Trecerea lumii la energie verde și la un consum mai redus de resurse rămâne doar un slogan, cel puțin din perspectiva giganților bancari. De pildă, în perioada scursă de la Acordul climatic de la Paris, semnat în anul 2016, cea mai mare bancă a SUA, JP Morgan Chase, a „infuzat” 196 miliarde de dolari în industria petrolului. Și dacă, pe de o parte, americanii pot invoca faptul că țara lor s-a retras din acest acord odată cu președinția lui Donald Trump (deși termenul de ieșire efectivă este noiembrie 2020…), pe de altă parte, băncile japoneze sau britanice, aflate în topul investițiilor de acest tip, nu pot invoca decât… profitul. 

În acest trend al acaparării resurselor se înscriu multe dintre „mișcările” care se fac în prezent pe direcția apei potabile. „Apa este petrolul secolului XXI”, spunea încă din anul 2008 Andrew Liveris, CEO al companiei „DOW Chemical”, din SUA. Nume mari din industria bancară – Goldman Sachs, Citigroup, UBS, Deutsche Bank, Credit Suisse, Macquarie Bank, Barclays, Grupul Blackstone, Allianz sau HSBC Bank, printre altele – își consolidează controlul asupra acestei resurse vitale. 

Nici miliardarii nu stau degeaba: fostul președinte al SUA, George H.W. Bush, și întreaga sa familie, Li Ka-shing sau Manuel V. Pangilinan sunt doar câteva nume din lista de bogătași care achiziționează întinse suprafețe ce au izvoare subterane, lacuri, facilități de acces și cumpără masiv drepturi asupra surselor de apă. În paralel, investesc sume impresionante în companiile care se ocupă cu depistarea, exploatarea și realizarea de tehnologii pe segmentul apei, în toată lumea. În anul 2011, multimiliardarul Li Ka-shing, din Hong-Kong, cumpăra Northumbrian Water, rețea care deservește 2,6 milioane de cetățeni din nordul Angliei. Ulterior a început o colaborare cu Samsung, pentru a investi în tehnologii de tratare a apei. La rândul său, fostul președinte al SUA, George H.W. Bush a cumpărat, în anul 2006, 1.200 de kilometri pătrați de teren cu rezerve de apă în America de Sud, iar un an mai târziu, Jenna Bush, fiica fostului președinte George W. Bush, achiziționa în zona de frontieră dintre Bolivia, Brazilia și Paraguay o suprafață mai mică, de 500 de kilometri, dar aflată în imediata vecinătate a lotului cumpărat de bunicul său. Sub cele două parcele combinate se află cea mai mare rezervă de apă din America de Sud și din lume, Acuifero Guaraní, care se întinde sub patru state: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. De asemenea, Warren Buffet este un al miliardar care a investit masiv în alimentarea cu apă, prin intermediul unor companii de profil. 

Odată cu accelerarea procesului de achiziții, giganții financiari animați de același interes nu au ezitat să-și unească forțele pentru a acapara cât mai multe surse de apă. Un articol din „New York Times”, din anul 2008, anunța că Goldman Sachs investise deja în doi ani peste zece miliarde de dolari în infrastructură dedicată apei. De asemenea, Kohlberg Kravis Roberts și Grupul Carlyle direcționaseră alte sute de miliarde de dolari în același scop, și pe teritoriul Statelor Unite, și în alte părți ale lumii. „Wall Street se pregătește pentru profitul care va veni din zona alimentării cu apă în următoarele decenii”, punctează un articol din globalresearch.ca. 

Câteva date ar putea fi relevante. Încă din anul 2003, gigantul bancar Goldman Sachs a bătut palma cu Blackstone Group, multinațională americană, achiziționând împreună Ondeo Nalco, un grup care se ocupă cu tehnologia apei și care anterior făcuse parte din corporația franceză Suez S.A. Pentru suma de 4,2 miliarde de dolari, banca și-a asigurat în domeniu o rețea globală de top, cu 10.000 de angajați și operațiuni în 130 de țări. Cinci ani mai târziu, Goldman Sachs numea apa „petrolul secolului următor” și ținea conferințe în care reprezentanții entității financiare afirmau că „investitorii în domeniu trebuie să se aștepte la recompense uriașe”, dar și că „orice diminuare a resurselor de apă ar însemna o calamitate mai mare, în secolul XXI, decât penuria de alimente sau de energie”. Aceeași bancă a achiziționat, în anul 2012, compania Veolia, din Marea Britanie, care deservește peste 3,5 milioane de consumatori din sudul Angliei… Încă din anul 2007, UBS Investment Research, o divizie a celei mai mari bănci elvețiene UBS AG, a realizat un parteneriat cu Australia’s Challenger Fund și au achiziționat împreună Southern Water, furnizor de top în Marea Britanie. Și Credit Suisse a realizat un perteneriat cu General Electric, extinzându-și achizițiile spre rezervele de apă și tehnologia aferentă, apoi au semnat un acord cu britanicii de la Consensus Business Group, companie a miliardarului de origine iraniană Vincent Tchenguiz, investind împreună în facilități de producere a energiei verzi și de alimentare cu apă în toată lumea. Englezii de la Barclays, prin unitatea bancară, gestionează un fond intitulat „iShares S&P Global Water”, listat la Bursa din Londra, oferind spre cumpărare acțiuni la cele mai mari companii de gestionare a apei din lume. Băncile și multinaționalele germane au și ele partea lor în acest tablou. Allianz Group, care operează în 70 de țări, a lansat un fond global care investește în sisteme de siguranță a exploatării apei din toată lumea. La rândul său, Deutsche Bank este un jucător major pe această piață, investițiile sale vizând distribuția și gestionarea apei, purificarea, canalizarea, dezinfectarea, desalinizarea, instalațiile sanitare casnice, reciclarea, irigațiile și rețelele de furnizare a apei potabile îmbuteliate. Pentru toate acestea, de-a lungul anilor, gigantul bancar german a semnat acorduri de asociere și parteneriate public-private cu entități din Marea Britanie, Bulgaria, Bahrein, Canada sau Singapore. 

Și marile fonduri de pensii investesc în sectorul de gestionare a apei. De exemplu, BT Pension Scheme, care aparține de British Telecom, a cumpărat acțiuni ale companiei Thames Water în anul 2012, iar CDPQ și CPPIB, din Canada, au achiziționat South East Water, respectiv Anglian Water, rețele din Marea Britanie. Apa furnizată consumatorilor vestici s-a dovedit un domeniu de interes și pentru fonduri de investiții, printre care la loc de frunte se află giganții „Abu Dhabi Investment Authority” sau „China Investment Corporation”.

Pe lângă acest tip de achiziție, giganții financiari „tatonează” și autoritățile locale, încercând să determine achiziția prin concesionare, pe zeci de ani, a rezervelor publice. Alte modalități de a-și adjudeca dreptul de a alimenta populația și industriile sunt cumpărarea dreptului de proprietate, de a exploata apele de suprafață și izvoarele subterane, proiecte de desalinizare și de purificare, tehnologii de irigații, echipamente de forare, servicii de ecologizare, rețele de conducte etc. Vizat este și sectorul de retail, multe dintre companiile care îmbuteliază și comercializează apă fiind achiziționate de bănci sau grupuri de multinaționale pe tot globul, din SUA în China. 

Calculele nu sunt întâmplătoare. Pe lângă nevoia de apă pentru supraviețuire, igienă și producție, Organizația Națiunilor Unite are, printre prioritățile de dezvoltare ale mileniului trei, la loc de frunte, reducerea masivă, încă din primele două decenii, a proporției locuitorilor Terrei care nu au acces la surse sigure de apă. Asta înseamnă potențiale sute de milioane de noi consumatoricasnici, pe care cei ce dețin resursele și tehnologiile de apă sunt gata să-i servească. De asemenea, pe palierul industrial, în prezent, pentru producerea unui kilogram de carne de consum este nevoie de 15.000 de litri de apă, iar pentru producerea unui tricou sunt necesari nu mai puțin de 2.700 de litri, arată o analiză „The Guardian”. Așadar, industriile de mare consum ale viitorului vor fi alimentate de aceiași mari deținători ai acestei resurse.