NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Un mare savant: Nicolae Iorga

Reporter: editura March - 21 - 2011 Comments Off on Un mare savant: Nicolae Iorga

Anul acesta s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga, în ianuarie. Iar anul trecut, în 27 noiembrie, memoria colectivă a românilor a consemnat trecerea a 70 de ani de la asasinarea sa în pădurea Strejnicului, de către o „echipă a morţii”, într-un moment de rătăcire, de delir al istoriei româneşti. Prezenţa sa, după şapte decenii de la ucidere, devine tot mai obsesivă, fără ca lucrul acesta să fie perceput mai cu seamă de cei care se îngrijesc de detaliile formei prezenţei noastre în timp şi spaţiu.
Faptul că la 70 de ani de la uciderea autorului opera sa este, după toate aparenţele, o mare necunoscută, subiect, eventual, de delimitare doctrinară, nu este decît o  dovadă a superficialităţii şi luării în răspăr a geniului. În acest moment suntem dominaţi de eseism, preocupaţi de nodurile din papură şi doritori de spectacole demolatoare.
Nicolae Iorga a fost numit încă din prima tinereţe – a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi în numai doi ani de studiu, cu distincţia „magna cum laude” – “un adevărat fenomen”. La 24 de ani devine profesor titular la aceeaşi Universitate, iar peste alţi doi ani este ales Membru corespondent al Academiei Române, ca urmare a intensei activităţi de cercetare şi de publicare de documente esenţiale pentru istoria românilor, concretizată în peste 1000 de volume publicate în cursul vieţii, la care se adaugă mii şi mii de articole risipite în publicaţii de specialitate sau în ziarele vremii, în limba română, dar şi în limbi străine. Pe lîngă această activitate ştiinţifică,  personalitatea polihistorică a savantului consemnează opera literară, în primul rând din domeniul dramaturgiei, unde figuri istorice prind viaţă – Mihai Viteazul, Cantemir Bătrânul, Constantin Brâncoveanu, dar şi Cleopatra, Ovidiu sau Dante – dar nu lipsesc volumele de poezii sau de critică literară.
Fără nici o discuţie ar trebui menţionate cele două Case româneşti, destinate pregătirii viitorilor oameni de ştiinţă sau artişti români, una în Franţa şi cealaltă în Italia, la Veneţia. Aceste aşezăminte culturale şi de studiu ştiinţific au un corespondent intern, Academia de la Vălenii de Munte, un centru de iradiere culturală, cu tipografie, editură şi Universitate populară. Până în 1910, când devine Membru al Academiei Române, Iorga face multe călătorii în Transilvania, cercetează arhive, cunoaşte multiplele forme ale luptei naţionale a românilor din Ardeal pentru emancipare şi unitate naţională. Un fapt mai puţin comentat a fost şi iniţiativa sa de a organiza o amplă demonstraţie studenţească la Bucureşti, de îndată ce a fost numit profesor la Universitate, pentru… impunerea limbii române în Parlamentul României, cele mai multe dintre intervenţiile parlamentarilor făcându-se atunci în limba franceză.
Nicolae Iorga a fost un uriaş motor intelectual, care a animat cercetarea istorică, viaţa universitară, sentimentul naţional şi viaţa politică. Fără îndoială că viziunea sa conservatoare a fost considerată în epocă o piedică a progresului de cei care fie nu aveau răbdare să înţeleagă, fie nu puteau să înţeleagă sensul adevărat al conservatorismului său. Instinctul unic al Istoriei l-a făcut să militeze pentru unificarea provinciilor româneşti, chiar şi atunci când situaţia părea disperată, când România nu mai însemna decât un sfert de Moldovă, după ocuparea Bucureştilor de către trupele Puterilor Centrale, în războiul mondial. Tot acest unic instinct al mersului Istoriei l-a făcut să cerceteze faptele şi soarta românilor din Balcani, relaţiile lor cu celelalte neamuri ale Peninsulei Balcanice, l-a determinat să scrie, dar şi să acţioneze politic pentru responsabilitatea pe care o au daco-românii faţă de toate ramurile răzleţite ale poporului.
A fost contestat de multe ori, mai cu seamă în perioada imediat următoare primului război mondial. A îndurat suferinţa şi nu şi-a pierdut cumpătul, îmbărbătând pe cei disperaţi în faţa dezastrului militar şi uman din vremea războiului. Iorga a înţeles unde se află primejdia pentru poporul român şi s-a opus, cu fapta politică şi cuvântul scris, fascismului şi nazismului.
După atâţia ani de la sfârşitul său, un lucru e de necontestat – trecerea timpului – nu îl întunecă ci, dimpotrivă, îl limpezeşte. Este imens.
Eugen Uricaru