NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Prilej de afirmare a bunelor relaţii româno-chineze

Reporter: editura July - 19 - 2014 Comments Off on Prilej de afirmare a bunelor relaţii româno-chineze
Primirea delegaţiei române la Asociaţia de Prietenie China - România

Primirea delegaţiei române la Asociaţia de Prietenie China – România

Aniversarea a 60 de ani de la înfinţarea Asociaţiei de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea (APPCS) constituie un nou prilej de afirmare a bunelor relaţii dintre popoarele român şi chinez, de apreciere a marilor succese dobândite de-a lungul anilor pentru promovarea schimburilor economice, sociale, neguvernamentale, cooperării educaţionale, ştiinţifice, tehnologice şi culturale. Constituie un motiv de admiraţie faptul că APPCS de-a lungul anilor a stabilit relaţii de cooperare şi de prietenie cu peste 500 de organizaţii neguvernamentale din 157 de ţări şi regiuni ale lumii, colaborând la înfrăţirea a 2.106 oraşe şi provincii între China şi 133 de naţiuni, printre care şi România, lucru subliniat cu prilejul manifestării cea avut loc la Beijing, de către Xi Jinping, preşedintele Republicii Populare Chineze. Cu această ocazie, dl. Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze, a adresat calde felicitări, împreună cu urări de succese şi mari realizări în activitatea Asociaţiei de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea, dedicată dezvoltării relaţiilor de prietenie şi respect reciproc între poporul chinez şi celelalte popoare.

Nicolae Dumitru, Secretar general al Casei Româno-Chineze şi Li Jianping, vicepreşedintele APPCS.

Nicolae Dumitru, Secretar general al Casei Româno-Chineze şi Li Jianping, vicepreşedintele APPCS.

La manifestarea aniversară de la Beijing a participat o delegaţie reprezentativă a Casei Româno-Chineze, condusă de dl. Nicolae Dumitru, Secretar General, care a transmis un mesaj de apreciere şi un semn al încrederii în continuitatea relaţiilor tradiţionale de prietenie şi colaborare dintre România şi China, dintre poporul român şi poporul chinez, precum şi un angajament de a contribui şi pe viitor la întărirea şi progresul acestora.

Un reper important al evoluţiei relaţiilor româno-chineze îl constituie vizita în ţara noastră a lui Han Changfu, ministru al Agriculturii din Republica Populară Chineză, la invitaţia omologului său român Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.


În acest context, de o mare însemnătate economică o constituie semnarea de către „Niro Investment Group” şi „Hua Yu Industrial Group” a primului acord comun de investiţii şi cooperare în domeniul agriculturii integrate. Investiţiile, care se vor ridica la suma de 150 milioane de euro, vor viza culturile bio, creşterea animalelor, procesarea laptelui şi prelucrarea cărnii, precum şi producerea de biomasă şi biocombustibili. Conform acordului, companiile chineze din domeniul agriculturii se vor implica, prin investiţii, în producerea de biomasă şi biocombustibili, creşterea animalelor, prelucrarea laptelui şi a cărnii. Complexul integrat va include şi sere pentru producţia de legume şi o unitate de prelucrare a acestora. „Niro Investment Group” va investi în China pentru dezvoltarea, împreună cu partenerul chinez, a unei fabrici de fertilizatori bio şi a unor ferme de creştere a vacilor de reproducere şi a vacilor de lapte.

“România și Turcia au relații puternice și complexe”

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on “România și Turcia au relații puternice și complexe”
  • ne declară E.S domnul Ömür ŞÖLENDIL, Ambasadorul Republicii Turcia la București

Relaţiile bilaterale dintre România şi Turcia au cunoscut o dezvoltare deosebită atingând un stadiu calificat a fi excelent. Până a se ajunge la acest nivel au fost parcurse, treptat, mai multe etape, îndeosebi cele din ultimii ani. Am dori o apreciere din partea dumneavoastră.

– România și Turcia au relații puternice și complexe. Nu avem doar o geografie și o istorie comună, dar și interese politice și economice comune. Cooperăm activ într-o arie largă de domenii, de la comerț și energie, până la transport și cultură. Această cooperare a atins un stagiu fără precedent în ultimii ani, iar la nivel înalt a avut loc un număr mare de întâlniri bilaterale.

La sfărşitul anului trecut, Preşedintele Traian Băsescu , aflat la Ankara, a semnat împreună cu Preşedintele Abdullah Gül, Declaraţia privind Parteneriatul Strategic dintre România şi Turcia, care prevede cooperare în domeniul economic, militar, politic şi cultural. În mod cert, s-au deschis noi perspective de dezvoltare a relaţiilor dintre cele două ţări. Cum a reacţionat efectiv şi mediul de afaceri turcesc din România?

– Vizita Președintelui Băsescu în Turcia în decembrie 2011 a fost un moment de referință în cadrul relațiile bilaterale turco-române. Declarația de Parteneriat strategic semnată de Președinții celor două țări în cadrul vizitei reprezintă un semnal clar al dorinței comun de a dezvolta și întări cooperarea noastră, care va servi atât intereselor Turciei și României, cât și întregii regiuni. Odată cu completarea Planului de Acțiune, care va stabili prioritățile și modalitățile de realizare ale parteneriatului nostru strategic, în zilele ce vor urma, vom avea un mecanism viabil pentru utilizarea enormului potențial în dezvoltarea și mai puternică a cooperării noastre bilaterale.

Cooperarea în domeniul economic și comercial reprezintă un aspect foarte important în relațiile noastre. La sfârșitul anului 2011, volumul de schimburi comerciale între Turcia și România s-a ridicat la 7 miliarde de dolari. Turcia este cel mai mare partener comercial al României în afara U.E. Oamenii de afaceri turci care își desfășoară activitatea în România de la începutul decadei 90 au avut o mare contribuție în această direcție. În prezent, peste 6000 de oameni de afaceri turci operează în această țară într-o arie largă de sectoare, cum ar fi domeniul bancar, construcții, producție de bunuri de consum, sănătate, învățământ și media. Valoarea totală a investițiilor turce în România, inclusiv cele care vin prin terțe țări, este estimată la peste 5 miliarde de dolari.

Unul dintre scopurile principale ale parteneriatului strategic dintre Turcia și România îl reprezintă dezvoltarea în viitor a relațiilor economice. Credem că există încă un mare potențial pentru extinderea cooperarii noastre în domeniul economic, atât la nivel bilateral, cât și prin terțe țări.

Evoluează pozitiv şi relaţiile culturale dintre ţările noastre. La sfârşitul anului trecut au fost încheiate acorduri interguvernamentale de cooperare şi mă refer în mod special, la cel referitor la susţinerea creaţiei contemporane precum şi la cel din domeniul conservării şi promovării patrimoniului.

Cooperarea culturală și contactele între popoare sunt la fel de importante ca și voința politică în extinderea relațiilor bilaterale dintre cele două țări. Ca rezultat al relațiilor vechi de secole dintre noi, cele două țări au o moștenire culturală comună reflectată în cele aproape 3000 de cuvinte comune din limba turcă și, respectiv, limba română, în tradițiile culinare similare și în exemplele de arhitectură turcă existente în regiunea Dobrogei. Datorită atitudinii deschise a autorităților române, minoritățile turcă și tătară trăiesc de secole în România într-o atmosferă de pace. Anual, mii de turiști români vizitează Turcia în vacanțe și concedii. Suntem încredințați că Centrele Culturale Turce “Yunus Emre” din București și Constanța pe care le-am inaugurat în noiembrie 2011 vor contribui la descoperirea în continuare a elementelor comune din culturile turcă și română și la apropierea și mai strânsă dintre cele două națiuni.

Ca un semn al prieteniei tradiţionale dintre ţările noastre, România acordă un sprijin constant aderării Turciei la UE, încurajând realizarea de progrese în deschiderea unor noi capitole de negocieri, în perioada următoare. Am dori să cunoaştem cum este apreciat acest sprijin al României în ţara dumneavoastră?

– Accederea la Uniunea Europeană rămâne un obiectiv strategic pentru Turcia. Turcia și UE nu au doar un continent comun și o istorie comună, dar și un viitor comun. Datorită potențialului său economic – a populației tinere și politicii externe dinamice axate pe pace, stabilitate și dezvoltare economică regională și nu numai – primirea Turciei în UE va fi benefică Uniunii și ei înseși în egală măsură. România este una dintre țările membre ale UE care înțelege cel mai bine contribuția Turciei în această privință. Noi apreciem foarte mult sprijinul dat de prietenii noștri români pentru primirea statutului de membru al Uniuni Europene de către Turcia.

 

"Întreprinzătorii polonezi fac faţă foarte bine în România, poate chiar mai bine decât în alte ţări"

Reporter: editura October - 18 - 2011 Comments Off on "Întreprinzătorii polonezi fac faţă foarte bine în România, poate chiar mai bine decât în alte ţări"

ne declară ES Marek Szczygieł, Ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti

Experţii europeni consideră că Polonia reprezintă un exemplu foarte bun în ceea ce priveşte reformele legate de regionalizarea ţării. Care sunt rezultatele acestor reforme ?

De şapte ani, Polonia este membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. De la 1 iulie 2011 se află la Preşedinţia Consiliului UE. Dar pregătirile pentru adrerarea la UE, ca şi pentru preluarea de către Polonia a Preşedinţiei au început cu mult mai devreme. Unul din elementele acestei pregătiri l-a constituit reforma administrativă a ţării. Reforma administrativă intrase în vigoare încă de la 1 ianuarie 1999, introducând o structură de împărţire teritorială pe trei trepte. În afara regiunilor şi comunelor, s-a revenit şi la vechea formă de raioane, lichidată de autorităţile comuniste. Reforma a avut ca scop constituirea unor administraţii autonome, întărirea unor activităţi desfăşurate de autorităţi în teritoriu şi apropierea acestora de cetăţean. S-a micşorat numărul de regiuni de la 49 la 16. După ani, această reformă s-a dovedit a fi un mare succes, deoarece, printre altele, astăzi este mult mai uşor să se obţină şi să se folosească mijloacele financiare de la UE.

Nivelul ridicat al absorbţiei poloneze a fondurilor europene (circa 68 miliarde euro) se explică prin existenţa puterii decizionale, prin descentralizare, cât şi prin controlul deţinut de Polonia în ceea ce priveşte granturile europene. Peste o pătrime din aceste fonduri se află la dispozitia regiunilor. Procedurile destul de complicate legate de obţinerea fondurilor europene necesită existenţa unor cunoştinţe mai aprofundate, şcolarizări şi angajare profesională din partea funcţionarilor administraţiei româneşti la toate nivelulrile de conducere. O mare importantanţă o au, desigur, şi corectitudinea şi transparenţa, de exemplu în cazul desfăşurării unor licitaţii, lucruri pe care toţi trebuie să le respecte. În Polonia, beneficiarii programelor europene sunt toţi aceia care s-au angajat în refacerea infrastructurii drumurilor, în reconstrucţia culturii, a ecologiei, a serviciilor de sănătate, acţiuni datorită cărora se vor micşora diferenţele dintre regiunile mai sărace în comparaţie cu restul Poloniei.

Care este în prezent nivelul relaţiilor polono-române ?

Colaborarea dintre Varşovia şi Bucureşti se desfăşoară foarte bine. Acest lucru este reflectat şi în elaborarea, între anii 2009-2010, a „Parteneriatului Strategic”, ca şi de frecventele contacte la toate nivelurile dintre politicienii ţărilor noastre. Varşovia şi Bucureştiul vor desfăşura acţiuni conjugate în cadrul Parteneriatului Estic, al Strategiei Dunărene, al Strategiei 2020, al securităţii energetice ca şi în lupta pentru depăşirea efectelor crizei economice. Trebuie subliniată şi concordanţa dintre opiniile politicienilor referitoare la politicile de securitate atât în România, cât şi în Polonia, printre care, de pildă, a prezenţei trupelor poloneze şi române în Afganistan, întărirea, la Forumul UE, a politicii europene de securitate şi apărare.

Referitor la colaborarea şi schimburile economice dintre Varşovia şi Bucureşti, trebuie să menţionăm că întreprinzătorii polonezi fac faţă foarte bine în România, poate chiar mai bine decât în alte ţări, iar pe piaţa românească activează 600 de firme din Polonia.

Ce se poate spune despre sprijinul acordat României de către Polonia, aflată la Preşedinţia UE, în ceea ce priveşte adrerarea la Spaţiul Schengen?

Una din priorităţile Preşedinţiei Poloniei la UE o constituie o „Europă deschisă”. Polonia sprijină lărgirea graniţelor Spaţiului Schengen. Dorim să facilităm ajungerea la un consens în problema procesului de aderare la această zonă, atât pentru România, cât şi pentru Bulgaria. O declaraţie în acest sens a făcută de curând de către premierul polonez Donald Tusk, în Parlamentul European. El a adăugat, însă, că „Polonia doreşte să râmână un intermediar şi un mediator corect în chestiunea referitoare la această aderare, fiind necesar să se depăşească diferenţele în ceea ce priveşte punctele de vedere dintre ţările membre ale UE”. Ne vom strădui să convingem şi celelalte state membre. În problema lărgirii UE, Preşedinţia poloneză face eforturi pentru semnarea Tratatului de Aderare a Croaţiei, pentru continuarea negocierilor de aderare a Turciei şi pentru înregistrarea unor progrese în negocierile cu Islanda. Între priorităţile Preşedinţiei poloneze la UE în anul 2011 se înscriu şi alte elemente importante din punctul de vedere al României, şi anume: începerea negocierilor legate de bugetul UE pe anii 2014-2020, în contextul Strategiei Europa 2020; micşorarea costurilor roamingului; politica de coeziune, ca şi viitorul Politicii Agrare Comune

În prezent, în România activează „Uniunea Poloneză” la Suceava, care are reprezentare şi în Parlamentul României. Care este sprijinul pe care se poate baza această minoritate din partea autorităţilor române ?

– Minoritatea poloneză din România se compune mai ales din polonezi care se află aici de generaţii. Conform cu datele statistice, minoritatea este apreciată la 3,5 mii, dar după datele organizaţiilor minoritarilor polonezi, ea se situează la aproximativ 5-6 mii de persoane. Centrele în care se concentrează şi sunt majoritari etnicii polonezi se află în regiunea Suceava (partea sudică a Bucovinei istorice), în localităţile Soloneţul Nou, Pleşa şi Poiana Micului. În afară de Bucovina, un alt centru polonistic se află la Bucureşti. Legislaţia românească, precum şi buna colaborarea la toate nivelurile a minoritarilor polonezi cu autorităţile confirmă faptul că drepturile şi privilegiile care decurg din reglementările internaţionale referitoare la minoritatea poloneză din România sunt excepţionale şi pot servi de model. Minoritatea poloneză îşi poate menţine şi dezvolta religia, limba maternă, tradiţiile şi moştenirea culturală. Societatea poloneză din România îşi poate expima liber opiniile în paginile revistelor „Polonus” şi „Micul Polonus”, ca şi în cadrul unor manifestări socio-culturale, organizate cu prilejul unor evenimente. În zonele în care locuiesc cetăţenii de origine poloneză este obligatorie existenţa dublei denumiri a localităţilor, de asemenea, funcţionează „Case Poloneze”, iar în Parlamentul român, etnicii polonezii au un reprezentant.

Charles de Gaulle şi România

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on Charles de Gaulle şi România

Cum a fost redesenată harta Europei

În ziua de 14 mai 1968, un Bucureşti sărbătoresc îl întâmpina cu flori şi urale pe Preşedintele Franţei, generalul Charles de Gaulle. Fondatorul celei de a V-a Republici Franceze, Charles-André-Joseph-Marie de Gaulle sosea aici aureolat nu doar de faima unei personalităţi căreia patria sa, Franţa, îi datora de două ori propria salvare, ci şi de speranţa cetăţenilor României într-o nouă eră de libertate şi cooperare internaţională.

Într-adevăr, anul 1968 se anunţa ca un an fast pentru Estul Europei: la Praga, încercări de relativă liberalizare a sistemului moştenit din vremurile lui Stalin şi Hruşciov păreau să dobândească soliditate şi contur, Polonia era şi ea traversată de mişcări reformatoare, iar România se afla în plin proces de recuperare a propriei identităţi naţionale şi chiar, odată cu prezenţa preşedintelui Franţei, a celei europene. De Gaulle era mesagerul Franţei istorice – adică al statului şi naţiunii căreia, pe drept sau nu, românii îi atribuiau cel mai mare merit în recunoaşterea şi împlinirea destinului european al propriei lor naţiuni. Relaţiile strânse cu Franţa aparţineau, în memoria colectivă a românilor, celor mai bune vremuri de odinioară; aceste relaţii scandaseră în imaginarul colectiv formarea statului modern, Unirea, independenţa, Marea Unire, şi trimiteau explicit la „paradisul pierdut” al perioadei interbelice.

Dar de Gaulle nu era doar simbolul unui trecut idealizat, ci şi purtătorul unei viziuni de viitor în care Europa unită avea să fie forţa mondială decisivă a progresului. Acest mare artizan, împreună cu cancelarul Adenauer, al Europei unite, exclama, la 23 noiembrie 1959, la Strasbourg: „Oui, c’est l’Europe, depuis l’Atlantique jusqu’à l’Oural, c’est toute l’Europe, qui décidera du destin du monde!” („Da, Europa – de la Atlantic la Urali -, întreaga Europă este cea care va decide destinul lumii!”). Era pentru prima dată după anii întunecaţi ai războiului mondial când un mare proiect politic care să elimine Cortina de fier includea România şi când românii puteau spera că au o şansă de a ieşi din izolarea lagărului socialist.

Politica externă ceauşistă, cu toate limitele şi duplicităţile ei, a participat masiv la legitimarea puterii PCR şi a poziţiei singulare a liderului acestui partid, instrumentalizând în beneficiu propriu – şi nu fără talent – un context internaţional favorabil discursului de demnitate naţională care va culmina în august 1968 cu refuzul de a participa la invadarea Cehoslovaciei. Vizita lui de Gaulle cu doar câteva luni înainte de acest eveniment a contribuit, probabil, într-o măsură importantă la adoptarea unei poziţii neaşteptat de critice din partea liderilor comunişti ai României în chestiunea intervenţiei în Cehoslovacia: independenţa critică a Franţei gaulliste faţă de SUA era legendară şi nu am nici un dubiu că Nicolae Ceauşescu se considera un de Gaulle al Tratatului de la Varşovia.

S-a spus adesea că vizita Generalului în România ar fi fost prima sa vizită într-o ţară satelit a URSS. Fals, încă în 1966 acesta vizita Polonia – o ţară unde revenea de fapt, căci tânărul ofiţer Charles de Gaulle participase la misiunea militară franceză în Polonia în 1920, în timpul conflictului sovieto-polonez şi mai avea încă prieteni la Varşovia. Duzy Karolek, cum îl porecliseră pe vremuri aceştia – „Carolică Lunganul” – şi-l aminteau cum, duminicile după liturghie, păşea ca un cocostârc de-a lungul bulevardului Nowy Swiat, Corso-ului varşovian, cu un pachet elegant de prăjituri de la celebra cofetărie Blikle atârnat de degetul mic, în drum spre casa unei misterioase contese. În 1966, entuziasmul polonez s-a tradus inclusiv prin adoptarea unei caschete care copia modelul chipiului francez. Cu obişnuita-i nepăsare faţă de consecinţele discursurilor pe care le susţinea, de Gaulle a vizitat oraşul Zabrze, care aparţinuse Germaniei până după război, sub numele de Hindenburg şi l-a calificat drept „la ville la plus polonaise de la Pologne” („oraşul cel mai polonez din Polonia”). De aici şi până la „Vive le Québec libre!” nu mai era decât un pas…

Vizita lui de Gaulle a potenţat masiv prestigiul intern al lui Ceauşescu. Nu doar statul român, ci şi cetăţenii României au primit-o ca pe un semnal puternic de liberalizare. Până şi anecdotele care circulau în timp ce Generalul străbătea ţara recitând în româneşte – spre entuziasmul delirant al mulţimilor – poezii de Eminescu sau Alecsandri vădeau o undă de simpatie bonomă faţă de ambii preşedinţi. Gurile rele şopteau că de Gaulle i-ar fi oferit lui Ceauşescu nu doar Legiunea de Onoare, ci şi câteva lecţii de dicţie în limba română, pe care de Gaulle părea că o stăpâneşte mult mai corect decât omologul său. Tot în acest spirit, se auzea că ţelul călătoriei oficiale înafara Capitalei fusese comuna Scorniceşti-les-Deux-Eglises, ca să fie la înălţimea oaspetelui francez, născut şi crescut la Colombey- les –Deux – Eglises. Ilaritatea era oricum încurajată de contrastul flagrant între micul şi agitatul lider de la Scorniceşti şi General, care era peste măsură de înalt, subţire şi drept ca o prăjină. Drama a devenit acută atunci când cei doi au urcat împreună treptele Facultăţii de Drept, unde preşedintele francez urma să se adreseze universitarilor şi intelectualilor români: operatorii de la TVR şi Studioul Sahia îşi amintesc şi azi ce chinuri au îndurat pentru a face să pară că doi preşedinţi de înălţime egală urcă scara monumentală umăr la umăr.

Umăr la umăr” urmau oricum să înainteze România şi Franţa către viitorul lor european: „Ceea ce continentul nostru aşteaptă de la Bucureşti, de la Moscova şi de la Paris, ca şi de la Bonn, de la Roma şi de la toate celelalte capitale ale sale este marea mişcare care-l va uni pentru pace şi progres. Franţa, domnule preşedinte – i se adresa de Gaulle lui Ceauşescu – este hotărâtă să înainteze spre acest ţel şi este foarte dispusă să ducă această acţiune la bun sfârşit, umăr la umăr cu România… La drept vorbind, în clipele de grele încercări din istoria lor, aceasta s-a mai întâmplat adeseori”. Generalul chema la unitate Europa de la Atlantic la Urali (adică, oricum, fără America, dacă nu cumva şi fără Marea Britanie…) dar asocia România, cu Ceauşescu al ei cu tot, proiectului său vizionar. „Acţiunea comună a României şi Franţei nu trebuie să se mărginească numai la schimbul de mărfuri, de cunoştinţe şi specialişti şi nici numai la omagii cordiale reciproce. De vreme ce ţările noastre sînt independente, şi ca atare răspunzătoare de ele însele şi faţă de celelalte ţări, vremurile noastre pretind un efort politic conjugat, al cărui obiectiv – dedus din însăşi fiinţa lor – trebuie să fie unirea Europei”.

Acest proiect era parte integrantă a misionarismului politic pe care Preşedintele Franţei nu a încetat să-l personifice de-a lungul întregii sale cariere. În mai 1968, această carieră istorică se apropia însă vertiginos de apus. În timp ce de Gaulle enutuziasma mulţimile la Bucureşti şi Craiova, mulţimile de pe străzile Parisului zdruncinau din temelii societatea franceză. Aceste mulţimi, pe care le calificase, cu un cuvânt arhaic şi insultător, drept „chienlit” (termen aproape intraductibil, însemnând şi dezordine carnavalescă, şi incontinenţă infantilă), îl silesc nu doar să se întoarcă acasă cu 12 ore mai devreme, ci şi să se precipite în secret la trupele franceze staţionate în Germania, pentru a le pregăti în vederea unei eventuale intervenţii. Secretul se află şi îi distruge orice brumă de autoritate. Pierde referendumul pe care îl provocase pentru a respecta legitimitatea constituţională a funcţiei prezidenţiale, se retrage (din nou) la Colombey şi, la 20 noiembrie 1970, moare ca un ostaş care şi-a îndeplinit cu glorie misiunea.

El, care luptase pentru Franţa eternă, întemeiase de fapt o nouă Franţă, pivot indispensabil al unei Europe a cărei unitate nu ar fi fost posibilă fără acţiunea lui de Gaulle. Nu avem voie să uităm nici o clipă faptul că, în plină construcţie europeană, preşedintele Franţei a ţinut să asocieze România acestui mare proiect.

Prof. dr. Zoe Petre

Omul anului 2010 – Ilham Heydar Oglu Aliyev

Reporter: editura December - 11 - 2010 Comments Off on Omul anului 2010 – Ilham Heydar Oglu Aliyev

OMUL ANULUI 2010

ILHAM HEYDAR OGLU ALIYEV

Preşedinte al Republicii Azerbaidjan

Una dintre cele mai proeminente personalităţi politice ale prezentului este preşedintele Republicii Azerbaidjan, dl. Ilham Heydar oglu Aliyev. Om de stat patriot, profund ataşat valorilor ţării sale şi ale contemporaneităţii, se remarcă în peisajul politic internaţional ca un susţinător al progresului umanităţii şi al propăşirii Azerbaidjanului.

Doctor în istorie, şeful statului azer a fost vicepreşedinte, apoi prim-vicepreşedinte al Companiei Petroliere de Stat a Republicii Azerbaidjan (SOCAR). Implicarea sa activă în implementarea strategiei petroliere iniţiate de fondatorul noului stat azer, preşedintele Heydar Aliyev, anunţa încă de la începutul anilor 2000 o personalitate cu viziune şi pragmatism. Cariera politică ulterioară a culminat cu alegerea sa în fruntea statului azer în anul 2003, după o perioadă în care îndeplinise funcţia de prim-ministru, apoi a fost reales, cu o majoritate covârşitoare, preşedinte al Azerbaidjanului în anul 2008.

Sub conducerea sa, ţara face paşi fermi spre un viitor tot mai prosper. Azerbaidjanul are o economie în plină ascensiune, este o ţară în care bunăstarea materială şi spirituală a populaţiei se întrepătrunde cu tradiţiile şi modernitatea, în care evoluţia economică, politica de stat şi cultura formează un tot unitar, bine închegat. Este meritul incontestabil al preşedintelui Ilham Aliyev de a fi dovedit înţelegere deplină a complexităţii relaţiilor internaţionale şi, din această perspectivă, de a fi stabilit parcursul dinamic al economiei Azerbaidjanului.

În acest context, trebuie amintite relaţiile strânse, ascendente, româno-azere. Ele se manifestă printr-o colaborare pe toate planurile, de la cel economico-financiar la cel ştiinţific, cultural şi umanitar. O atenţie deosebită se acordă consolidării, de către ambele părţi, a progresului celor două naţiuni şi al întregii regiuni extinse a Mării Negre. Un exemplu edificator este proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection), viitoare soluţie eficientă a problemelor energetice ale zonei, dar şi ale Europei occidentale.

Deschiderea primei Ambasade a Azerbaidjanului din Europa de Est chiar în România a fost rezultatul relaţiilor de prietenie stabilite de-a lungul istoriei, precum şi al intereselor comune geo-strategice. Ele sunt reliefate prin acordurile dintre cele două ţări, care au dus la extinderea şi aprofundarea relaţiilor bilaterale, susţinute la nivel înalt de cei doi şefi de stat. Vizitele preşedintelui Ilham Aliyev în România şi preşedintelui Traian Băsescu în Azerbaidjan reprezintă repere majore pentru stadiul actual al bunelor relaţii, pe multiple planuri, care deja au trecut la nivelul de parteneriat, între cele două state.

Ilham Aliyev este preşedinte al unui stat modern. Recunoaşterea şi aprecierea de care se bucură s-au concretizat deopotrivă în bunele relaţii pe care Azerbaidjanul le are cu statele lumii şi în numeroase premii, distincţii şi ordine din partea unora dintre cele mai prestigioase instituţii internaţionale.

Pentru întreaga sa activitate de om de stat, susţinător consecvent al dezvoltării relaţiilor multilaterale cu România, revista „Balcanii şi Europa” îi acordă preşedintelui Ilham Heydar oglu Aliyev titlul „Omul Anului 2010”.

Paşi importanţi în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic

Reporter: editura November - 20 - 2010 Comments Off on Paşi importanţi în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic
  • interviu special acordat de Însărcinatul cu Afaceri al Republicii Albania la Bucureşti, dl. Luan Topciu

  • Am dori să cunoaştem care este stadiul implementării în Albania a reformelor economice şi instituţionale absolut necesare şi care asigură drumul către Uniunea Europeană.

– Albania, ca o ţară europeană, rămâne pe deplin angajată şi hotărâtă să întreprindă orice reformă care se va considera indispensabilă pentru a deveni stat membru în Uniunea Europeană. Acest obiectiv este o prioritate a Guvernului Albaniei, dar şi o aspiraţie a poporului albanez. Aproximativ 94% dintre albanezi sprijină procesul de aderare a Albaniei la UE,  fapt ce încurajează angajamentul Guvernului albanez pentru a accelera acest proces. În această toamnă, se aşteaptă decizii pozitive din partea Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene şi a Comisiei Europene, pentru statutul de candidat. Primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a remis răspunsurile la chestionarul lung al Comisiei Europene cu privire la integrarea europeană, pe 14 aprilie 2010. Aproximativ 1.200 de experţi au lucrat la acest chestionar pentru a da cele 2284 de răspunsuri, aşteptându-se o evaluare pozitivă.

În data de 7 octombrie 2010, Parlamentul European a votat în favoarea eliminării obligativităţii vizelor pentru cetăţenii Albaniei şi ai Bosniei-Hertegovina înainte de sfârşitul anului 2010, considerând că cele două state îndeplinesc condiţiile necesare din punct de vedere al securităţii documentelor, al luptei împotriva imigraţiei clandestine şi criminalităţii. Propunerea de eliminare a obligativităţii vizelor urmează a fi aprobată în luna noiembrie şi de Consiliu, aplicându-se regula majorităţii calificate. Liberalizarea vizelor pentru cetăţenii Albaniei va consolida încrederea cetăţenilor ţării noastre în caracterul tangibil al perspectivei europene.

  • Cum se resimte criza economică în Albania şi ce măsuri au fost luate pentru depăşirea acestui impact?

– Spre deosebire de multe ţări, economia albaneză nu a fost afectată de recesiune economică. După ultimele date, prezentate de Institutul Naţional de Statistică, a avut loc chiar o creştere economică. În al doilea trimestru al anului 2010, economia a crescut cu 3,3 la sută, comparativ cu cel de-al doilea trimestru al anului 2009, pe când, comparativ cu primul trimestru al anului 2010, a crescut cu 2,4 la sută. În acest trimestru, ramurile economiei care au cunoscut cele mai mari creşteri sunt  industria, comerţul şi transportul, respectiv cu 31,8 la sută, 12,7 la sută şi 8 la sută, comparativ cu trimestrul al doilea al anului 2009. Economia albaneză este o economie de dimensiuni reduse, dar dinamică. Datorită reformelor profunde şi de ansamblu, am reuşit ca Albania să se situeze pe lista ţărilor cu o creştere economică rapidă şi una din ţările cele mai atractive pentru investiţiile străine. Economia albaneză, în ciuda crizei profunde mondiale, păstrează în acest an creştere economică susţinută. Energia şi turismul vor fi pilonii principali ai dezvoltării economice. În luna iulie a.c. au avut loc creşteri salariale şi de pensii, cu până la 10%.

Revoluţia fiscală şi reformele finanţelor publice sunt un proces continuu. Reducerea în continuare a poverii fiscale, cum ar fi eliminarea TVA pentru bunuri şi servicii în domeniul educaţiei şi sănătăţii, reducerea taxelor pe dividende, reformarea completă a sistemului de pensii şi de asigurare socială sunt unele dintre reformele principale intreprinse de Guvernul Albaniei.

Obiectivul nostru major pentru următorii patru ani este construirea parcurilor energetice, parcurilor industriale, porturilor, autostrăzilor, aeroporturilor, hidrocentralelor şi altor lucrărilor, investiţii ce vor ajunge la aproximativ 12 miliarde de euro. O investiţie consistentă va merge spre construirea a circa 150 de hidrocentrale.

  • Ce ne puteţi spune despre relaţiile politico-economice dintre ţările noastre, la ora actuală?

Relaţiile între cele două popoare se dezvoltă în modul cel mai firesc în toate domeniile – economic, social, politic. Guvernele ţărilor noastre au bunăvoinţa de a dezvolta şi instituţionaliza aceste relaţii, creând mai multe spaţii prielnice şi un mediu favorabil colaborării între cetăţenii ambelor ţări. În cursul acestui an am avut schimburi intense de vizite reciproce, la toate nivelurile, între cele două ţări, fie bilaterale, fie cu ocazia întălnirilor multilaterale regionale.

În luna iunie a acestui an a avut loc o vizită oficială a  preşedintelui României, Traian Băsescu, în Albania, la invitaţia preşedintelui Albaniei, Bamir Topi. Cu acest prilej, preşedintele Trian Basescu s-a întâlnit cu cele mai înalte oficialităţi albaneze – preşedintele Bamir Topi, premierul Sali Berisha şi preşedinta Parlamentului Albaniei, Jozefina Topalli. Preşedintele României a reiterat sprijinul ţării sale faţă de perspectivele europene ale Republicii Albania. În cadrul acestei vizite oficiale s-au semnat documente în domeniul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, precum şi în domeniul maritim, ceea ce  reprezintă un prim pas în procesul consolidării relaţiilor bilaterale la nivel economic. În vederea îmbunătăţirii schimburilor comerciale, s-a  stabilit organizarea unui Forum de afaceri, în toamna acestui an.

Trebuie menţionat faptul că în relaţiile între cele două ţări, un loc important îl ocupă acţiunile în domeniul apărării şi siguranţei. În cadrul NATO, armatele noastre participă la mai multe operaţiuni comune, nu numai la cele de antrenare, ci şi la cele de menţinere a păcii în regiunile de criză. De asemenea, în cadrul luptei împotriva terorismului, traficului clandestin şi corupţiei, guvernele noastre, prin organe specializate, fac parte în aceeaşi coaliţie, cu programe şi acţiuni coordonate. Volumul total al schimburilor comerciale dintre România şi Albania se situează încă la un nivel destul de scăzut şi sub aşteptări. La  data de 31 iulie a.c.,  volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Albania a fost de 38,68 milioane de dolari,  din care la import 37,88 milioane dolari, iar exportul 0,80 milioane dolari, soldul fiind  de 37,08 milioane dolari în favoarea României. Produsele principale din exportul albanez sunt minereurile, detergenţii, metalele, cărbunele, cimentul, ghipsul etc. Din România se importă produse minereuri, produse metalice, textile, mobilă, sticlă etc. Ridicarea barierelor vamale şi crearea unei infrastructuri corespunzătoare în domeniul energiei şi telecomunicaţiilor vor face că regiunea noastră să devină atractivă pentru produsele sale, dar şi pentru ofertele turistice. Sperăm că ridicarea vizelor pentru cetăţenii albanezi va creşte numărul vizitatorilor, oamenilor de afaceri şi turiştilor albanezi în România. Circulaţia liberă a persoanelor va aduce un nou impuls în dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două ţări.

Relaţii culturale de tradiţie

Reporter: editura October - 15 - 2010 Comments Off on Relaţii culturale de tradiţie

Iubitorii muzicii din ţara noastră au avut ocazia să participe, în această toamnă, la un eveniment muzical important, ce a avut loc la Ateneul Român, şi care a reunit un mare număr de pasionaţi ai genului – Festivalul Internaţional „Johann Strauss”, ajuns la cea de-a IX-a ediţie. De altfel, Viena şi Bucureştiul au fost şi sunt legate prin relaţii culturale tradiţionale, care în ultimul deceniu au luat o mare amploare. Este meritul Asociaţiei Române a Iubitorilor Valsului „Johann Strauss“, condusă de doamna Josefina Rodica, de a fi reuşit, în timpul unor restricţii economice, să organizeze, an de an, un festival internaţional ce poartă numele marelui compozitor vienez.

Nouă ediţii, o evoluţie prestigioasă

Muzica lui Johann Strauss este cea care a adus laolaltă, de-a lungul celor nouă ediţii de festival, muzicieni şi iubitori de vals din întreaga lume. În august 2002, când a avut loc, la Bucureşti, prima ediţie a manifestării culturale de înaltă valoare, Asociaţia Română a Iubitorilor Valsului „Johann Strauss“ a beneficiat, în pregătirea evenimentului, de concursul activ al Societăţii Vieneze „Johann Strauss“ şi al Institutului de Cultură Austriaco-Român.

La acea primă ediţie au participat peste 70 de oaspeţi din străinătate, care s-au deplasat în România special pentru a lua parte la evenimentul cultural. Au venit aici membri ai societăţilor „Johann Strauss“ din Austria, Marea Britanie, Suedia şi Japonia. În 2003, Festivalul Internaţional „Johann Strauss“ s-a desfăşurat pe scenele din Timişoara, iar un an mai târziu, în 2004, melomanii au putut lua parte la a treia ediţie a evenimentului, găzduită, de această dată, de scena din Oradea. Cele două oraşe au fost alese datorită vieţii culturale bogate şi a numărului mare de melomani care locuiesc aici. În 2005, la cea de-a patra ediţie, Festivalul s-a întors pe scenele bucureştene. Profesorul Franz Mailer, preşedinte de onoare al Societăţii Vieneze „Johann Strauss“ şi, totodată, preşedinte de onoare al Festivalului românesc, declara: „Mă bucur că festivalurile româneşti au loc în strânsă colaborare cu Societatea Vieneză «Johann Strauss» şi sper că această cooperare armonioasă să fie exemplu şi să contribuie la viitoare relaţii mai strânse între statele noastre, într-o Europă Unită“. Programul festivalului a cuprins, printre altele, un recital la orgă susţinut de artistul britanic Donald Mackenzie, decernarea premiilor de Excelenţă ale Asociaţiei Române a Iubitorilor Valsului „Johann Strauss“, o „Seară Vieneză“ cu soprana Pauline Pfeffer şi tenorul Peter Widholz, iar concertul de închidere s-a desfăşurat sub bagheta dirijorului român Iosif Ion Prunner. În august 2006, Festivalul Internaţional „Johann Strauss“ şi-a găsit scenă, din nou, în Capitala României, pentru ca, în 2007, bucurându-se de buna colaborare cu Opera Naţională Română din Timişoara, evenimentul să se desfăşoare pe scena bănăţeană, sub conducerea maestrului-tenor Corneliu Murgu, directorul general al instituţiei de cultură. Ediţia timişoreană a festivalului a fost un omagiu adus profesorului Franz Mailer, care s-a aflat, timp de patru decenii, în fruntea Societăţii Vieneze „Johann Strauss“ şi care, timp de patru ani, fusese preşedinte de onoare al primelor patru ediţii ale Festivalului Internaţional din România. Cea de-a şaptea ediţie s-a desfăşurat în Cluj-Napoca, inima spiritualităţii ardelenilor de pretutindeni. Prin aceasta, oraşul, aflat aproape de Viena, Praga şi Budapesta, s-a transformat, în 2008, în Capitala Mondială a Valsului. Dintre personalităţile prezente la aproape toate ediţiile Festivalului ţinem să amintim pe muzicologul Francisc László, doamna doctor Berta Braun, cunoscuta realizatoare TV Simonffy Katalin, dirijorul japonez Ozaki Shinya, poeta Sifora Sava şi fotograful JakabTibor. În 2009, Festivalul Internaţional „Johann Strauss“ se întoarce pe scenele bucureştene. Desemnat pentru a treia oară preşedinte de onoare al Festivalului Internaţional „Johann Strauss“, dipl. ing. Gerhard Egermann nota: „Sunt bucuros că am contribuit la aceste evenimente de înaltă ţinută artistică, datorită unor interpreţi de mare valoare din România, Austria şi alte state europene, care au încântat publicul. În mod special, am contribuit la promovarea operei Regelui Valsului Românesc – Iosif Ioţa Ivanovici, punând în evidenţă contribuţia României, alături de alte ţări dunărene, la tezaurul culturii europene“.

Ediţia 2010 a Festivalului, găzduită de incinta deosebită a Ateneului Român, a fost un nou omagiu adus valsului. „Aşa cum austriecii îl au pe Johann Strauss, noi îl avem pe Iosif Ivanovici. Nu vom conteni să-l facem cunoscut, prezentându-i întreaga creaţie componistică”, a menţionat d-na Josefina Rodica, preşedinte al Asociaţiei Iubitorilor Valsului “Johann Strauss” din România.