri împotriva întreprinderilor sau a persoanelor fizice.

Reţeaua internă

2

Victor Ciorbea, Avocatul Poporului

Ombudsmanii naţionali şi regionali de pe întreg teritoriul UE se ocupă de plângerile împotriva autorităţilor publice naţionale, regionale şi locale din statele membre. Împreună cu Ombudsmanul European şi Comisia pentru petiţii a Parlamentului European, aceştia formează Reţeaua europeană a ombudsmanilor. Motivele în baza cărora poate acţiona un ombudsman variază în interiorul reţelei, dar includ în mod normal încălcarea drepturilor, inclusiv a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, alte comportamente ilegale. Ombudsmanul este un oficial, de obicei desemnat de către guvern sau de către parlament, dar cu un grad semnificativ de independenţă. Este perceput ca un ofiţer independent şi non-partizan (sau comitet de ofiţeri), adesea stabilit de către Constituţie, care supraveghează administraţia. În mod tradiţional, Ombudsmanul se ocupă cu plângerile din partea publicului cu referire la nedreptatea administrativă, precum şi cu drepturile omului şi cu chestiunile legate de diferite forme de corupţie. Ombudsmanul are autoritatea de a investiga, de a raporta şi de a face recomandări cu referire la cazurile individuale, precum şi la procedurile administrative. Un exemplu mai recent este solicitarea Ombudsmanului European Emily O’Reilly de sporire a transparenţei Registrului lobby-ului la vârful UE. Din considerentele enumerate, Ombudsmanul este privit ca o persoană cu un nivel înalt de încredere, cu prestigiu şi influenţă, care acţionează cu obiectivitate, competenţă, eficienţă şi corectitudine.

În ce priveşte România, s-a optat pentru denumirea de Avocatul Poporului, care este o instituţie de tip ombudsman cu competenţă generală, având drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Instituţia Avocatul Poporului a fost una dintre structurile instituţionale noi, create prin Constituţia din 1991. Este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice: soluţionează petiţii, formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale, poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora, poate sesiza instanţa de contencios administrativ, promovează recursul în interesul legii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ş.a.. Toate acestea în numele cetăţenilor, societăţilor comerciale, asociaţiilor sau altor persoane juridice.

Soluţiile oferite de domnul Victor Ciorbea, Avocatul Poporului au adus adesea clarificări, dar au şi stârnit dispute între Executiv şi Opoziţie. Ne referim la faptul că Avocatului Poporului i s-a solicitat contestarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, a celei privind Ordonanţa de Urgenţă care modifică legea alegerii preşedintelui sau a actului normativ care permite migrarea aleşilor locali de la un partid la altul.

Roxana Istudor