NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

China în Europa de Est

Reporter: editura January - 26 - 2014 Comments Off on China în Europa de Est
Lucrările Summitului China - Europa Centrală şi de Est

Lucrările Summitului China – Europa Centrală şi de Est

Summitul China – Europa Centrală şi de Est a fost, pe parcursul desfăşurării lui, un eveniment internaţional urmărit cu mare interes şi dezbătut pe larg. Nu întâmplător, întrucât a constituit o îmbinare fructuoasă între prima vizită a unui premier chinez în România în ultimii 19 ani, un Forum Economic şi Comercial promiţător şi întâlniri româno-chineze de bun augur la nivel înalt.

Ofertă bogată

China a venit în întâmpinarea statelor din Europa Centrală şi de Est cu ceea ce poate fi considerat a fi un obiectiv clar de a lărgi cooperarea cu această parte a continentului european. Un accent special a fost pus pe impulsionarea colaborării cu România, şi asta din mai multe considerente. În primul rând, în 2014 se împlinesc 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări (România fiind al treilea stat care saluta, în 1949, proclamarea Republicii Populare Chineze). Această aniversare subliniază statutul special al ţării noastre printre partenerii de tradiţie ai Chinei, aspect reliefat de cele două părţi cu mai multe ocazii. În al doilea rând, China modernă, aflată în plină expansiune economică, vede România ca pe un „fanion” în relaţia cu statele din această zonă a Europei. Nu în ultimul rând, dezvoltarea relaţiilor cu ţara noastră, membră a Uniunii Europene, ar da posibilitatea statului asiatic să-şi consolideze prezenţa în Europa pe calea contribuţiei la progresul economic.

Având în vedere toate aceste coordonate, Summitul de la Bucureşti, în cadrul căruia a avut loc Forumul Economic şi Comercial China – Europa Centrală şi de Est, s-a constituit în evenimentul internaţional major desfăşurat în România anul trecut. Şi, ca întotdeauna când vine vorba despre manifestări de o asemenea anvergură, au existat unele voci care au văzut în reuniunea din capitala noastră o semnificativă oportunitate pentru viitoarea dezvoltare a României, dar şi altele, care au pus la îndoială încărcătura şi proiecţiile evenimentului. Indiferent, însă, de poziţionări, un aspect s-a detaşat, şi anume intenţia clară – şi declarată ca atare – a Chinei de a relansa relaţiile cu statele central şi est-europene. Concret, oficialităţile de la Beijing s-au arătat pregătite să „consolideze cooperarea cu ţările din regiune în domeniul drumurilor, porturilor, telecomunicaţiilor, energiei nucleare, al căilor ferate de mare viteză şi, de asemenea, în domeniul lansării proiectelor la scară mare, toate acestea ducând la investiţii masive”, după cum a transmis premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, Li Keqiang. Aşadar, mesaj limpede, susţinut de cifre: valorificarea unei linii speciale de credit de 10 miliarde de dolari, crearea reciprocă de sucursale ale instituţiilor financiare, dublarea volumului comercial între parteneri în următorii cinci ani, semnarea unui acord-cadru privind investiţiile industriale, înfiinţarea unei platforme pentru schimburi la nivelul IMM-urilor. Acestea sunt doar câteva repere ale unui plan care poate aduce nenumărate beneficii ambelor părţi.

Şi din nou comentatori interni şi externi s-au întrebat dacă aceste oferte au o bază reală şi ar putea fi urmate de semnarea unor documente cu valoare contractuală…

Memorandumuri şi promisiuni

Parcă pentru a veni în întâmpinarea unor asemenea îndoieli, partea chineză nu doar a iniţiat o ofertă pentru dezvoltarea statelor din Centrul şi Estul Europei, ci a făcut şi pasul următor, semnând mai multe acorduri-cadru. Dacă ne referim la România, acestea se referă la proiecte realizate în parteneriat româno-chinez în domenii de interes major, cum ar fi energia, infrastructura, transporturile. Astfel, de exemplu, cele cinci miliarde de euro estimate a fi investite de companiile din China în energia românească ar acoperi circa jumătate din valoarea proiectelor energetice mari pe care România vrea să le dezvolte (reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă fiind cel mai important proiect în acest sens). Totodată, partea chineză şi-a exprimat interesul de a participa la construcţia de autostrăzi şi poduri, precum şi pentru agricultură, produse agroalimentare, utilaje şi echipamente industriale. Estimările arată că fermierii români ar putea exporta în China milioane de capete de animale anual, pe lista produselor cerute figurând şi vinul, cerealele sau mierea românească de albine. Agricultura şi industriile uşoară şi constructoare de maşini vor fi câştigătoare la capitolul schimburi comerciale”, apreciază Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România. Alte acorduri semnate de partea română şi cea chineză au vizat segmentul tehnologiei informaţiei, înfiinţarea în comun a unui parc tehnologic, promovarea schimburilor de cercetători şi experţi, precum şi impulsionarea relaţiilor culturale.

2

Discuţii guvernamentale româno-chineze

Aşadar, reprezentanţii statului chinez au venit la Bucureşti cu planuri ambiţioase, pe care şi-au pus şi semnătura, într-o primă fază. Dar ce perspective reale au acestea de a fi transpuse în fapt? Cât optimism poate justifica semnarea lor? În termeni pragmatici, aceste aranjamente înseamnă îndeplinirea unor condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru ca banii din China să transforme în realitate propunerile respective. Un memorandum nu este un contract, iar scrisorile de intenţie au grade de angajare mai mici decât contractele comerciale. Referindu-ne la cazul României, ar fi greşit să se considere că banii Chinei se vor revărsa într-un şuvoi către ţara noastră dacă nu vor fi pregătite proiecte viabile. În plus, trebuie să ţinem cont de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană, implicit de prevalenţa normelor UE. Dar asta nu înseamnă respingerea parteneriatului extins româno-chinez, care se poate vădi, în condiţiile respectării regulilor comunitare, o oportunitate de dezvoltare. „Cele două ţări au un palmares solid în domeniul legăturilor economice. Este tot mai evident că a sosit timpul – şi de o parte şi de alta – pentru a depăşi retorica şi a trece la realizarea unor proiecte concrete majore în domeniile infrastructurii, exploatării eficiente a resurselor de energie, ale mediului înconjurător, comunicaţiilor, IT şi altele, inclusiv prin constituirea de societăţi şi firme economice mixte pentru materializarea proiectelor bilaterale. Prezenţa la Bucureşti a premierului chinez Li Keqiang în marja reuniunii şefilor de guvern din Europa Centrală şi de Est reprezintă un moment prielnic pentru a a da un impuls hotărâtor în privinţa convenirii unei strategii pe termen scurt şi mediu realizării unor proiecte comune majore între ţările noastre”, sintetizează domnul Nicolae Dumitru, Secretar general al „Casei Româno-Chineze”, preşedinte al „Niro Investment Group”.

Şi nu este vorba doar despre România. Preocuparea pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu China a reieşit din prezenţa la Bucureşti a aproximativ 1.000 de reprezentanţi ai sectorului de stat, public, privat din Bulgaria, Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Albania, Letonia, Lituania, Macedonia. Cu toţii au discutat cu partea chineză modalităţi de impulsionare a cooperării şi au avut motive să privească cu optimism spre viitorul relaţiilor cu China. Un singur exemplu: Ungaria şi Serbia au stabilit că vor coopera cu parteneri chinezi la proiectul unei căi ferate între Budapesta şi Belgrad.

De altfel, aspectul relaţiilor economice chino-europene depăşeşte cadrul zonal, fiind analizat cu atenţie şi la Bruxelles. Cu doar câteva zile înaintea Summitului de la Bucureşti a avut loc o întâlnire China-UE, la Beijing, în cadrul căreia cele două părţi au anunţat că au convenit să încheie un acord bilateral. Astfel, se are în vedere creşterea schimburilor comerciale la 1.000 miliarde de dolari până în 2020, mai exact o dublare a cifrei actuale, Europa fiind cea mai mare piaţă de export a Chinei, în timp ce China este pentru livrările externe ale UE a doua piaţă ca mărime. Conducerea UE vizează, în relaţia cu China, şi progresul pe segmentul investiţiilor bilaterale, care sunt încă reduse (mai puţin de 1% din investiţiile străine directe în UE sunt chinezeşti, iar cele ale UE în China reprezintă 2-4% din investiţiile totale realizate de europeni în afara spaţiului comunitar). De asemeni, China şi UE intenţionează să studieze un posibil acord de liber schimb, arată publicaţia „Financial Times”. „Problema comerţului şi cea a investiţiilor rămân prioritare pe agenda noastră şi am făcut un important pas înainte”, anunţa, la momentul întâlnirii respective, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy.

Aşadar, interesul european pentru lărgirea cooperării cu marele stat asiatic se manifestă şi la nivel comunitar, şi la nivel regional, reuniunile de la Beijing şi Bucureşti având, practic, o direcţie comună: dezvoltarea relaţiilor cu China.

Diverse reacţii

Tot în luna noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea China - UE, la Beijing.

Tot în luna noiembrie 2013 a avut loc întâlnirea China – UE, la Beijing.

În acest context, au existat voci care au enunţat temerea că oficialităţile chineze ar avea intenţia să negocieze cu două Europe: cea de est şi cea de vest, implicit cu măsuri diferite pentru cazuri diferite. Însuşi comisarul european pentru Comerţ, Karel De Gucht, consideră că europenii „au datoria să îşi apere interesele”. La rândul său, şi preşedintele României, Traian Băsescu, a manifestat o atitudine rezervată vizavi de optimismul generat de discuţiile din cadrul Summitului de la Bucureşti. Şeful statului român a subliniat faptul că Uniunea Europeană este principalul punct de sprijin şi prima referinţă de progres pentru ţara noastră, recomandând „prudenţă şi profesionalism” în noul cadru al relaţiilor cu China: „Trebuie atenţie, respectarea normelor europene şi un parteneriat cât mai profesionalizat. Dacă Guvernul va prezenta proiecte realiste şi convingătoare, România nu poate decât să câştige”.

Din păcate, departe de pragmatism şi obiectivitate s-au situat poziţiile publice ale unor comentatori de pe la noi, care s-au încăpăţânat să conteste până în pânzele albe şi vizita premierului chinez, şi importanţa Summitului de la Bucureşti, şi intenţia limpede a Chinei de a maximiza cooperarea cu România şi ceilalţi parteneri central şi est-europeni. Unii amestecă lucrurile într-un mod păgubos pentru România, considerând că al doilea gigant economic al lumii trăieşte în trecut, iar actuala conducere chineză are aceeaşi înfăţişare cu cea a vechiului regim comunist. Se uită, însă, că în acest an se împlinesc, aşa cum aminteam, 65 de ani de bune relaţii între cele două ţări şi popoare, care au continuat şi s-au consolidat indiferent de regimurile şi orânduirile succedate în acest răstimp. În mod cert, este important pentru noi, ca naţiune, să respectăm realitatea aşa cum este în prezent: cu o Chină puternică, decisă să-şi dezvolte relaţiile europene şi să-şi plaseze imensul capital aflat în bănci şi restul continentului, aşa cum face în cazul Germaniei, Marii Britanii, Franţei, unde investiţiile chineze sunt la ordinea zilei. Cu atât mai mult cu cât statele din centrul şi estul Europei au evidentă nevoie de finanţare, de tehnologie şi echipamente. Dacă luăm în considerare, de pildă, că suma totală a investiţiilor din China în ţările din această parte a continentului este mai mică decât a celor realizate numai în Suedia, devine limpede, cu date exacte, că anumite atitudini sunt cel puţin depăşite. O confirmă aprecierile şi interesul manifestat şi în ţară şi peste hotare faţă de Summitul de la Bucureşti (stabilit încă din anul 2012, de la ediţia din Varşovia), care a fost evaluat la justa valoare de către toţi cei ce interpretează lucid istoria timpurilor pe care le traversăm.

casetă

Relaţii comerciale

China –Europa Centrală şi de Est

– saltul înregistrat în colaborarea dintre China şi statele central şi est-europene: de la trei miliarde de dolari în anul 2000, la peste 40 de miliarde în 2010;

– investiţiile central şi est-europene în China sunt mai mici decât ale Austriei;

România – China

Schimburi comerciale în primele 10 luni din 20133,27 miliarde de dolari

Investiţii româneşti în China – 280 milioane de dolari

Investiţii chineze în România – 160 milioane de dolari

Exporturi româneşti în China (2012) – 1 miliard de dolari

A sosit deșteptarea…

Reporter: editura February - 21 - 2011 Comments Off on A sosit deșteptarea…

După 1989, scăpați de dictatură, am ales calea libertății. Încet-încet, am liberalizat regimul, care a devenit pluripartid, au fost alese organe reprezentative, ne-am îndreptat pașii și, în cele din urmă, am devenit o “economie de piață” (aflată încă în perioada acumulării primitive, barbare). Apoi ne-am legat libertatea de Uniunea Europeană, din partea căreia primim încă stimuli modeşti, evident că insuficienţi datorită altora, dar și nouă.

Dorind să progresăm, la început am acceptat tot ceea ce ni se propunea – legi, reglementări, controale, cotizații etc. etc. Stăteam cuminți în banca noastră, ca niște elevi silitori, care încercau să privească cu sinceritate în ochii profesorului. În acea perioadă, eram dați chiar drept exemplu de docilitate. E drept că această postură ne-a adus câte ceva, dar… nu ceea ce doream cu toții, adică o viață mai bună, stabilitate, respectarea valorilor noastre, ori o recunoaștere deschisă a eforturilor proprii, depuse adesea cu mari sacrificii. Ne amintim câtă rumoare a produs în țara noastră acceptul tacit legat de “tratația” ce trebuia acordată porcului – ca “locuință”, modalitate de sacrificare etc. – ca să dăm un singur exemplu aleatoriu. Și multe altele… În acest răstimp, alte state, în secunda în care erau călcate pe bătătură, nu din rea-voință, ci din necunoașterea adevărată a stărilor de lucruri, se împotriveau cu încăpățânare atunci când diferite interese, inclusiv cele naționale, le erau lezate. A apărut chiar o formă de euroscepticism cu privire la evoluția Uniunii Europene. Multă vreme nu am reacţionat la unele măsuri greu de digerat la noi, cum ar fi “limba moldovenească”, restricții europene exagerate pentru piața internă greu de îndeplinit etc. etc.

Și iată că ne-am deșteptat, odată cu refuzul ca țara nostră să poată adera la Spațiul Schengen și am reacționat, după opinia noastră, cu demnitate. La fel cum au procedat și alte țări membre din nordul continentului (Suedia și Danemarca), precum și Marea Britanie, Norvegia, Islanda, state importante care au refuzat chiar întărirea relațiilor cu Uniunea sau acceptarea calității de membru. Datorită împotrivirii unor state, o seamă de acțiuni împortante ale UE au eșuat. A făcut vâlvă respingerea de către Marea Britanie a Uniunii Economice și Monetare, precum și a regimului de vize Schengen. Pe aceeași linie se mai înscriu respingerea monedei europene de către Suedia, refuzarea statutului de membru de către Norvegia, respingerea Tratatului Constituțional la referendumurile din Franța și Olanda, din 2005, opoziția fermă și dură a Poloniei fată de unele măsuri europene ce nu-i erau favorabile.

Întorcându-ne la noi, opinia publică s-a întrebat: de ce aderarea României la Spațiul Schengen să nu se facă în baza regulilor convenite prin Tratatele UE, aplicându-i-se astfel un tratament discriminatoriu? Nu există nici cel mai mic indiciu că România ar genera riscuri privind fluxurile migratorii ilegale. De altfel, atât președintele țării, cât și ministrul de Externe au afirmat public, cu voce tare, că România este la fel de interesată ca şi celelalte state ale UE de asigurarea securității frontierelor Spațiului Schengen, și-a îndeplinit și continuă să-și îndeplinească obligațiile, așa cum au constatat și vizitele de evaluare a îndeplinirii angajamentelor pentru aderarea la Schengen.

Nu ne propunem să intrăm ceva mai adânc și să încercăm să aflăm de ce, în primul rând, Germania și Franța nu acceptă intrarea țării noastre în clubul Schengen. Or fi având alte motive, într-o lume în care precumpănesc interesele economice. Nu insistăm, gândească fiecare ce dorește.

Drumul nostrum European nu poate fi barat. Uniunea Europeană reprezintă pentru noi prezentul şi viitorul numai dacă vom şti să lucrăm eficient şi productiv, în primul rând pentru noi şi, evident, pentru alţii.

Carol Roman