NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Prinţesa Margareta de Hohenzollern

Reporter: editura February - 23 - 2018 Comments Off on Prinţesa Margareta de Hohenzollern

Prinţesa Margareta de Hohenzollern 
sosită la Bucureşti, ne acordă primul său interviu pe pamânt românesc, februarie 1990

În iarna anului 1989 – 1990, la parterul hotelului InterContinental era pus la dispoziţia presei româneşti şi străine cu prilejul evenimentelor ce se desfăşurau în Bucureşti un salon de lucru. Interesându-mă la recepţia hotelului, pentru eventuale interviuri, ce osepeţi deosebiţi erau găzduiţi, am aflat că la etajul 2 se află două reprezentante ale Casei Regale a României, prinţesa Margareta şi sora ei mai mică. Peste câteva minute m-am aflat în faţa uşii şi după câteva insistenţe o aveam în faţă pe prinţesa Margareta de Hohenzollern, o fiinţă drăguţă şi delicată, impresionată că era căutată de un ziarist. 

Am stabilit ca a doua zi să ne revedem şi să participe la o anchetă internaţională realizată de revista la care lucram şi de care s-a arătat deosebit de interesată. „Lacuna” lingvistică de atunci, nu ştia limba română, însă a fost depăşită cu brio, de-a lungul anilor. 

Redau interviul acordat şi publicat în revista „Femeia modernă” la rubrica „LUMEA ÎN MIŞCARE” de Carol Roman

Cunoștința cu prințesa Margareta de Hohenzollern impresionează orice ziarist: o femeie drăguță, cu un surâs cuceritor, rostind cuvintele chibzuit, exprimând o gândire limpede și civilizație. Virtuți pe care, drepți să fim, a avut de unde să le deprindă, din școlile pe care le-a urmat.

 – Am urmat școala în Anglia, Italia și mai târziu în Elveția, absolvind bacalaureatul în limba franceză. În 1970 am studiat la Facultatea de sociologie politică și drept public internațional a Universității din Edinburg, iar în 1974 mi-am dat doctorantura. Deși eram fiică de rege, am înțeles că doar munca îmi poate salva sufletul și asigura o carieră. Am lucrat un număr de ani în cercetare și, în mod deosebit, am aprofundat problemele sociologiei medicale, ale producției de alimente în lumea a treia, sărăcia în mediul rural. După 12 ani petrecuți în Anglia, m-am mutat în Italia, unde m-am alăturat FAO – Organizația Mondială pentru Alimentație – devenind astfel funcționar al Națiunilor Unite. În această calitate am coordonat campania „Ziua Alimentației Mondiale”, pentru a atrage interesul lumii față de problemele foametei, ale sărăciei, ale rămânerilor în urmă a numeroase țări din lumea a treia.

 – Nu v-au frapat implicațiile subdezvoltării asupra femeilor?

 – Ele, femeile, sunt cele mai în suferință. M-am aflat în Africa de câteva ori. Am vizitat Zambia, Etiopia, Sudan și m-am cutremurat. Nu vă puteți imagina cum trăiesc femeile supuse unei existențe subumane. Am lucrat și la un studiu pe care l-am prezentat FAO, în vederea sprijinirii eforturilor de dezvoltare a acestor țări, erodate de foamete și suferință. După ce am trecut la IFAD – Fondul Mondial pentru Dezvoltarea Agriculturii – cu sediul tot la Roma, am insistat pentru înfăptuirea unor programe dedicate femeilor din Africa.

 – Și acum?

 – Mă aflu aici, la București. Mă consider a fi româncă. De-a lungul vieții, alături de cele patru surori, am fost crescută ca o româncă. Și am simpatizat cu poporul român în toți cei 44 de ani de luptă pentru libertate și democrație.

 – Acum, iată că sunteţi în România….

 – Da. Răspunsul meu imediat la recentele evenimente din România este să-mi folosesc legăturile internaționale și experiența pentru a înființa o asociație internațională menită să prezerve moștenirea culturală a României. Privesc înainte, fiind doritoare să utilizez posibilitățile pe care le am de ajutorare practică a țării, care are atâta nevoie de susținere. Și chiar femeile din România, a căror viață socială și spirituală a fost batjocorită atâția ani, îndeamnă la reflecții adânci. Ce fel de „egalitate” este aceea când femeia trebuie să lucreze 8-10 ore, în timp ce nu are cu ce-și hrăni copiii, iar casa îi este neîncălzită? Vechiul regim dictatorial a umilit-o, a chinuit-o.

 – Redacția noastră organizează o mare anchetă la care vă rugăm să participați. Credeți că ar fi util să se înființeze un departament sau minister pentru condiția femeii?

 – Dacă această acțiune civilă își propune un titlu provizoriu de sprijin ca femeile să iasă din marasmul economic și cultural în care au trăit, cred că ar fi o idee pozitivă. Însă doar pentru o perioadă de tranziție, care să ducă la ameliorarea condiției femeii. Dar nu cred că ar fi bine să se instituționalizeze un minister sau un departament, deoarece ar apărea discriminarea ca fiind recunoscută oficial și în consecință un statut de „minoritate discriminată”. Or, mi-ar plăcea să cred că femeile ar trebui tratate egal, ca ființe sociale, în toate domeniile.

 – Vă mulțumim!