NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

O salutară rememorare

Reporter: editura October - 11 - 2020 Comments Off on O salutară rememorare
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii încă din urmă cu multe sute de ani. O mărturie a acestei afirmaţii este atestată de faptul că, alături de nume de certă notoritate ale unor mari savanţi, cunoscuţi şi apreciaţi în zilele noastre, istoria a păstrat opere şi creaţii ale căror autori în mare măsură uitaţi. Printre acestea se află şi lucrări româneşti adesea de certă prioritate mondială, aparţinând unor nume româneşti care ar merita să fie scrise cu majuscule în panteonul marilor inventatori ai ultimilor 500 de ani.

Augustin Maior fizician pedagog si inventator

Ne reamintim astfel de inventatorul real şi nu cel aureolat pe nedrept al telefoniei multiple, inginerul Augustin Maior. Încă din anul 1907 în publicaţia „Elektronische Zeitschrift” a prezentat baza teoretică şi experimentele de certă originalitate.


Din arhivele secolelor XV—XVIII îl amintim pe Ioan Românul (Valahul), ce a trăit la sfârşitul secolului al XV-lea. A desfăşurat o activitate importantă la Alba Iulia, unde exista o mare pulberărie. Aici, Ioan Românul, a conceput reţete originale de explozivi, pe care, sibianul Conrad Haas lea menţuionat în conceperea vestitelor sale rachete multiple,cu trei trepte. Deci acestea sunt primele rachete multiple experimentate în anul 1529, ceea ce şi consacră un tiplu important de prioritate în istoria tehnicii. 

Amintim apoi pe contemporanul său Ioan Vitez (1408 — 1462), care la mijlocul veacului al XV-lea întemeiază, în centrul de cultură latină de la Oradea, o vastă bibliotecă, concomitent cu cel dintâi observator astronomic de pe teritoriul ţării noastre. 

Şi secolul al XIX-lea consemnează o figură demnă de preţuire — naturalistul şi profesorul Ştefan C. Michăilescu (1846 – 1899), om de ştiinţă cu preocupări multiple. Lucrarea sa, „Vârtej cu aburi”, a fost distinsă de Academia Română în anul 1897 cu premiul „Gheorghe Lazăr”. Modernitatea ideilor sale este ilustrată şi de scrierea lui, „Introducere în psihofizică”, publicată în 1829. 

Ioan Vitez

Între 1903 şi 1906, în vremea fonografelor şi gramofoanelor, Theodor Mănciulescu, un tânăr licenţiat în ştiinţe fizico-chimice al Universităţii din Bucureşti, elaborează o „maşină vorbitoare”, care nu era altceva decât un aparat precursor magnetofonului, sub titlul „electrografofon”.


Într-o vreme când telefonia se afla în continuă expansiune, iar reţeaua telefonică nu mai putea face faţă solicitărilor mereu mai mari, fizicianul şi inginerul Augustin Maior (1882-1963) creează telefonia multiplă, izbutind, cu utilizarea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă şi pe baza unui sistem original, să transmită cinci convorbiri pe acelaşi circuit. Publică baza teoretică şi experimentele sale prioritare în cea mai cunoscută revistă de specialitate a vremii, „Elektrotechnische zeitschrift”, din anul 1907. Cu toate acestea, printr-o frustrare flagrantă, telefonia multiplă este atribuită adesea unui maior american, George Owen Squier, care abia în 1910 a izbutit să transmită doar două convorbiri pe acelaşi circuit.

Şi mai este cazul să amintim că nu întâmplător diplomele de merit acordate numeroşi ani de Departamentul Aeronauticii din Statele Unite ale Americii celor mai merituoşi aviatori, inventatori şi cercetători, poartă ca emblemă o „Pasăre Măiastră”, lucrare de Constantin Brâncuşi, realizată după originalul din Muzeul de Artă Modernă din New York, şi care sugerează bine inspirat „esenţa eternă a zborului”.

Toate aceste împliniri trecute cu vederea în istoriografie confirmă continuitatea geniului creator al poporului nostru. 
 

Andreea Răcănel

Vechi lăcașuri de cult ale poporului român

Reporter: editura July - 12 - 2019 Comments Off on Vechi lăcașuri de cult ale poporului român
Considerate un tezaur al neamului, mănăstirile din nordul Moldovei sunt adevărate opere de artă, unice în lume, graţie frescelor. Aceste lăcașuri au devenit, de-a lungul veacurilor, embleme ale străvechii ortodoxii românești.

Mănăstirea Voroneț
 
Supranumită „Capela Sixtină a Estului”, Voroneţ este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Bucovina. A fost ctitorită de domnitorul Ştefan cel Mare și Sfânt, beatificat de Biserica Ortodoxă Română, în anul 1488, și este printre puţinele biserici vechi ce păstrează arhitectura originală. 

Mănăstirea Putna

Ridicarea mănăstirii este legată de victoria de la Chilia a domnitorului Ştefan cel Mare și Sfânt, în 1465. Voievodul a preaslăvit, prin acest edificiu, sprijinul dat de credință în depășirea unor vremuri tulburi pentru popor. Aici se află mormântul domnitorului Moldovei.

Mănăstirea Sucevița

Este cel mai mare așezământ bisericesc din nordul Moldovei, fiind edificat pentru preamărirea credinței strămoșești. Pereţii sunt acoperiţi aproape integral de pictură, lăcașul arătând ca o „carte ilustrată” cu scene biblice.
 

Mănăstirea Moldovița

Fiul lui Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei Petru Rareș, zidea, în 1532, o biserică fortificată de mare valoare spirituală pentru întreaga creștinătate estică. Picturile murale, din interior și exterior, datează din anul 1537.
 

Dragomirna

Construit între 1602–1609, edificiul religios adăpostește, alături de alte obiecte de valoare, o icoană făcătoare de minuni, care prilejuiește pelerinaje ce atestă dimensiunea credinței păstrate peste veacuri. 

Muzeul Național de Istorie a României

Reporter: editura July - 7 - 2017 Comments Off on Muzeul Național de Istorie a României

Pe data de 8 mai 2017 s-au împlinit 45 de ani de la inaugurarea Muzeului Național de Istorie a României. Crearea acestui muzeu a însemnat un moment de răscruce pentru autorităţi, dar şi pentru publicul românesc, deoarece a reprezentat o proiecţie, mai concentrată, a întregului sistem al muzeelor de istorie din ţară 

Muzeul Național de Istorie a României

Muzeul Naţional de Istorie a României continuă să fie una dintre instituţiile reprezentative ale culturii româneşti, deţinând un fond foarte valoros de bunuri de patrimoniu mobil care ilustrează toate perioadele semnificative din trecutul poporului român, cât şi din vremea unor civilizaţii care au existat în vechime pe actualul teritoriu al ţării noastre. Instituţia a apărut în 1970, ca cel dintâi muzeu de arheologie şi istorie din ţară. În consecinţă, aici au fost aduse cele mai faimoase tezaure, în primul rând cele din metal preţios, precum şi o mulţime de piese de mare valoare arheologică şi istorică pentru a ilustra mileniile de istorie. 

Inaugurarea Muzeului de Istorie a RSR. 1972

Se estimează că acest bogat patrimoniu este constituit din peste 650.000 piese organizat în următoarele colecţii: ceramică, lapidarium-tegularium, numismatică, filatelie, medalistică-sigilografie, tezaur, manuscrise, tipărituri, artă plastică, artă decorativă, fototecă istorică, stampe, hărţi, metal, armament şi echipament, textile şi mobilier. Sunt reunite astfel, sub un singur acoperiş, cele mai importante mărturii ale trecutului României, devenind un punct de atracţie pentru publicul din ţară, dar şi din străinătate. Muzeul s-a deschis către lume, organizând memorabile expoziţii, la sediul propriu, în ţară sau în străinătate. Se menţionează că muzeul în trecut a devenit un instrument al propagandei şi, odată cu realizarea Expoziţiei Omagiale (1978), dedicată cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Şi totuşi, de-a lungul acelor timpuri găsim suficiente dovezi care să ne convingă de rolul său de instituţie muzeală de prim rang.  

Vizita Reginei Fabiola la MIRSR. 1976

În consens cu modelul ţărilor vecine, muzeele din România au în preocupările lor şi cercetarea ştiinţifică, iar, între muzeele de istorie şi arheologie, instituţia noastră şi-a câştigat – prin muncă, nu altfel – poziţia la care era obligată de chiar numele său. Muzeul susţine, cel mai adesea în colaborare cu autorităţile locale, cercetări arheologice, an de an, şi a devenit principalul actor al arheologiei preventive, gestionând proiecte de mare anvergură. Vizitând muzeul eşti impresionat de clădirea care adăposteşte muzeul, ea însăşi, monument istoric, ridicat la sfârşitul veacului XIX, în stil neoclasic, de inspiraţie germană. Structura clădirii a fost serios afectată de cutremurele din 1940 şi 1977, o preocupare majoră devenind procesul de reabilitare în ultimul deceniu. Oportunitatea financiară nu a apărut însă decât în 2002.  

Președintele RFG Karl Karstens la MIRSR. 1981.

Realizarea expoziţiei de bază a Muzeului Național de Istorie a fost o chestiune foarte complexă şi foarte complicată. Organizarea expoziţiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea şi realizarea a 55 de săli de expunere cu o suprafaţă expoziţională de 15 000 m2; au fost instalate 1 500 sisteme de expunere în care au fost expuse cca. 50 000 de valori de muzeu; au fost întocmite 300 de texte explicative de săli şi vitrine; au fost alcătuite 64 hărţi, 80 de grafice și 9 000 de etichete. Expoziţia permanentă a Muzeului de Istorie, aşa cum a rezultat, era întinsă în 49 de săli, la care se adăugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul şi Tezaurul Istoric. De-a lungul anilor a fost gada unor manifestări ştiinţifice de prim rang, şi, vom aminti aici Congresul Internaţional de Bronzuri Romane, în mai 2003, cu o prezenţă internaţională remarcabilă (din peste 15 ţări), dar şi o participare naţionalã numeroasã şi cu o foarte bunã reprezentare a principalelor instituţii academice şi de cultură. Promitem să revenim… 

În septembrie 2002 expoziţia permanentă a Muzeului Naţional de Istorie a fost împachetată, obiectele luând drumul depozitelor. Reabilitarea structurii de rezistenţă a început în iarna aceluiaşi an, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporţie de aproximativ 50%. Finalizarea lucrării de reconstrucţie era aşteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi respectat. 

Din cauza faptului că muzeul s-a aflat în reparaţii capitale, cea mai mare parte a expoziţiilor sunt temporar închise sau în reorganizare. Pe măsură ce lucrările de consolidare a clădirii sunt reluate, expoziţia îşi continuă destinul. Muzeul prezintă publicului, în prezent, două mari expoziţii permanente – Tezaur Istoric, respectiv Lapidarium-Copia Columnei lui Traian – şi expoziţii temporare cu tematică diversă, organizate în Holul Central. 

Comunităţi româneşti în SUA şi Canada

Reporter: editura July - 12 - 2015 Comments Off on Comunităţi româneşti în SUA şi Canada

Numeroşi ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, intitulată „Comunităţi româneşti în lume” (publicată cu ani în urmă)

George Emil Palade

George Emil Palade

Sunt prezentate dovezi excepţionale despre români care au dus în colţuri îndepărtate ale Terrei harul unui popor din mijlocul căruia s-au ivit minţi inteligente, titrate, pline de har şi înţelepciune.

Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai sus amintite, aflaţi într-o epocă în care globalizarea îşi face simţită prezenţa, prin reluarea acestui studiu reconfirmăm potenţialul valoric românesc răspândit în lume încă din urmă cu mulţi ani.

În decurs de circa un veac, un adevărat gigantic fluviu omenesc de 32.000.000 oameni s-a revărsat din Europa în Lumea Nouă. Între aceştia s-au aflat şi românii, mai exact oameni provenind din spaţiul românesc, căci în statisticile americane se consemna, de regulă, nu naţionalitatea, ci locul de origine. Astfel, în cele mai multe cazuri, în statisticile privind ţinuturile româneşti de plecare, alături de etnia majoritară românească sunt cuprinşi evrei, germani, ucraineni, armeni etc. Până la primul război mondial, sursa geografică principală a emigraţiei româneşti în SUA a fost Transilvania, urmată apoi de departe de Bucovina şi prea puţin reprezentată de Regatul României condus de regele Carol I. Emigrările din Transilvania cu intensitate variabilă, au fost un fenomen permanent în secolele XIII-XIX. La început, din Transilvania, destui au plecat vremelnic în zone mai apropiate, precum România transcarpatică, Dobrogea, Peninsula Balcanică, Crimeea, Caucaz etc. În acest context se înscriu, înaintea primului război mondial, şi emigrările unor români peste ocean. Au fost apoi emigrările definitive. Acestea au devenit frecvente în epoca modernă. Aceste emigrări definitive s-au datorat unor cauze complexe, ce au acţionat simultan. Unele au fost de natură economică, altele de natură politică şi naţională.

Anghel Rugina

Anghel Rugina

În anul 1910, recensământul nord-american consemna 87.724 persoane originare prin naştere sau părinţi, din România. Dintre aceştia, 20.707 erau persoane născute în America cu ambii părinţi născuţi în România, 1.093 persoane aveau doar unul dintre părinţi născut în România, iar 65.923 persoane erau imigranţi născuţi în România antebelică. După primul război mondial, în SUA au continuat să trăiască o serie de români. Recensământul din anul 1920 consemna 102.823 persoane născute în spaţiul românesc. Dintre acestea 93.456 trăiau în mediul urban, iar 42.225 dobândiseră deja cetăţenia americană. În anul 1930, în SUA se aflau 146.393 foşti imigranţi români, dintre care 26.102 veniseră în SUA după 1920.

Masa principală a grupului românesc continua să trăiască în principal în oraşe în statele New York, New Jersey şi Pennsylvania. A doua regiune de concentrare a românilor era în zona centrală în statele Ohio, Indiana, Illinois. Alţii erau împrăştiaţi până în California şi Oceanul Pacific.

În ajunul celui de-al doilea război mondial, episcopia misionară ortodoxă avea în subordine patru protopopiate în SUA – la Cleveland, Detroit, Chicago şi Philadelphia. Au continuat să existe o serie de societăţi de asistenţă socială şi de cultură. În cursul veacului XX, mai devreme sau mai târziu, peste ocean românii din SUA şi Canada au creat peste 150 de aşezăminte româneşti. Treptat, s-a manifestat şi o tendinţă a unificării acestora. Astfel s-a ajuns la creearea în anul 1928 a unei organizaţii centralizate unice a românilor americani: „Uniunea şi Liga Societăţilor Româneşti din America”.

Ciprian Foias

Ciprian Foias

Românii americani au fost vizitaţi în coloniile lor de o serie de personalităţi remarcabile din ţară. În anul 1923, apoi din nou în 1925, 1926, 1929, 1930, 1932, 1933 şi 1937, George Enescu a întreprins repetate turnee muzicale peste Ocean, susţinând concerte speciale şi având întâlniri cu grupul etnic român. În anul 1925 a vizitat coloniile româno-americane Nicolae Titulescu. La 27 ianuarie 1930 a ajuns pe continentul american marele istoric naţional Nicolae Iorga. El a fost primit la Casa Albă de preşedintele Hoover. A ţinut o serie de conferinţe şi a vizitat multe dintre centrele româneşti străbătând SUA de la Atlantic la Pacific. La întoarcerea în ţară a publicat o foarte interesantă lucrare: „America şi românii din America”.

În cursul deceniului IV s-au intensificat acţiunile antirevizioniste ca şi cele de prezentare a realităţilor româneşti ce au precedat implicarea activă a românilor din SUA şi Canada în acţiunea antifascistă şi pentru democraţie din timpul celui de- al doilea război mondial. Alături de toţi rezidenţii din America de Nord, şi românii de acolo s-au situat clar împotriva fascismului, pentru victoria Aliaţilor.

Petru Popescu

Petru Popescu

După intrarea României în război, în iunie 1941, în America s-a format un „Comitet Naţional al Românilor Americani”. Acesta a adresat o chemare pentru convocarea unei conferinţe naţionale a emigraţiei româneşti, în vederea susţinerii luptei pentru cauza românească. La 26 octombrie 1941, într-o conferinţă naţionala la Cleveland a americanilor de origine română, s-a votat în unanimitate crearea „Alianţei pentru democraţie a românilor americani”, care îşi propunea ajutorarea României în numele ideilor de democraţie şi libertate. A fost adoptată o declaraţie de principii şi a fost trimisă o telegramă preşedintelui Statelor Unite: „Jurăm cel mai deplin sprijin pentru poziţia dumneavoastră fermă contra hitlerismului. Ne angajăm din nou să apăram democraţia americană şi eliberarea ţării noastre de origine. Reprezentând peste două sute de organizaţii din întreaga Americă, ne propunem să raliem sprijinul tuturor americanilor de origine română la lupta comună împotriva spiritului de agresiune”.

Liviu Ciulei

Liviu Ciulei

Aproximativ opt mii de români americani, tineri şi tinere, au fost încadraţi în forţele americane terestre, aeriene şi navale. Au avut grade din cele mai diverse, de la soldat la maior. Au constituit şi un corp auxiliar feminin. Li s-au adaugat aproape două sute de români provenind din Canada. Aceşti militari s-au ilustrat în timpul războiului pe teatre de operaţiuni împrăştiate peste tot, dând între altele şi o serie de victime. Unii au luptat în nordul Africii, alţii au căzut în Italia sau deasupra Germaniei, precum şi cu ocazia debarcării din Normandia sau în alte părţi ale Europei. Nu puţini au fost cei care au luptat în insulele Pacificului (Hawai, Filipine, Okinawa). De exemplu, pilotul Alexandru Vraciu, provenind din Indiana. A doborât 41 de avioane japoneze, devenind cunoscut sub numele de „Şoimul Carpaţilor şi vulturul Pacificului”. S-au mai ilustrat în diverse feluri români americani precum John Florea, Marin Burcă, Augustin Anghel etc. Inginerul chimist Steve Bogolea a fost implicat direct în crearea primei bombe atomice.

Ionel Perlea

Ionel Perlea

Aşa cum s-a apreciat, lupta şi sacrificiile americanilor de origine română pentru libertate şi democraţie în anii celui de-al doilea război mondial se constituie într-o pagină pozitivă şi meritorie a istoriei românilor de pretutindeni.

După al doilea război mondial, spre continentul nord-american s-au îndreptat destui reprezentanţi de seamă ai exilului românesc. Ca şi mulţi alţi români care au vrut să îşi creeze o nouă viaţă, departe de „paradisul” comunist. Mulţi s-au ilustrat acolo ca personalităţi care au facut/fac deopotrivă onoare atât ţării de origine, din care au plecat, cât şi celor de adopţie.

Între personalităţile de seamă de dicolo de ocean, cca. 40% s-au afirmat în domeniul ştiinţelor, 30% în domeniul literelor, peste 20% în domeniul artelor şi mai puţin de 10% s-au consacrat unor activităţi politice, religioase etc.

Între oamenii de ştiinţă s-au remarcat, între alţii, medicul şi biologul George Palade, savantul şi literatul Mircea Eliade, economistul Anghel Rugină, demograful Sabin Mănuilă, matematicianul Ciprian Foiaş. Între oamenii din litere pot fi amintiți Petru Popescu, Aurel Sergiu Marinescu, Aristide Buhoiu, Petre Popescu, Zahi Pană etc. Printre artişti s-au ilustrat regizorii Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Jean Negulescu, dirijorul Ionel Perlea, interpreţii Şerban Lupu, Iolanda Mărculescu etc. În domeniul spiritualităţii pot fi amintiţi episcopul Valerian Trifu, monseniorul Octavian Perlea, Maica Alexandra, preotul Gheorghe Calciu Dumitrasa. Multă vreme s-au aflat în America, în calitate de membri ai Comitetului naţional român, adevarat guvern în exil, sau ca membri ai Ligii românilor liberi, importante personalităţi, precum generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Constantin Vişoianu, Alexandru Creţianu ș.a. Alături de aceştia, ilustraţi mai cu seama în SUA, s-au aflat şi alţii, în Canada, care s-au manifestat mai cu seamă prin „câmpul românesc” din Hamilton – Ontario, adevărat simbol al românismului, organizator, între altele, şi al Romfest-urilor, „forumuri de spiritualitate şi de cultură pan-românească”.