NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Un tezaur de tradiţii

Reporter: editura December - 7 - 2012 Comments Off on Un tezaur de tradiţii

Sărbătorile de iarnă au un farmec şi o bogăţie aparte în Balcani, dată fiind diversitatea unică pe care o include această zonă. Varietatea de obiceiuri, unele dintre ele dăinuind din vremuri imemoriale, face ca acest spaţiu în care ortodocşii, catolicii, musulmanii şi evreii sărbătoresc împreună să fie o adevărată comoară de tradiţii.

Cu toate deosebirile şi atenuarea în timp a elementelor centrale ale datinilor, religiile care sărbătoresc Crăciunul – ortodocşi, catolici, romano-catolici etc. – îşi urmează ritualurile, în care un loc important încă îl mai au slujbele de Crăciun sau Messa de la miezul nopţii (la catolici). Se poate observa şi o tendinţă de a transforma simbolistica acestui moment (mai multe biserici nu sărbătoresc Crăciunul, Biserica Protestantă a refuzat, la momentul Reformei, sărbătoarea în felul în care o fac credincioşii catolici, preferând tradiţia Bradului lui Crăciun, iar Martorii lui Iehova nu sărbătoresc deloc). Mai mult, în prezent, fenomenul mondializării, contactul tot mai intens între culturi, schimbările de mentalitate au produs diverse mutaţii în privinţa percepţiei acestor sărbători. Cu toate acestea, foarte multe dintre tradiţii şi-au păstrat importanţa şi frumuseţea în lumea creştină.

Multe obiceiuri de iarnă din România, de exemplu, îşi au originile în epoca romană. Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Interesant este faptul că românii folosesc, pe lângă calendarul oficial, recunoscut de stat şi Biserica, şi unul neoficial – calendarul popular – creat de popor şi transmis folcloric, care indică timpul optim pentru arat şi semănat, pentru peţit şi logodit, pentru moştenirea strămoşilor sau aflarea ursitei etc. De aici legătura între dimensiunea spirituală a sărbătorilor şi viaţa de zi cu zi a oamenilor. Obiceiurile populare ale perioadei, dedicate divinităţilor calendaristice, oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor, fenomenelor terestre şi cosmice, sunt cunoscute şi respectate până astăzi. Amestecul de celebrare a divinităţilor moştenite de la substratul autohton, trac şi greco-dac, cu cele împrumutate şi asimilate de la greco-romani şi popoarele orientale, dar şi creaţiile mitice strămoşeşti alcătuiesc un original panteon, în care îşi au locul Ignatul, Caloianul, Paparuda, Drăgaica, Vicleimul, Capra, dar şi bijuteriile etnografice numite colinde (unele ale Domnului, altele ale omului) .

De altfel, în ţările europene, în care domină religiile care sărbătoresc Crăciunul, tradiţiile sunt, în multe privinţe asemănătoare. Dintre tradiţiile popoarelor din sud-estul Europei, cele greceşti par a fi cele mai apropiate de obiceiurile româneşti. Astăzi, colindatul la greci nu mai este o tradiţie atât de puternică, dar în timpuri mai vechi, cântecele ritualice de sărbători se caracterizau printr-o mare varietate şi bogăţie. Moş Crăciunul grecilor este Sfântul Vasile, protectorul Asiei Mici, cel care aduce copiilor dulciuri şi alte cadouri.

În ţările de pe continentul american, mai ales în cele din America Latină, Crăciunul este contextul în care religia catolică (adusă de coloniştii spanioli) este armonizată cu diverse alte credinţe şi tradiţii locale, moştenite din vremea prehispanică. Între cei care sărbătoresc Crăciunul se înscriu şi membrii comunităţii copte din Egipt (creştini care aparţin Bisericii ortodoxe, Bisericii catolice şi Bisericii Evanghelice), care au ales, ca dată, a douăzeci şi noua zi a lunii copte khiaht, corespunzătoare zilei de 7 ianuarie.

Cea mai cunoscută sărbătoare a familiilor iudaice este Hanouka, „Sărbătoarea luminii”. Şi ei schimbă daruri, timp de opt zile. Nici musulmanii, în general, nu celebrează Crăciunul, dar unele familii de musulmani stabilite în Europa se folosesc de acest prilej pentru a oferi copiilor cadouri.