NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Baconschi, „Nobelul” și China

Reporter: editura February - 19 - 2011 Comments Off on Baconschi, „Nobelul” și China

Nu de puţine ori, fie din necunoaştere, din lipsă de experienţă sau din pripeala actului ori a rostirii instinctive – altădată, ca şi acum – în politica externă românească s-au produs numeroase gafe. Uneori cu consecinţe greu de reparat. Nu dorim să insistăm asupra acestui aspect…

Există şi alt gen de situaţii, aflate la polul opus, mărturii ale unor judecăți mature ce țin seama în primul rând de interesul național. Actualul nostru ministru de Externe, dl. Teodor Baconschi, expunându-şi public, la început de misiune, programul şi priorităţile aflate pe agenda sa de lucru, remarca dorinţa de a obţine o nouă atitudine în relaţiile cu omologii din comunitate, pentru că „avem încă nişte timidităţi şi ar trebui să avem un punct de vedere şi să negociem interesul naţional pe un ton ceva mai coerent”. Dar se vede treaba că nu toată lumea a priceput acest deziderat onorant. N-am fi reamintit toate acestea dacă n-am fi întâlnit în paginile unui ziar sosit în chioşcuri, în timpul din urmă, un necruţător şi excesiv comentator care, într-un titlu, tună: „Nu vă e jenă, domnule Baconschi?”. De ce anume ar fi trebui să-i fie jenă ministrului nostru de Externe? Să cităm: “Cred că Teodor Baconschi şi-a dat în petic prin atitudinea adoptată în legătură cu decernarea Premiului Nobel pentru Pace lui Liu Xiaobo, militant notoriu pentru drepturile omului, osândit în ţara lui, Republica Populară Chineză”. În ce-ar consta, totuşi, “delictul”? Să cităm în continuare din intransigentul “ne-bine temperat”: “Bisericosul erudit Baconschi (ironie necuviincioasă!) a decis să nu-i îngăduie ambasadorului român la Oslo să ia parte la ceremonia în cauză, înlocuindu-l cu un funcţionar inferior al Ambasadei”. Deci, am fost prezenți, am onorat adunarea însă ceva mai “piano”. Așa a analizat, așa a dispus ministrul nostru de externe. De altfel, Gheorghe Grigurcu, autorele, după cum singur mărturiseşte – “solidaritatea cu cauza nobilă a lui Xianbo a cunoscut o fisură, prin boicotul momentului sărbătoresc de către 18 state ai căror conducători menţin relaţii privilegiate cu succesorii lui Mao”. Oare numai aceștia? Dar câtă lume nu menţine relaţii privilegiate cu marea ţară a lui Mao Tze Dun, care demonstrează întregii lumi cum un popor condus după percepte moderne, îmbinând principii ideologice altădată ireconciliabile, se află în fruntea progresului economiei mondiale. Să amintim relaţiile dintre Statele Unite şi China? Să pomenim de faptul că China va participa la stabilizarea zonei euro, investind în fondul european de urgenţă o sumă considerabilă? Şi să mai menţionăm că şi România ţinteşte relaţii economice mult mai dezvoltate cu China?

Pe bună dreptate, dl. Baconschi, excelent diplomat român, a declarat: “Înţelegem de mulţi ani sensibilităţile prietenilor noştri chinezi”. Amintim doar, în treacăt, episodul otrăvit Dalai Lama, susţinut cu atâta căldură de bunul nostru prieten Laszlo Tokes. Iar remarca nepoliticoasă a aceluiaşi comentator, cum că “România este singurul stat al Uniunii Europene care n-a fost de faţă la nivel de ambasador” (la decernare) nu face decât să aducă susținerea public pentru o politică euro-atlantică comună ce ţine seama, atunci când este cazul, de interesele strict naţionale, după cum fac toate celelalte partenere din comunitate. Cred că nu este cazul să mai dau exemple. Oare în “cazul Kosovo” nu ne aflăm în aceeaşi postură?

Încât mă întreb: oare nu-i este jenă amintitului comentator să se lanseze cu asemenea perorații cu iz doctrinar, în stilul războiului rece, ce atestă că, în continuare, poartă deasupra capului – să-mi fie scuzată expresia- o găleată de tablă ruginită?

Carol Roman