NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Coperta

Reporter: editura December - 3 - 2019 Comments Off on Coperta
Pe atunci, prin anii ’60, se tipărea într-un tiraj mediu – 100.000 de exemplare – „Almanahul Femeii”, al cărui redactor șef, colaborator extern eram, deși lucram la ziarul de tineret. Împreună cu două doamne pensionare, ne întâlneam în după-amieze încinse de vară și reușeam ca în două luni să trimitem Almanahul la tipar. Era una dintre puținele publicații ceva mai excentrice, cu pagini de modă (deși în loc de modele erau „copertate” tinere muncitoare, ce-i drept, drăguțe, insuficient însă, pe care arta fotografului Tomescu le înnobila și încerca să le dea un aer de minimă modernitate, atât cât se permitea). 

În acea vară a anului ’66, am izbutit să reunim în paginile „Almanahului Femeii” semnături „tari”: Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, Miron Radu Paraschivescu, Nichita Stănescu, Ion Brad, Nina Cassian ș.a. Nu-mi propun să relatez cum au fost obținute respectivele articole, în orice caz, ca în toate situațiile similare și în toate timpurile, oferta bănească a jucat un anume rol. 

Când tocmai ne băteam capul cu macheta, fericiți că strânseserăm asemenea semnături, și ne întrebam pe cine să punem pe copertă, mi-a venit deodată, o idee. Și fără să mă consult cu cineva, am dat un telefon la Secția externă de la CC, unde-și uneau elanurile novatoare doi prieteni buni de-ai mei, foști colegi la „Scânteia tineretului”, Ștefan Andrei, șef, și Titi Vasiliu, adjunct, împreună cu care terminasem la seral ultimele clase de liceu, și ne știam bine. Mai amintesc că în climatul politic al momentului trăiam o anume destindere.

– Dragă Andrei, știu că Violeta, soția ta, a început să fie distribuită mai ca lumea la teatrul „Lucia Sturza Bulandra”. Ce-ar fi să o punem pe copertă la „Almanahul Femeii”?

A stat puțin în cumpănă, după care a învins tentația.

– Da… de ce nu… dar nu ceri aprobare?

– De ce să cer? Este o tânără artistă, agreată de public. Care e problema?

– Bine, bine… dacă te încumeți.

A doua zi după-amiază, fotograful ne-a adus câteva imagini splendide ale frumoasei Violeta Andrei. Omul se orientase: îi strânsese cu o bentiță bogata-i podoabă capilară, conturând un chip frumos, însă cuminte și modest. 

Și am fost întrebat de Maria Ciocan, secretar la CNF, o femeie cu trăsături clasice dace, admirabilă prin calmul și echilibrul ei în toate prilejurile:

– Pe cine punem pe copertă?

– O tânără artistă… apreciată.

– De unde e?… Adică, cine a recomandat-o?

– Cei de la secția externă a CC-ului.

– Aha… E bine… s-a declarat mulțumită. 

Nu mințisem, spusesem numai adevăruri.

A zâmbit imperturbabil, nu știu de ce. N-am dat vreo importanță, deoarece surâsul acela prietenos îi apărea pe față mai întotdeauna.

Imaginea coperții a fost prelucrată tehnic și iată-ne în faza finală a tiparului.

Eram convins că am „dus-o”…

Dar… chiar cu o zi înainte de tipărire, M.C. m-a invitat la dânsa în birou și mi-a sugerat, cu același glas egal dintotdeauna, să notez numele artistei undeva, periferic, cât se poate de mic și de invizibil. Am tresărit și am privit-o în ochi. Zâmbea șiret. Înțelesese despre cine era vorba. Am aprobat-o din ochi, fără să scot vreo vorbuliță.

– E mai bine… pentru toți… 

Femeia își asuma, la rândul ei, o răspundere, deoarece coordona la CNF editarea și conținutul publicațiilor.

Almanahul a apărut cu copertă celofanată și a fost trimis mai întâi, potrivit cutumei, la Cabinetul 1, la secretarii CC-ului, la secții etc., etc. Abia după primirea acceptului aveai voie să începi difuzarea.

Și a trecut o zi, două, cinci. Nimeni nu zicea nimic. Almanahul zăcea nedifuzat. S-a dat telefon la Secția de presă, de unde ni s-a transmis să nu ne grăbim, că mai avem de aflat un răspuns. „Nu l-a văzut încă tovarășa Ceaușescu… mai stați, nu vă grăbiți”.

A doua zi de dimineață, tunete și fulgere : „Ce caută o artistă pe coperta unui almanah al femeii, când țara este plină de harnice muncitoare și cooperatoare ?”. Dar de fapt, alta era pricina. „Toarșa” o recunoscuse pe Violeta Andrei și făcuse crize când a remarcat că pe coperta unei publicații cu tiraj de masă se afla altcineva, și nu cineva oarecare, ci soția lui Ștefan Andrei, șef de secție la CC și care, pe deasupra, mai avea și nesocotința să fie și artistă, și frumoasă, pe când… mă rog, ce să mai discutăm.

– Să fie oprit almanahul, spălați-vă cu el pe cap, a venit sentința dură. Cu alte cuvinte, să fie dat la topit.

– Faceți ce se spune… cum știți!, a venit și avizul, parcă în doi peri, cu subînțeles, al Secției de presă, de la Petru Ispas. 

Și pentru a n-a oară, a trebuit să ne descurcăm. Au fost expediate, discret, coletele cu Almanahul Femeii 1966 la comitetele județene de femei, care au absorbit tirajul în câteva zile. „Lenuța”, ocupată cu treburi importante – încă de-atunci începuse să-l încalece pe soț – a uitat de tărășenie și nu s-a mai interesat. În schimb, Ștefan Andrei a simțit pe propria-i piele furia viitoarei academiciene; și nu numai el, ci și Violeta, trecută ani de zile pe linie moartă…

Ce îndrăzneală – o artistă, soția unui subaltern, alcineva să se lăfăie pe coperta unui almanah al femeii!


Carol Roman

30 de ani de la evenimentele care au dus la prăbușirea regimului ceaușist

Reporter: editura October - 9 - 2019 Comments Off on 30 de ani de la evenimentele care au dus la prăbușirea regimului ceaușist
Ca în fiecare an, în luna decembrie sunt comemorate victimele Revoluției din 1989: aproape 1.000 de oameni au fost uciși și peste 2.000 răniți. Se consemnează că s-au înregistrat mai multe victime după 22 decembrie, data fugii cuplului Ceaușescu. 

Istoria reține că majoritatea victimelor provin din rândurile tineretului, care s-a jertfit pentru ca țara să pășească într-un nou regim, în care libertățile cetățenilor să fie protejate, iar viața asigurată. 


Inițiativa „Premiul Nobel – eroicului tineret român”

(„Tineretul liber”, Anul II, nr. 11/ joi, 4 ianuarie 1990)

Printre corespondenții străini, trimiși speciali ai unor agenții internaționale de presă, ziariști și reporteri de radioteleviziune, a găsit ecou și susținere inițiativa ca Premiul Nobel să fie atribuit în acest an eroicului tineret român.


 „Revoluția română, ce a adus libertatea și democrația, a fost înfăptuită în cea mai mare măsură de tineretul român, care a trăit sub tiranie, în condiții de mizerie și asuprire. Din rândurile sale au căzut majoritatea victimelor. În semn de omagiu și cinstire a supremului sacrificiu ce a adus, odată cu libertatea, și speranța într-un viitor mai bun, corespondenții de presă și de radioteleviziune din diferite țări prezenți la București în aceste zile semnează și susțin Aprelul ca Premiul Nobel pentru Pace pe acest an să fie acordat eroicului tineret român”.

Apelul, inițiat de Carol Roman, publicist român, corespondent de presă permanent la București al ziarelor turcești „Sabah” și „Tercuman”, autor al unor cărți realizate împreună cu Fundația Nobel, este semnat de: J.F. Megeigrus, de la ziarul „Sudoust”, din Bordeaux, Franța, Roger Wiltz, de la ziarul „Le Républicain Lorrain” – Metz, Franța, Showcat Iqbal, corespondent al Agenției de presă din Bangladesh, Boris Marian, secretar responsabil al Uniunii Ziariștilor din R.S.S. Moldovenească, Anatol Ciobanu, de la Revista „Făclia”, din Chișinău, Maurizio Mengoni, corespondent special al „RAI GR I” (Radio Italia), Stanislav Wojnavain, corespondent al Agenției „PAP” (Polonia), Paul Fodorean, trimis special al Agenției Internaționale „Sipapress” din Paris, Shighito Shiga, corespondent al ziarului „Akahata” (Japonia), Evangelos Antonaros, de la publicația „Springter”, din Roma, Michel Desprat și Yosuhito Fukani, de la „IMO TV”, Paris, Joachim Wallensach și Willi Shudman, de la „German TV”, V.M. Kostenko, de la „Radio Moscova”, Tokunaga Shunsike, de la „NKH-TV”, din Geneva, Zhang Hanwen, corespondent al Agenției de presă „Xinhua”, Matt Glass, de la Agenția de presă „DST.VU”, din Paris, Catherine Adams, de la postul „IRN Britain”, din Londra, Carmen Postigo, de la Agenția spaniolă „EFE”, Ernan Jouranol, de la Agenția „France Presse”, Victor Volodin, de la ziarul „Izvestia”, U.R.S.S., Federico Ramini, de la postul TV „24 Ore”, Milano, Italia, Manuel Vimenet, de la Agenția „Vu”, Paris, Jean Bothorel, de la publicația „Le Figaro”, Franța, France Tenaudier, de la Agenția „SIPA Press”, Canada, Tom Anderson, de la postul „CBS”, New York. 

Ideea ca Premiul Nobel să fie acordat tineretului român este susținută și de unele organizații internaționale, ai căror reprezentanți au semnat Apelul nostru
: Odile Delacote, Editte Charrier, Hewe Le Moing, Yves Batorel, Serge Thierry, Adrienne Russe, de la Organizația „Médecins sans Frontières”, Paris, Philippe Bruelle, de la Mișcarea „Médecins du Monde”. A mai semnat Apelul și jurnalistul Ștefan Petrescu, membru fondator al „Asociației Românilor Liberi” din R.F. Germania, care-și propune să sprijine eforturile comunităților românești din R.F.G. și din alte țări de a întreține relații normale cu patria de baștină și de a contribui la reconstrucția României democratice.

Informat despre această inițiativă, dl. Lasse Seim, ministru în misiune specială în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Norvegiei, a promis că va susține acțiunea.

Amintim că Premiul Nobel pentru Pace este acordat de Stortingul norvegian. 
 

Strategia Naţională de Aparare a Ţării

Reporter: editura November - 20 - 2010 Comments Off on Strategia Naţională de Aparare a Ţării

Potrivit Strategiei Naţionale de Apărare a ţării, principalele vulnerabilităţi ale României sunt diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local şi politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cât şi naţional. O altă vulnerabilitate se referă la “dezechilibrele bugetare, cauzate de decizii politice greşite”, precum şi la “lipsa unui mecanism coerent” de previziune, planificare şi control, care să susţină gestionarea bugetului în sistem multiannual. Alte puncte slabe sunt corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.

Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român, conform documentului. Strategia de apărare menţionează şi decalajul de dezvoltare între regiunile României, scăderea populaţiei şi procesul de îmbătrânire a acesteia, calitatea scăzută a sistemului de educaţie, efectele negative ale migraţiei asupra familiilor, mai ales în ceea ce-i priveşte pe copii şi tineri, deficienţe în protecţia şi funcţionarea infrastructurii critice.

Principalele riscuri şi ameninţări la adresa României sunt extinderea modalităţilor de manifestare a terorismului pe plan internaţional şi apariţia unor riscuri noi generate de radicalizare religioasă, terorism cibernetic sau propagandă în mediul virtual, proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi dezvoltarea programelor de rachete balistice. Alte riscuri sunt criminalitatea organizată, traficul şi consumul de droguri, menţinerea unui nivel ridicat de instabilitate şi insecuritate în zona Mării Negre, perpetuarea incertitudinilor în zona Balcanilor de Vest, fragilitatea sistemului financiar internaţional, spionajul şi alte acţiuni ostile ale unor servicii de informaţii.

Apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrând resursele proprii, naţionale, şi pe de alta parte cooperând cu aliaţii şi partenerii internaţionali”, se arată în documentul adoptat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Comisiile de politică externă ale celor două Camere ale Parlamentului au avizat favorabil, la sfârşitul lunii august, textul Strategiei Naţionale de Apărare, menţinând referirea la campaniile de presă ca element de vulnerabilitate. Parlamentul va dezbate documentul în sesiunea de toamnă.