NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

La răscruce de vânturi…

Reporter: editura March - 28 - 2017 Comments Off on La răscruce de vânturi…

Străbatem o etapă dificilă, care, orice am spune, contrazice flagrant speranţele pe care ni le făuream în urmă cu 10 ani, că odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană vom păşi pe un ţărm paşnic al dezvoltării, în care, alături de co-participanţi europeni, vom avea şi pe meleagurile noastre stabilitate şi progres. Drepţi să fim, am avut parte şi de ani mai buni, de împliniri şi de satisfacţii. Democraţia s-a cuibărit şi la noi, pe ici pe colo, ne-au crescut şi temerile spre mai bine. 

Carol Roman

Şi acum, parcă deodată, ne trezim la o intersecţie de vânturi năprasnice, ivite chiar din interiorul Uniunii Europene. „Brexit” a declanşat de fapt ceea ce se cocea mai de multişor în interiorul UE. Şi ne referim doar la faptul că va dispărea 15% din bugetul european, dar mai mult îngrijorează ieşirea la iveală a unor anomalii structurale, care rod din temelie ordinea firească găsită şi apreciată aproape unanim, în urmă cu ani. 

În ceea ce ne priveşte, vom remarca în acest parcurs, stabil de bine de rău, câteva consecinţe discutabile, care ne vizează în mod direct. Şi se face că tocmai în acest moment au apărut o seamă de opţiuni răuvoitoare statelor estice ce îndeamnă la modificări de concepţie, de necrezut altădată. Aşa de pildă Nigel Farage, unul dintre susţinătorii părăsirii de către Marea Britanie a Uniunii Europene reclamă, acum, după trecerea atâtor ani, primirea în UE a Bulgariei, Poloniei, României, Ungariei, şi care ar trebui să fie invitate să iasă din conceptul european, dat fiind nivelul lor de dezvoltare. Un alt apologet al divizării este liberalul Guy Verhofstadt, care a iniţiat în Parlamentul de la Strasbourg un raport prin care cerea să fie introduse drepturi diferite de vot, după criteriul acceptării sau nu a monedei comune europene. Şi nu sunt vorbe aruncate la întâmplare, deoarece s-ar părea că ne îndreptăm spre Uniunea Europeană cu diferenţieri între state. În această direcţie se situează şi cancelarul Angela Merkel, care în mai multe rânduri a vorbit despre „o Europă cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre să participle la acelaşi nivel de integrare”. După cum mai remarcam, aceste declaraţii reprezintă un concept politic ce ar putea fi oficializat chiar pe 25 martie, la Roma, unde urmează să fie semnată o Declaraţie privind viitorul UE după „Brexit”. Nu ar fi o surpriză, întrucât şi la Summitul Informal din Malta, din 3 februarie, s-au arătat interesaţi de o asemenea construcţie liderii Olandei, Belgiei şi Italiei. Până şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a susţinut această schimbare la faţă a Europei, pe care o sfătuia să capete mai multă „flexibilitate”.  

Numai că, în contrast cu bunăvoinţa arătată de cei puternici amintiţi ceva mai sus, în numeroase ţări se susţine că o Europă cu mai multe viteze reprezintă o formă de ameninţare asupra ţărilor din Est, care bănuiesc că în spatele acestei noi denumiri europene ar exista tentaţia de a fi retrogradate şi ar fi socotite drept state „de rangul doi”. 

O aplicaţie recentă ne desluşeşte oarecum modul în care sunt concepute relaţiile dintre statele europene. Astfel, compania de consultanţă „McKinsey”, citată de „Politico.eu”, în raportul pentru Conferinţa de Securitate de la München, ce a avut loc în perioada 17-19 februarie, arată că Europa ar putea economisi până la o treime din sumele alocate pentru echipamentul militar dacă s-ar recurge la mai puţini furnizori. Argumentarea porneşte de la constatarea că circa 80% din achiziţiile din UE sunt făcute la nivel naţional, ceea ce a dus la o fragmentare a pieţei de apărare pe continentul european. Reflectând la cele de mai sus, ar însemna că doar marile economii, cum sunt Germania, Franţa, Italia, ar trebui să se ocupe de crearea echipamentului militar, în timp ce alte ţări, printre care şi România, care produce un echipament de o înaltă calitate internaţională, ar urma să înceteze producţia, să devină cumpărători şi să arunce afară din uzine numeroşi lucrători specializaţi în această industrie. Înţelegemsusţinem realizarea de economii, dar nu în sistemul de a-i întări pe cei tari şi a-i slăbi pe cei din „linia a doua”. Bănuim că discuţiile legate de lansarea Uniunii Europene cu mai multe viteze nu îi vor favoriza şi mai mult pe cei având de acum o structură performantă, punând în continuare în inferioritate ţările cu potenţial economic mai mic ori cu o aderare mai recentă la Uniunea Europeană. România trebuie tratată ca un stat membru egal cu celelalte, în conformitate cu principiile Uniunii Europene, şi reprezintă o importantă valoare în construcţia europeană.  

 

Carol Roman 

 

La răscruce de drumuri?

Reporter: editura February - 10 - 2017 Comments Off on La răscruce de drumuri?

Uniunea Europeană intrată în anul 2017 se află în faţa unei serii de provocări interne şi externe de o gravitate nemaiîntâlnită de-a lungul existenţei sale, cu potenţial de a genera convulsii geopolitice zonale. Statele est-europene, ca să ne referim în primul rând la ele, aflate la hotarul estic al Occidentului şi în vecinătatea Rusiei, putere ce îşi revendică un nou statut mondial prin mijloace mai puţin ortodoxe, înregistrează acutizări ale unor mişcări interne cu potenţial destabilizator a status-quo-ului existent. O privire atentă asupra Ungariei, bunăoară, aflată sub ordinea premierului Viktor Orban, ne indică migraţia limitată, ziduri la frontiere, liberalism restrâns la minim, dar şi relaţii bune cu Moscova. La care am mai adăuga şi creşterea unei insistente propagande oficiale de nesocotire a Tratatului de la Trianon, cu eventuale urmări… Această politică maghiară s-a dovedit a avea un efect epidemic, fiind urmată într-o variantă locală şi de Polonia. Deşi deţine o veche tradiţie democratică, această ţară a manifestat în ultima vreme atitudini care i-au încordat relaţiile cu Uniunea Europeană, pe tema statului de drept, din pricina unor acțiuni cu care Bruxelles-ul nu este de acord, ceea ce a determinat un dialog tăios între cele două părţi. La rândul lor, ţările baltice, care depind totuşi de Alianţa Nord-Atlantică pentru a-şi asigura securitatea, dovedesc o anume nelinişte şi iau măsuri destul de vizibile de apărare, din cauza proximităţii Rusiei. Cât priveşte Ucraina, aflată în centrul disputei dintre ţările occidentale şi Rusia, aceasta se află într-un greu proces de reformă, marcat de neînţelegerile şi încălcările de legalitate ce au loc în această ţară. S-a ajuns la situaţia în care încrederea ucrainienilor în liderii lor politici se află la o cotă extrem de joasă.  

Carol Roman

În această enumerare acordăm o atenţie deosebită Republicii Moldova, în care evoluţiile politice generează mult pesimism. Deşi este semnatară a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, beneficiind de susţinere puternică, la sfârşitul anului precedent a fost ales ca şef al statului moldovean socialistul pro-rus Igor Dodon. Poziţia acestuia are prerogative limitate de Constituţie, dar importanţa simbolică a rezultatului scrutinului nu poate fi negată. Motivul principal care explică această evoluţie este corupţia sistematică de care se leagă numele unor politicieni din formaţiuni considerate reprezentative pentru linia europeană.  

În aceste condiţii de instabilitate, Europa se află în căutarea unor soluţii, în dorinţa de a depăşi această etapă neproductivă; în multe ţări se fac tatonări şi se caută „reţete”. Mulţi se întreabă: există vreo soluţie care să pună ordine în această lume… dezordonată? La orizont se prefigurează, treptat, ideea federalizării, care ar poziţiona Europa într-o altă structură, mai „forte”. Acest lucru l-a exprimat şi sondajul realizat de Institutul „Viavoice” pentru liberalizare, care arăta, prevestitor, în urmă cu câtva timp, că majoritatea cetăţenilor a patru ţări membre ar dori ca Europa să evolueze spre o uniune federală. Francezii, italienii, spaniolii şi germanii susţin ca UE să aibă Preşedinte, ministru de Externe, ministru al Economiei şi Finanţelor, unşi cu puteri decizionale depline şi, după caz, discreţionare. Subiectul este extrem de delicat şi dificil, deoarece ar trebui asigurat un leadership puternic la nivel european, care să convingă cele 28 de state că Europa poate deveni o mare putere economică şi, deopotrivă, una militară doar transformându-se într-o federaţie şi luând aminte de intenţiile politice ale noului preşedinte american Donald Trump.  

Dar a apărut şi opoziţia faţă de acest parcurs, care se întreabă, pe bună dreptate, dacă ar fi bine să fie creată o falsă omogenitate punând în aceeaşi oală ţări cu nivele de dezvoltare diferite, cu tradiţii culturale distincte, greu de aliniat cât ai bate din palme. 

Într-adevăr, s-ar părea că ne aflăm la o răscruce de drumuri. 

 

Carol Roman 

 

Momente de răscruce în relaţiile dintre România şi Ucraina

Reporter: editura July - 8 - 2016 Comments Off on Momente de răscruce în relaţiile dintre România şi Ucraina

Relaţiile dintre ţările noastre au cunoscut, în ultima perioadă, o evoluţie pozitivă. Preşedinţii celor două state, Klaus Iohannis şi Petro Poroşenko, s-au întâlnit atât la Kiev (martie 2015), cât şi la Bucureşti (aprilie 2016), cu care prilejuri au avut loc convorbiri ce au marcat o nouă abordare a raporturilor bilaterale, în contextul actual al parcursului european comun.

1