NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Acasă la președintele Fundației Nobel

Reporter: editura August - 9 - 2020 Comments Off on Acasă la președintele Fundației Nobel
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte inițiative din presa românească, am inițiat o anchetă internațională în ziarul „Scînteia tineretului”, al cărui colaborator eram număr de număr. Invitați să-și spună cuvântul erau laureați ai Premiului Nobel. Domnul Ulf von Euler, președinte al Fundației Nobel, aflând despre această inițiativă românească, impresionat, ne-a trimis o invitație pe adresa ziarului, de a-l vizita la Stockholm. Era un prim mare succes internațional al ziarului de tineret. Am fost primit cu deosebită amabilitate, în locuința domnului Ulf von Euler, de pe strada Karlaplan, nr. 11. Eram onorați de această posibilitate de a avea o convorbire cu Președintele Fundației Nobel, el însuși laureat al Premiului Nobel. Plin de solicitudine, îmi spunea că este remarcabilă ideea de a te adresa unor laureați ai Premiului Nobel din Vest, ca și din Est, cu rugămintea de a răspunde la chestionarul nostru atât de atractiv. 

Ulf Svante von Euler (1905-1983)

Chiar la începutul discuției mi-a declarat că orice mare performanță ar trebui să fie realizată și de către oameni tineri, exponenți ai viitorului, își exprima întreaga admirație atunci când îi observa abordând probleme grele, pe care încercau cu tot dinadinsul să le rezolve. Remarca faptul că mulți dintre cei care răspunseseră la ancheta pe care o realizam la ziarul românesc de tineret erau recunoscuți peste hotare, datorită statorniciei pe care o manifestau. Îmi spunea, printre altele, surprinzându-mă: „Mă gândesc, de pildă, la genialul Brâncuși, exemplu de simplitate, sobrietate și concentrație artistică. În esență, aș afirma că secretul celebrității este rezultatul unei activități umane cu sens pentru societate”.

 

  • Îmi vorbiți despre trăsături umane elevate necesare oamenilor pentru a se realiza și a deveni notorietăți într-un domeniu sau altul… Vă înțeleg. Totuși, există ceva comun tuturor oamenilor care se bucură de apanajul de a fi socotiți că și-au achitat prețul celebrității în fața semenilor lor?
  • Cred că da… Înainte de toate, să dovedească o voință de fier în tot ceea ce fac. Să nu admită echivocul ori jumătatea de măsură… Apoi, să fie interesați sincer de domeniul în care activează, spre a se putea polariza în mod real potențele creatoare… La care aș mai adăuga ambiția personală, care nu trebuie să lipsească acestor oameni. Sunt adeptul unor lucrări încheiate, bine făcute. Cred că cele spuse de mine fac parte din solicitările oricărei performanțe. 
  • Știm că în urmă cu câtva timp ne-ați vizitat țara… 
  • Înainte de toate, țin să afirm că România deține un potențial natural de inteligență umană deosebit de valoros. Vorbesc în calitate de om care am avut prilejul ca în anul trecut să cunosc frumoasa dvs. țară și să-mi fac unele impresii favorabile, după participarea, la Brașov, la un Congres Internațional de Fiziologie, al cărui vicepreședinte am avut onoarea de a fi fost ales. Ne-am simțit în largul nostru atât la București, cât și la Brașov, intrând în contact cu un mediu spiritual în plină formare și efervescență creatoare. De altfel, România a ajuns astăzi o țară despre care se vorbește apreciativ în întreaga lume. Un fapt este elocvent în sine: știu că președintele Consiliului de Stat al României a avut convorbiri, într-un răstimp scurt, cu toți conducătorii marilor puteri.
  • Vă mulțumesc pentru frumoasele aprecieri la adresa României, precum și pentru abordarea profundă acordată oamenilor tineri, doritori de performanță.

Carol Roman

(22 iulie 1971)

Preşedinte „jucător” sau „reprezentativ”?

Reporter: editura September - 13 - 2014 Comments Off on Preşedinte „jucător” sau „reprezentativ”?

În primăvara lui 1997 mă întorceam de la un simpozion de la Paris şi am avut drept vecin în avion un distins magistrat, care făcuse parte dintre experţii însărcinaţi în 1990-1991 cu redactarea noii Constituţii. La un moment dat, interlocutorul mi-a explicat că, atunci când au definit instituţia Preşedintelui României, autorii textului s-au gândit în mod constant să evite un derapaj de tipul celui survenit în cazul lui Ceauşescu, care se substituise şi guvernului, şi Marii Adunări Naţionale, în numele calităţii lui de secretar general al partidului unic, dar mai ales în virtutea a ceea ce el considera a fi marea sa popularitate. De aceea, au optat pentru alegerea directă a Preşedintelui României ca să-i confere maximum de legitimitate, dar i-au definit competenţele şi atribuţiile limitativ, atât în raport cu Parlamentul, cât şi cu Guvernul.

Reuniunea şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est, de la Varșovia (22 iulie 2014) – unitate în diversitate reprezentativă De la stânga la dreapta: Miloš Zeman (Cehia), Rosen Plevneliev (Bulgaria) Dalia Grybauskaitė (Lituania), Traian Băsescu (România), Bronisław Komorowski (Polonia), Toomas Hendrik Ilves (Estonia), Andris Bērziņš (Letonia), János Áder (Ungaria), Andrej Kiska (Slovacia).

Reuniunea şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est, de la Varșovia (22 iulie 2014) – unitate în diversitate reprezentativă
De la stânga la dreapta: Miloš Zeman (Cehia), Rosen Plevneliev (Bulgaria) Dalia Grybauskaitė (Lituania), Traian Băsescu (România), Bronisław Komorowski (Polonia), Toomas Hendrik Ilves (Estonia), Andris Bērziņš (Letonia), János Áder (Ungaria), Andrej Kiska (Slovacia).

Cum se ştie în genere, Preşedintele României nu poate participa la şedinţele guvernului decât în condiţii precis stipulate, atunci când se dezbat chestiuni de mare importanţă pentru siguranţa naţională sau pentru orientarea pe termen lung a politicii României. De asemeni, Preşedintele nu poate decât adresa mesaje Parlamentului, şi nu participă decât ca invitat la lucrările acestuia. Totodată, Preşedintele nu poate desemna un nou prim-ministru fără consultarea partidelor parlamentare şi nu are dreptul să-l demită pe primul ministru, pe care doar Parlamentul îl poate scoate din joc prin moţiune de cenzură aprobată de majoritatea Camerelor reunite.

În aceste condiţii, atunci când dl. Traian Băsescu a anunţat că va fi un preşedinte-jucător, declaraţia sa a fost întâmpinată cu entuziasm de alegătorii care îi acordaseră încrederea lor. Aproape fiecare dintre aceştia era cu atât mai încântat de dinamismul acestei declaraţii cu cât îşi imagina că jocul prezidenţial va fi exact acela pe care el însuşi şi-l dorea: un joc acerb contra corupţiei şi a baronilor acesteia era aşteptat de toţi cei care nădăjduiau în campania electorală, contra „sistemului ticăloşit”; un joc decis şi decisiv contra numeroaselor reziduuri ale dictaturii şi comunismului era configurat deopotrivă de veteranii acţiunilor civice pentru deconspirarea Securităţii şi de tinerii care refuzau obliterarea memoriei colective şi ignoranţa despre trecutul apropiat, pe care le-o oferise cu atâta perseverenţă interesată preşedintele Iliescu vreme de aproape 15 ani.

Problema esenţială rămânea aceea că definiţia constituţională actuală a competenţelor instituţiei Preşedintelui României corespunde foarte precis rolului de arbitru, şi nu celui de jucător. Preşedintele e chemat să vegheze la buna funcţionare a instituţiilor (nu să intervină direct în funcţionarea acestora), să medieze eventualele conflicte între aceste instituţii (şi nu să privilegieze vreuna dintre ele) şi să arbitreze în cazul unor divergenţe majore între instituţii şi societatea civilă – ceea ce înseamnă că nu se poate niciodată identifica pe deplin cu vreuna dintre părţi, rămânând mereu o instanţă mediatoare şi, în principiu, neutră. Neutralitatea arbitrului nu e compatibilă cu angajamentul jucătorului.

O analiză obiectivă arată că nu a fost aşa, mai ales în ultimii ani. Suntem iarăşi în pragul alegerilor prezidenţiale. Tema profilului viitorului preşedinte a dominat dezbaterea publică. Ştim ce vrem şi vom alege în consecinţă, cu maximum de luciditate şi cu minimum de impact al afectelor asupra opţiunii noastre. Poate tocmai de aceea este salubru să prezentăm toate argumentele raţionale în sprijinul unei alegeri raţionale, înainte ca emoţia să ne copleşească.

În afara monarhiilor constituţionale din Belgia, Danemarca, Olanda, Suedia, Marea Britanie, Luxemburg şi Spania – modelul care predomină în mod absolut în UE este cel a democraţiilor parlamentare, în care un preşedinte ales direct are un rol executiv limitat şi un rol esenţial de reprezentare şi de garantare a unităţii şi integrităţii naţionale. Sub acest aspect, marea excepţie rămâne Franţa. Sub influenţa copleşitoare a generalului De Gaulle, Franţa a adoptat încă din 1958 Constituţia Republicii a V-a, cu un preşedinte ales direct pentru un mandat de 7 ani, care putea fi reînnoit o singură dată, ceea ce îl făcea, de facto cel puţin, la fel de puternic, dacă nu cumva încâ şi mai puternic decât preşedintele SUA. Chiar dacă, după încheierea mandatului lui Jacques Chirac, durata mandatului s-a redus la 5 ani (aceasta e durata cea mai frecventă în statele europene), faptul că preşedintele francez este abilitat să prezideze toate şedinţele de guvern şi să dizolve Parlamentul reprezintă sursa unei puteri executive forte până în zilele noastre.

Cazul poate cel mai interesant este cel al Cehiei. Deşi iniţial ales de Parlament, preşedintele ceh avea un rol considerabil în afacerile politice, chiar dacă multe dintre competenţele sale puteau fi exercitate atât direct, cât şi de către primul ministru, responsabilitatea fiind împărţită între cele două instituţii. În februarie 2012 s-a modificat legea, în sensul unei alegeri directe, astfel că modalitatea scrutinului este mai adecvată rolului preşedintelui în stat.

Austria este, în schimb, o democraţie reprezentativă parlamentară, chiar dacă preşedintele federal (Bundespräsident) este ales direct prin vot de către cetăţeni; întreaga putere executivă este în mâna cancelarului federal, numit de preşedinte în persoana şefului partidului care a câştigat cele mai multe voturi. Aceeaşi situaţie o regăsim în Bulgaria, Cipru, Croaţia – care a funcţionat ca sistem semiprezidenţial până în 2000, când a trecut la unul precumpănitor parlamentar. La fel, Finlanda era considerată o republică parlamentară semiprezidenţială, dar după adoptarea Constituţiei, cu modificările din 2012, Preşedinţia a devenit un post ceremonial, fără atribuţii executive. Preşedintele Irlandei, ales tot prin vot direct pentru 7 ani, are mai ales calitatea de model politic şi civic pentru cetăţeni. Lituania este o republică parlamentară în care preşedintele este ales prin vot direct pentru un mandat de 5 ani, ca şi în Letonia, în vreme ce puterea executivă este exercitată de un Consiliu de miniştri condus de premier şi votat de Parlament. Portugalia, Slovacia şi Slovenia urmează acelaşi tipar, cu unele mici variaţii specifice.

Probabil cea mai precisă definire constituţională a rolului preşedintelui într-unul din statele postcomuniste o găsim în Polonia. Aici, puterea executivă este clar împărţită între Preşedinte şi Consiliul de Miniştri. Preşedintele, ales prin vot universal pentru un mandat de 5 de ani, este reprezentantul suprem al statului în relaţiile interne şi externe, comandantul forţelor armate, care garantează inviolabilitatea şi indivizibilitatea teritorului statal, precum şi respectarea Constituţiei. Preşedintele desemnează Consiliul de Miniştri împreună cu primul ministru, care trebuie să obţină apoi votul Seimului. Principalele atribuţii ale preşedintelui Poloniei sunt: promulgarea legilor votate de Parlament (cu drept de respingere o singură dată), semnarea tratatelor internaţionale, numirea judecătorilor, acordarea cetăţeniei şi folosirea dreptului de clemenţă. Organul consultativ al Preşedintelui în probleme de siguranţă naţională este Consiliul Siguranţei Naţionale; în situaţii excepţionale, Preşedintele poate convoca Consiliul Cabinetului, format din Consiliul Securităţii Naţionale, împreună cu Consiliul de Miniştri.

Aşa cum cea mai importantă ţară a UE care îşi alege direct preşedintele rămâne Franţa, cea mai importantă republică parlamentară al cărei preşedinte este ales indirect de Parlament rămâne, fără doar şi poate, Germania. În conformitate cu art. 54 al Constituţiei, Adunarea Federală, Bundesversammlung, este instituţia care are drept unică funcţie alegerea Preşedintelui federal, fie odată la 5 ani, fie când e cazul, aşa cum s-a întâmplat recent, când fostul preşedinte a trebuit să demisioneze din cauza unor suspiciuni de trafic de infuenţă. Adunarea Federală este compusă din totalitatea Parlamentului federal, Bundestag, căruia i se adaugă un număr egal de delegaţi speciali, aleşi de fiecare land; se obişnuieşte ca dintre aceştia un număr destul de semnificativ să provină din lumea academică, a literelor, şi chiar dintre celebrităţile momentului. Adunarea respectă, însă, configuraţia politică a Bundestagului şi a celor 16 state germane. Candidaţii pot fi propuşi de orice membru al adunării, dar în realitate candidaţii grupurilor parlamentare au cele mai multe şanse. La recenta alegere a pastorului Joachim Gauck, şansele acestuia erau maxime, el fiind susţinut şi de grupul social-democrat, şi de CDU. Preşedintele Germaniei are mai cu seamă un rol de reprezentare şi de reper moral, aşa cum a rezultat foarte clar din recentele alegeri. Puterea executivă este rezervată Cancelarului federal.

Constituţia Italiei din 1948 a fost concepută explicit pentru a face imposibilă instaurarea unei dictaturi. Cele două Camere reunite, plus 58 de reprezentanţi regionali, aleg Preşedintele Republicii şi au dreptul corelativ de a-l pune sub acuzaţia de înaltă trădare sau de atentat la Constituţie pe acesta, de a alege o treime din membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi o treime dintre judecătorii Curţii Constituţionale (articolul 135). Preşedintele este ales pe 7 ani şi reprezintă unitatea naţională, fiind garantul constituţionaliăţii politicii italiene. El numeşte pe preşedintele Consiliului de miniştri în raport cu rezultatul alegerilor, are dreptul de a trimite mesaje celor două Camere, poate dizolva una sau ambele Camere, este comandantul forţelor armate, prezidează Consiliul Superior al Magistraturii, poate graţia sau micşora pedepse privative de libertate.

În Ungaria, preşedintele este ales de Parlament odată la 5 ani, are o funcţie precumpănitor reprezentativă sau simbolică, dar este comandantul armatei, promulgă legile – sau le poate ataca la tribunalul constituţional. În Grecia şi în Estonia, Parlamentul numeşte cei mai mulţi oficiali ai statului, inclusiv pe Preşedinte.

Concluzia care se impune în primul rând din acest sumar examen este aceea că, în majoritatea statelor din Uniunea Europeană, indiferent de modalitatea de alegere a Preşedintelui, acesta are, înainte de toate, rostul de a fi reprezentativ pentru patria sa şi de a constitui un reper politic şi moral pentru toţi cetăţenii; el este garantul statalităţii şi integrităţii statului, al suveranităţii şi securităţii, purtător mai degrabă al unei viziuni politice decât al unor politici anume. Figura lui este modelată după modelul monarhiilor constituţionale, care „domnesc, dară nu guvernează”, menită să fie un factor de echilibru şi de consens în susţinerea interesului naţional.

Prof. dr. Zoe Petre

Republica Moldova – Aspiraţie pentru integrare europeană

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on Republica Moldova – Aspiraţie pentru integrare europeană

Parlamentul de la Chişinău l-a ales pe judecătorul Nicolae Timofti, în funcţia de preşedinte al statului moldovean, prin voturile Alianţei pentru Integrare Europeană. Această alegere a fost făcută în contextul în care în ultimii doi ani s-a remarcat o efervescenţă a reformelor menite să consolideze statul de drept şi libertăţile democratice. A fost o perioadă fastă în relaţia Bucureşti – Chişinău, consemnându-se deschiderea a două consulate generale, la Bălţi şi Cahul, a unui birou consular la Ungheni şi inaugurarea Institutului Cultural ”Mihail Eminescu” la Chişinău. De asemeni, au fost lansate proiecte economice cu valoare strategică, printre care construirea unor poduri peste Prut, a gazoductului Iaşi – Ungheni, şi conectarea sistemului electric din Republica Moldova cu cel din România şi, implicit, cu cel din Uniunea Europeană.

În fotografia de pe copertă: Nicolae Timofti, preşedintele Republicii şi Marian Lupu, Preşedinte al Parlamentului.

 

Relaţiile dintre România şi Letonia au temelii trainice

Reporter: editura May - 3 - 2011 Comments Off on Relaţiile dintre România şi Letonia au temelii trainice

declară ES Valdis Zatlers, preşedintele Letoniei, în cadrul interviului acordat
în exclusivitate revistei noastre

Cu ocazia recentei vizite efectuate în România, prima prezenţă a unui preşedinte leton în ţara noastră, ES Valdis Zatlers, preşedintele Letoniei, a inaugurat Consulatul onorific al ţării sale la Bucureşti. Deschiderea oficială a Consulatului, „o mică ambasadă”, cum l-a denumit ES Valdis Zatlers, a constituit şi un bun prilej pentru realizarea unui interviu în exclusivitate, acordat revistei „Balcanii şi Europa” de către preşedintele leton, care a punctat reperele majore ale evoluţiei relaţiilor dintre cele două ţări.

Cu ce gânduri aţi venit în România?

Tocmai am semnat în Cartea de Onoare a Consulatului şi vă pot spune că sunt convins că orice început are un viitor favorabil dacă există încredere şi colaborare deschisă. Am venit în România cu gânduri bune, cu atât mai mult cu cât există câteva semne simbolice, care alcătuiesc un context cu o semnificaţie deosebită: 90 de ani de când România a recunoscut independenţa Letoniei, 20 de ani de la reluarea relaţiilor bilaterale şi 10 ani de la vizita unui preşedinte al României în Letonia. Îmi amintesc cu plăcere că Letonia a fost una dintre primele ţări care au ratificat, în ianuarie 2006, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Consider că sunt semne cu o încărcătură deosebită. Iar discuţiile cu preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, care s-au dovedit pragmatice şi constructive, mi-au întărit convingerea că viitorul relaţiilor bilaterale va avea o cale ascendentă.

România şi Letonia manifestă poziţii apropiate în ce priveşte problematica zonală, europeană şi internaţională?

Poziţiile noastre sunt complementare, unele chiar similare în foarte multe domenii, în special în ce priveşte problemele europene, dar şi în aspectele vastei agende politice internaţionale a momentului. Am ajuns împreună la concluzia că relaţiile dintre România şi Letonia au temelii trainice şi se pot dezvolta excelent în viitor.

Ne puteţi oferi detalii referitoare la domeniile vizate de o viitoare colaborare între România şi Letonia, date fiind auspiciile favorabile pe care le-aţi menţionat?

Există deja propuneri concrete pentru o colaborare pe multiple planuri între ţările noastre. România şi Letonia au puncte de vedere apropiate în foarte multe domenii. Cele convenite pe parcursul vizitei, printre care dezvoltarea relaţiilor de afaceri, impulsionarea schimburilor comerciale, convenţia încheiată cu Ministerul Apărării în domenii specifice, pot fi considerate elemente ale unei vizite de succes.

Ce ne puteţi spune despre componenta culturală a relaţiilor bilaterale?

În zilele noastre, oamenii călătoresc foarte mult. Cred că acest segment poate fi dezvoltat şi, în context, am avut discuţii constructive cu ministrul român al Culturii, dl. Kelemen Hunor. Sunt bucuros să constat că multe oraşe din România sunt înfrăţite cu oraşe din Letonia. Dezvoltarea, între ţările noastre, a unor domenii ca turismul sau tehnologia infoemaţiei va aduce, neîndoielnic, o evoluţie generală a relaţiilor dintre popoarele noastre şi, implicit, pe componenta spirituală, culturală.

Aţi fost primit în România cu respect faţă de istoria poporului leton şi, totodată, cu multă simpatie. De la oficialităţi, diplomaţi, ziarişti, până la oamenii obişnuiţi, cu toţii privim Letonia ca un stat partener şi prieten. Cu ce impresii rămâneţi după vizita în ţara noastră?

Într-adevăr, cea mai mare valoare o reprezintă oamenii, iar pentru progresul relaţiilor dintre cele două ţări, elementul uman este esenţial. Pornind de la acest considerent, pot afirma că deschiderea Consulatului onorific al Letoniei în centrul Bucureştiului, „o mică ambasadă”, aş putea spune, într-un sediu elegant şi adecvat pus la dispoziţie de o mare companie din România, NIRO Investment Group, numirea unui diplomat de carieră în funcţia de consul, în persoana d-lui ambasador Ioan Donca, convorbirile pe care le-am avut, toate acestea mă îndemnă să concluzionez că vizita în România a fost un real câştig pentru ambele părţi şi un succes deplin al acestui demers. Sunt pe deplin convins că relaţiile bilaterale au un viitor trainic şi pozitiv, deschis pentru toate planurile care pot asigura propăşirea popoarelor noastre şi progresul celor două ţări.

 

Implicare socială, în anul 2010

Reporter: editura December - 13 - 2010 Comments Off on Implicare socială, în anul 2010

Susţinere pentru handbalul românesc. Din octombrie, Grupul de firme NIRO INVESTMENT a devenit partener oficial al Federaţiei Române de Handbal, prin semnarea unui contract agreat de ambele părţi. SC NIRO INVESTMENT SA va susţine financiar cele două echipe naţionale, băieţi şi fete, seniori, în pregătirea şi participarea acestora la Turneul final al Campionatului European feminin din Danemarca şi Norvegia şi la turneul final al Campionatului Mondial masculin din Suedia.

Ajutor umanitar. Printre marile companii din ţara noastră care au venit în sprijinul miilor de sinistraţi rămaşi fără adăpost în urma inundaţiilor care au afectat o mare parte din teritoriul țării noastre se situează NIRO Investment Group, care a suvenționat chiar în primele zile ale calamităților trimiterea în Moldova, în județul Botoșani a unor ajutoare în valoare de 11.000 de Euro. Comunitatea Oamenilor de Afaceri Chinezi din Complexul Comercial Dragonul Roşu şi Asociaţia Culturală a Kurzilor şi Oamenilor de Afaceri Kurzi din România au organizat o campanie pentru strângerea de ajutoare care au primit un sprijin substanțial din partea NIRO Investment Group.

Sprijin pentru ciclism. Ţinând seama de faptul ciclismul are nevoie de o susţinere financiară solidă, o revigorare a acestui sport s-a datorat Societăţii cu cea mai mare vechime ca partener al Federaţiei Române de Ciclism şi Triatlon, respectiv din anul 1994, NIRO Investment SA. În cei 16 ani de bună colaborare, societatea a sponsorizat “Tricoul Roşu”, în marea competiţie internaţională “Turul Ciclist al României”. Este al doilea tricou ca importanţă, după cel galben, în ierarhia oricărei competiţii cicliste. Pentru ataşamentul manifestat faţă de acest sport tradiţional, Federaţia Română de Ciclism şi Triatlon a hotărât desemnarea ca Preşedinte de Onoare a d-lui Nicolae Dumitru, președintele Grupului de firme NIRO Investment; de asemenea, a fost ales în funcţia de preşedinte al Federației dl. Ion Badea, director de imagine.

La tratament, în China. NIRO Investment Group trimite în China la Beijing pe sergentul în rezervă Daniel Porumb, în vârstă de 30 ani, imobilizat la pat în Spitalul Militar Central, pentru un tratament de specialitate la Clinica “XISHAN INSTITUTE FOR NEUROREGE-NARATION AND FUNCTIONAL RECOVERY”. Militarul a fost rănit în cursul unei misiuni, în Irak, în anul 2007. NIRO sponsorizează spitalizarea și intervenția medicală cu suma de 35.000 de euro.

Parteneriat Public Privat. Printre alte acțiuni ce denotă implicarea NIRO Investment Group în viața socială se prevalează “Parteneriatul Public Privat”cu Primăria Sectorului 2, pentru activități comune în mediul social, în sprijinul comunității. Se amintește că în urmă cu ani locuitorii sectorului 2 s-au bucurat de beneficiile unui parteneriat asemănător dintre NIRO și Primăria Sectorului 2. Valoarea susținerii financiare este de 60.000 de euro.

Omul anului 2010 – Ilham Heydar Oglu Aliyev

Reporter: editura December - 11 - 2010 Comments Off on Omul anului 2010 – Ilham Heydar Oglu Aliyev

OMUL ANULUI 2010

ILHAM HEYDAR OGLU ALIYEV

Preşedinte al Republicii Azerbaidjan

Una dintre cele mai proeminente personalităţi politice ale prezentului este preşedintele Republicii Azerbaidjan, dl. Ilham Heydar oglu Aliyev. Om de stat patriot, profund ataşat valorilor ţării sale şi ale contemporaneităţii, se remarcă în peisajul politic internaţional ca un susţinător al progresului umanităţii şi al propăşirii Azerbaidjanului.

Doctor în istorie, şeful statului azer a fost vicepreşedinte, apoi prim-vicepreşedinte al Companiei Petroliere de Stat a Republicii Azerbaidjan (SOCAR). Implicarea sa activă în implementarea strategiei petroliere iniţiate de fondatorul noului stat azer, preşedintele Heydar Aliyev, anunţa încă de la începutul anilor 2000 o personalitate cu viziune şi pragmatism. Cariera politică ulterioară a culminat cu alegerea sa în fruntea statului azer în anul 2003, după o perioadă în care îndeplinise funcţia de prim-ministru, apoi a fost reales, cu o majoritate covârşitoare, preşedinte al Azerbaidjanului în anul 2008.

Sub conducerea sa, ţara face paşi fermi spre un viitor tot mai prosper. Azerbaidjanul are o economie în plină ascensiune, este o ţară în care bunăstarea materială şi spirituală a populaţiei se întrepătrunde cu tradiţiile şi modernitatea, în care evoluţia economică, politica de stat şi cultura formează un tot unitar, bine închegat. Este meritul incontestabil al preşedintelui Ilham Aliyev de a fi dovedit înţelegere deplină a complexităţii relaţiilor internaţionale şi, din această perspectivă, de a fi stabilit parcursul dinamic al economiei Azerbaidjanului.

În acest context, trebuie amintite relaţiile strânse, ascendente, româno-azere. Ele se manifestă printr-o colaborare pe toate planurile, de la cel economico-financiar la cel ştiinţific, cultural şi umanitar. O atenţie deosebită se acordă consolidării, de către ambele părţi, a progresului celor două naţiuni şi al întregii regiuni extinse a Mării Negre. Un exemplu edificator este proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconnection), viitoare soluţie eficientă a problemelor energetice ale zonei, dar şi ale Europei occidentale.

Deschiderea primei Ambasade a Azerbaidjanului din Europa de Est chiar în România a fost rezultatul relaţiilor de prietenie stabilite de-a lungul istoriei, precum şi al intereselor comune geo-strategice. Ele sunt reliefate prin acordurile dintre cele două ţări, care au dus la extinderea şi aprofundarea relaţiilor bilaterale, susţinute la nivel înalt de cei doi şefi de stat. Vizitele preşedintelui Ilham Aliyev în România şi preşedintelui Traian Băsescu în Azerbaidjan reprezintă repere majore pentru stadiul actual al bunelor relaţii, pe multiple planuri, care deja au trecut la nivelul de parteneriat, între cele două state.

Ilham Aliyev este preşedinte al unui stat modern. Recunoaşterea şi aprecierea de care se bucură s-au concretizat deopotrivă în bunele relaţii pe care Azerbaidjanul le are cu statele lumii şi în numeroase premii, distincţii şi ordine din partea unora dintre cele mai prestigioase instituţii internaţionale.

Pentru întreaga sa activitate de om de stat, susţinător consecvent al dezvoltării relaţiilor multilaterale cu România, revista „Balcanii şi Europa” îi acordă preşedintelui Ilham Heydar oglu Aliyev titlul „Omul Anului 2010”.