NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Secolul generațiilor de sacrificiu din estul Europei

Reporter: editura May - 28 - 2020 Comments Off on Secolul generațiilor de sacrificiu din estul Europei
1918… 1945… 1980… 1990… 2000… 2008… 2020… În ultimul secol, serii succesive de crize au lovit Europa, în statele din estul continentului toate generațiile din acest răstimp fiind unele de sacrificiu.

Cel de-Al Doilea Război Mondial a decimat o generație de polonezi

În ultima sută de ani, România a trecut prin mai multe crize economice. După devastările Primului Război Mondial, România Mare nu a avut un răgaz suficient de extins pentru s-și reveni, întrucât survenea marea criză economică mondială din 1929-1933, care aducea șomaj, subdezvoltare, venituri mici, sărăcie, tot acest cost fiind dus de o generație sleită, abia ieșită din Primul Război Mondial. 


Al Doilea Război Mondial a însemnat o altă distrugere pentru o țară care nu apucase să-și revină după recesiunea gobală. După încheierea conflagrației, care a generat pierderi incalculabile, despăgubirile impuse României au fost fixate la 300 de milioane de dolari. Au luat calea URSS linii de asamblare, fabrici întregi, cuptoare siderurgice, chiar și tipografii au fost confiscate. „Era luată vita omului din bătătură ca rechiziţie, ceasul de la mâna ca pradă de război, dar până şi Conservatorul Bucureşti a fost uşurat de piane, trimise să doteze diverse instituţii ale URSS. Mâna lungă a sovietului suprem a fost bine înfiptă în gâtul economiei româneşti prin sovromuri”, notează istoricul Bogdan Murgescu. Poporul român sărăcit și distrus de război își pierdea ultimele avuții și o întreagă generație era, din nou, sacrificată. În 1956, sovromurile sunt desfiinţate, dar România va răscumpăra participaţia sovietică în aceste societăţi – plăţile făcute de români s-au întins până în anii ’70… După terminarea jafului patronat de URSS în numele datoriilor de război, România a intrat într-o altă eră pentru care a fost nevoie de sacrificiul unei generații: comunismul, cu industrializarea masivă forțată și obsesia plății datoriilor externe ale țării, chiar cu prețul sănătății și vieții cetățenilor săi. Lipsa alimentelor, reintroducerea cartelelor pentru alimentaţie cozile interminabile, frigul din case, întreruperile alimentării cu energie electrică și gaze au devenit umilinţele de zi cu zi ale cetățenilor. Imediat după evenimentele din 1989 și ulterior transformarea economiei centralizate în una de piață a impus o nouă serie de constrângeri majore pentru creşterea economică și implicit pentru prosperitatea populației României. La fel ca şi în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, şi în țara noastră, demararea procesului de reformă a fost însoţită de intrarea în recesiune. Așa se face că timp de aproape două decenii, până la intrarea României în marea familie europeană, cetățenii români au suportat o tranziție dureroasă, plină de sacrificii, în condiții de nesiguranță economică, șomaj extins, inflație galopantă, vid economic. Redresarea țării după aderarea la Uniunea Europeană, în anul 2007, nu a cunoscut decât un scurt răgaz de liniște. În anul 2008 izbucnea criza financiară globală; au urmat alți șapte ani de cataclisme economico-financiare de tot felul, nota de plată a colapsului sistemelor bancare fiind suportată tot de populație, prin sprijinul acordat de către stat salvării băncilor. În anul 2010, în ţara noastră se luau unele dintre cele mai dure măsuri de austeritate din Europa, pe care le-au dus, din nou, cetățenii. An după an, oamenii s-au temut din nou pentru slujbele lor, mulți le-au pierdut, emigrația a golit România de o întreagă generație de tineri pregătiți – în anul 2015, populaţia activă era cu 800.000 de persoane mai redusă, numărul de salariaţi cu 2,8 milioane mai mic şi moneda naţională semnificativ depreciată faţă de principalele valute. 

Bulgarii, cei mai săraci cetățeni ai Uniunii Europene

Potrivit Raportului de țară pe anul 2018, întocmit de Comisia Europeană, România era, la acel moment, una dintre țările cu cel mai scăzut PIB pe cap de locuitor din Uniune… În aceste condiții, fiecare român va avea o datorie de până la 5.900 de lei la finalul acestui an marcat de pandemia COVID-19, din cauza deficitului bugetar, arată calculele Consiliului Fiscal.

Nici statul vecin Bulgaria nu a trecut vremuri mai bune din perspectiva nivelului de trai al generațiilor succesive de după Primul Război Mondial. Au urmat devastările celei de-a doua conflagrații mondiale și intrarea țării în zona de influență a URSS, perioadă marcată de o sărăcie accentuată a populației și crize financiare, în anii 1960, 1977 și 1980. După 1989, bulgarii au rămas cei mai nevoiași cetățeni ai Europei, intrarea țării în UE nemodificând această stare de lucruri. Abia în anul 2004 Bulgaria revenea la PIB-ul din 1989, dar criza financiară din 2008 a generat o nouă scădere a economiei bulgare și implicit a nivelului de trai al populației, bulgarii având și în prezent cele mai mici venituri din UE.

Criza de alimente din România anilor 1980

Deși a avansat mult în ultimii ani, Ungaria este unul dintre statele est-europene care nu a avut vreo generație care să nu fi suferit din cauza unor crize profunde. Lovită puternic de recesiunea din anii 1929, Ungaria ieșea devastată din cel de-Al Doilea Război Mondial, cu peste 60% din economie distrusă și cu nenumărate victime omenești. Deși comunismul din această țară a fost relativ mai liberal decât în alte state sateliți ai URSS, în anii 1980 Ungaria suferea masiv din cauza unei recesiuni la care blocul comunist nu a avut soluții. Imediat după 1989, țara intra într-o nouă perioadă de declin abrupt, care a durat până la intrarea în Uniunea Europeană. Dar anii de redresare nu au fost prea mulți; criza economico-financiară care izbucnea în anul 2008 a făcut ca veniturile cetățenilor unguri să scadă încontinuu, abia după un deceniu revenindu-se la nivelul anterior. Criza sanitară actuală găsește Ungaria în postura de a cuantifica o nouă generație de sacrificiu.

Evrei unguri deportați în anii Holocaustului

Nici Polonia, în present un model regional de dezvoltare, nu a trecut ușor de crizele ultimului secol. După independența declarată în 1918, țara era secătuită de război, dar revenirea nu a durat prea mult, întrucât în cel de-l Doilea Război Mondial, Polonia plătea unul dintre cele mai sângerase tributuri marii conflagrații: a șasea parte din totalul cetățenilor țării. O întreagă generație era decimată – 90% din populația evreiască, două milioane de etnici polonezi, zeci de mii de membri ai elitei – medici, preoți, profesori, oameni de știință, aristocrați – erau uciși pe timpul ocupației germane. Nici comunismul care a urmat nu a dat prea multe șanse nivelului de trai al polonezilor, criza din anii 1980 ducând la mari nemulțumiri sociale care au culminat cu înființarea sindicatului Solidaritatea. Deși după căderea „cortinei de fier” Polonia a fost țara care a revenit cel mai rapid la veniturile din 1989 (în 1995), polonezii rămân departe de standardele de viață din Occident și de media de câștiguri din Uniunea Europeană, în care țara a intrat în primul val al extinderii: în anul 2019, venitul mediu brut al polonezilor era de 1.200 de euro, sub salariul minim din Germania (1.599 de euro). 


În ansamblu, în anul 2018, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor în grupul statelor est-europene ajunsese la 46 de procente din media UE. Toate generațiile care s-au succedat în ultima sută de ani în aceste țări au avut de dus pe umerii lor nu doar recesiuni la nivel european sau global, ci și politici interne greșite, tranziții dureroase de la comunism la economia de piață, cetățenii suportând de fieare dată costurile tuturor acestor conjuncturi și politici care nu întotdeauna au urmărit interesul națiunii. Chiar dacă în anul 2019, potrivit unui raport al Băncii centrale a Germaniei, statele din estul continentului s-au apropiat economic de celelalte țări ale Uniunii Europene, criza prezentă, generată de pandemia de COVID-19, și recesiunea fără precedent pe care o declanșează pe termen mediu și lung își vor pune amprenta, o dată în plus, asupra generației actuale și a celei viitoare ale est-europenilor. 

 

Sacrificiul eroilor anonimi

Reporter: editura April - 15 - 2015 Comments Off on Sacrificiul eroilor anonimi

Într-o lume turbulentă, în care violenţa este mediatizată în exces, există şi poveşti ce pun în lumină calităţi umane de excepţie: curaj, altruism şi putere de sacrificiu pentru binele celorlalţi.

Există oameni cu adevărat speciali, capabili să sacrifice totul pentru un scop mai înalt. Unele acte de eroism pot salva lumea, iar în alte cazuri este vorba despre eroi „locali”, care se pun în slujba unor cauze aflate în imediata vecinătate.

Liviu Librescu

Liviu Librescu

Unul dintre eroii aclamaţi şi daţi drept pildă pe tot întinsul Statelor Unite este profesorul român dr. Liviu Librescu, care a predat la liceul „Virginia Tech”. Într-o zi a anului 2007, un adolescent dezaxat a deschis focul la întâmplare în incinta unităţii de învăţământ. Dându-şi seama că elevii săi sunt în pericol, Librescu a baricadat uşa, punându-şi propriul corp în faţa agresiunii. A primit cinci gloanţe şi şi-a pierdut viaţa. În schimb, cu o excepţie, toţi elevii pe care i-a apărat cu acest preţ suprem au scăpat teferi.

Un alt exemplu este cel al bogătaşului american Alfred Vanderbilt, membru al celebrei familii cu acelaşi nume, care şi-a dat viaţa, în 1915, pentru a salva pasagerii de pe vasul „Lusitania”, torpilat de o navă germană. Martorii au relatat că tânărul şi-a oferit propria vestă de salvare unei mame cu un copil în braţe. Cazul este cu atât mai relevant pentru curajul şi altruismul uman cu cât Vanderbilt nu ştia să înoate…

Razia Jan

Razia Jan

Tot în numele sacrificiului pentru o cauză nobilă poate fi punctat cazul Raziei Jan, din Afganistan. În 2006, după 35 de ani petrecuţi în Statele Unite, această femeie curajoasă a revenit în ţara natală, măcinată de un conflict nesfârşit, pentru a deschide o şcoală pentru fete. De atunci a fost nevoită să facă faţă unui număr de peste 185 de atacuri armate din partea grupurilor care se opun educaţiei în rândul fetelor afgane. Chiar şi în aceste condiţii, sute de tinere au fost şcolarizate şi menţinute în siguranţă în şcolile deschise de Razia Jan. La rândul său, Bob Zellner intră în categoria luptătorilor dispuşi să plătească orice preţ personal pentru binele general. A fost unul dintre primii albi sudişti americani care a susţinut mişcarea pentru drepturi civile a persoanelor de culoare. A străbătut sudul SUA pentru a ţine cuvântări şi a organiza marşuri. Cum era de aşteptat, a fost insultat, atacat, bătut până la pierderea cunoştinţei, arestat de 18 ori. Şi azi, la vârsta senectuţii, Zellner continuă să apere egalitatea în drepturi.

Bob Zellner

Bob Zellner

Eroismul în lupta pentru ceilalţi reiese din plin şi în cazul italianului Luigi Ciotti. Este omul care luptă de o viaţă, prin toate mijloacele, cu un rău major al contemporaneităţii: Mafia. Cum poate sta o persoană în faţa unei entităţi care câştigă din jafuri, camătă, taxe de protecţie, violenţă şi crimă mai mult decât întreaga Uniune Europeană? Devenit preot în 1972, s-a implicat în problemele comunităţii din Rivoli şi a constatat că totul era controlat de Mafie – de la obţinerea locurilor de muncă la traficul de droguri. Fără să se teamă că ar putea avea soarta unor înaintaşi ca Pino Puglisi şi Guiseppe Diana, preoţi asasinaţi pentru poziţia lor antimafia, Ciotti a înfiinţat organizaţia „Libera”, care coagulează societatea civilă. Din 1995 încoace, preotul a luat parte la naşterea unei pieţe a muncii „liberă de Mafia”, precum şi a unui lanţ de magazine şi locuinţe de închiriat, scoţând astfel de sub controlul mafiot o bună parte a activităţilor din oraş. Şi nu se teme: Sunt doar un om care doreşte domnia legii”.

DON LUIGI CIOTTI

DON LUIGI CIOTTI

Din categoria actelor de eroism care au salvat lumea face parte acela al celor trei eroi care au plătit preţul suprem pentru a opri propagarea dezastrului nuclear de la Cernobîl, din 1986: voluntarii Alexei Ananenko, inginer, alături de soldaţii Valeri Bezpalov şi Boris Baranov, care au îmbrăcat echipamente de scafandru, au înotat prin camerele pline de radiaţii letale şi au deschis o valvă de evacuare, salvând astfel milioane de oameni. Un raport ulterior a arătat că dacă nu s-ar fi reuşit acest lucru, ar fi avut loc o nouă explozie. La scurt timp, toţi trei au murit din cauza radiaţiilor …

Un sfert de secol mai târziu, un alt dezastru nuclear, cel de la centrala japoneză Fukushima, punea în evidenţă eroismul unor oameni de rând. Chiar dacă mulţi angajaţi au fost trimişi acasă, unii au decis să rămână în spaţiul contaminat, pentru a securiza situaţia. Unul dintre ei, Michiko Otsuki, a descris acele clipe: La trei dimineaţa, nici nu vedeam încotro mergeam. Toţi lucram cu disperare să reparăm reactorul, luptând cu oboseala şi foamea, fără să ştim nimic de familiile noastre”.

Vasili Arkhipov

Vasili Arkhipov

Tot despre potenţialul de risc al puterii nucleare este vorba şi în povestea unui om care se spune că a evitat, prin gestul său, un al treilea război mondial, în 1962: Vasili Arkipov. Ofiţer superior pe submarinul sovietic B59, trimis de Moscova spre Cuba şi reperat de forţele navale ale SUA, Arkipov a refuzat să se supună ordinelor unui comandant care credea că războiul a început şi cerea ca bomba nucleară să fie lansată „pentru a salva mândria URSS”. Deşi toţi cei de la bord erau împotriva lui, Arkipov şi-a exercitat dreptul de veto, a decis să nu se deschidă focul şi să se predea, evitând o calamitate care ar fi putut distruge planeta. Ofiţerul a murit mai târziu, din cauza expunerii la radiaţii. Mulţumim, Vasili Arkipov!”, titra, în 2012, The Guardian”.

Au fost aceste exemple doar câteva dintre miile de poveşti despre oameni extraordinari (printre care se află şi eroi ai presei libere), ale căror acte de eroism sunt uneori recunoscute – cum este cazul acordării Premiului Nobel pentru Pace 2014 lui Kailash Satyarthi şi Malala Yousafzai, doi luptători pentru drepturile copiilor şi tinerilor – alteori rămân în anonimat. Este datoria societăţii să-i aducă mai des în prim-plan, în primele pagini ale publicaţiilor sau în emisiuni televizate, ca modele într-o eră în care violenţa şi fărădelegea beneficiază de o largă şi constantă „publicitate”…