NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Adevărul nu poate fi măsluit (II)

Reporter: editura October - 9 - 2019 Comments Off on Adevărul nu poate fi măsluit (II)

După 1989, am avut surpriza ca în România să izbucnească uitatele conflicte inter-etnice. Nu știam atunci de marile planuri de subjugare a Europei (interesații sunt mulți și diverși, de la state la corporații). Martie 1990 a fost un moment de încercare a rezistenței statului român, aflat într-o situație inconfortabilă, după schimbarea de sistem din decembrie 1989. Din lipsă de motivație reală, din cauza instinctului politic excepțional al majorității populației, fie românești, fie maghiare, datorită reținerii și mai ales a fermității instituțiilor de forță, provocarea a eșuat. Dar România nu a fost uitată, ci asupra ei s-a aplicat un „plan B”. A început un proces îndelung și minuțios de decredibilizare a statului, de subminare a încrederii în instituțiile democrației.

Propagandă revizionistă la Cimitirul Militar Internațional de la Valea Uzului

Ce legătură au aceste evenimente cu incidentul de la Valea Uzului? Această legătură există, în vreme ce, pas cu pas, se construiește o realitate virtuală 100%, conform unei viziuni maghiaro-centriste. Se inventează o regiune istorică, Ținutul Secuiesc, care nu a existat niciodată, dar care este un suport ideal de identificare, se lansează steagul secuiesc, la fel de fundamentat cât este și Ținutul. Idei de autonomie, de la autonomia administrativă, fiscală, la autonomia teritorială devin subiecte obișnuite. Un mecanism verificat, de obișnuire a opiniei publice cu năzbâtiile naționaliste a tot felul de cercuri și organizații, locale sau de import (vezi Mișcarea celor 64 de comitate), folosit de alții în alte situații. De la autonomiile Ținutului Secuiesc s-a trecut la autonomia Partium ori a tuturor comunităților maghiare, autonomia Transilvaniei nu ajunge, e nevoie de tutela Ungariei asupra Transilvaniei.

 

Panou în Județul Covasna

Pe de altă parte, se cultivă diferențele culturale sau istorice. Cât de profund a fost asimilată această operațiune de intoxicare și învrăjbire interetnică? Aflăm din imaginile realizate de dl. George Simion, un tânăr candidat independent pentru Parlamentul European, în timp ce se uita la crucile acoperite cu saci de gunoi din Cimitirul Militar Internațional de la Valea Uzului, județul Harghita. Domnul Simion este agresat de câțiva cetățeni români de origine maghiară (accentul lor spunea acest lucru), iar între doi pumni era întrebat: Știi că ești pe un drum Județean din Harghita? Ce cauți pe un drum județean din Harghita? 


Aceste cuvinte spun totul despre ce viitor doresc militanții pentru autonomie din secuime și din altă parte. De fapt, bărbații nervoși și agresivi îi spuneau cu alte cuvinte ceea ce se strigă des în Gheorgheni și Sfântu Gheorghe: „Ținutul Secuiesc nu e România!”. Și totuși, va trebui să fim realiști și să fim de acord cu realitatea istorică, și anume că toată România e România


Eugen Uricaru

În cine cred cetățenii lumii?

Reporter: editura April - 10 - 2019 Comments Off on În cine cred cetățenii lumii?
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în diverse instituții, de care depinde viitorul și bunăstarea oamenilor. Declinul acestei încrederi, în special în domeniul politic, poate genera lipsa de susținere populară.

Britanicii cu venituri modeste nu au încredere în instituțiile statului

O trecere în revistă a situației susținerii publice arată că trei sferturi dintre guvernele statelor lumii nu prezintă încredere pentru propriii cetățeni, după cum indică cele mai recente date ale Barometrului „Edelman Trust”* 2019. De asemenea, potrivit datelor „Gallup”, institutul care măsoară încrederea publică încă din anul 1958, companiile, armata, poliția, religia, chiar regulile democrației, așa cum sunt cunoscute și aplicate astăzi, se află în declin accentuat de susținere din partea publicului. În ultimele șase decenii, de pildă, încrederea în religie a scăzut în SUA cu aproape 15 procente; de asemenea, cu cât sunt mai tineri cetățenii de peste Ocean, cu atât mai mult ei consideră că ar putea trăi într-un stat în care nu se aplică reguli democratice, notează studiul „Deconectarea de la democrație”, realizat de rețeaua internațională de oameni de știință „World Values Survey”, cu sediul la Viena. 


În ce privește guvernarea, în perioada 2016-2017, susținerea a scăzut cu 10% în Canada, cu 9% în Rusia, cu 8% în Australia sau Mexic. În același timp, în Franța și Italia se înregistrau date uimitoare pe relația autorități-cetățeni – 72% dintre francezi și italieni se considerau dezamăgiți de guvernele din statele respective, nota postul CNBC. Iar în Marea Britanie, în anul 2018, în plină perioadă de negocieri pentru Brexit, doar 36% dintre cetățeni susțineau Executivul.

Românii își pun speranța în Biserică

Un alt element este neîncrederea tot mai pregnantă în instituțiile mass-media. „Acest fenomen poate dăuna grav oricărei societăți, întrucât democrația are nevoie de informare, iar neîncrederea generalizată în presă generează probleme serioase pe toate palierele, de la afaceri la economie și așa mai departe”, argumentează jurnalistul american Shane Snow. 

În România, potrivit celor mai recente sondaje, încrederea cea mai mare a populației este în Biserică, pompieri, Armată, școală și Poliție. Cu mass-media situându-se sub pragul de 50 de procente, clasamentul este încheiat de bănci, Parlament și partidele politice. La nivel mondial, doar unul din cinci oameni consideră că statul lucrează în favoarea sa, iar jumătate dintre cetățenii planetei cred că angrenajele oficiale ale țărilor în care trăiesc i-au dezamăgit și nu le susțin interesele.


Direcționare surprinzătoare a susținerii

Tinerii cred că destinul lor este legat de Uniunea Europeană

Barometrele internaționale notează și o schimbare semnificativă de direcționare a încrederii cetățenilor, dinspre instituții și entități care i-au dezamăgit spre cele asupra cărora simt că pot avea un oarecare control. Mai precis, la nivel global se constată faptul că oamenii se bazează tot mai mult, în proporție de 75%!, pe angajatori, considerând că aceștia le pot urmări interesele și îi pot sprijini mai prompt decât politicienii pe care i-au mandatat să-i reprezinte și care sunt bine plătiți. În același timp, angajatorii sunt considerați a fi surse de încredere atunci când vine vorba despre aspectele majore ale evoluției societății. 85% dintre oameni țin cont de opinia patronilor vizavi de propriul viitor. Majoritatea consideră că directorii companiilor reacționează mai repede și mai bine decât guvernele la provocările de fiecare zi. Se menționează, de asemenea, și faptul că încrederea în patron o depășește cu mult chiar și pe cea în organizațiile neguvernamentale. 


Încrederea populației este afectată și de clivajele majore din multe societăți occidentale, în care bogații își sporesc averile indiferent de crize, iar săracii sunt tot mai mulți și tot mai nevoiași, chiar și în perioade de relativă prosperitate. 

Metode de refacere a încrederii

Pentru entitățile care au pierdut încrederea populației există mijloace puse la dispoziție de știință și, mai cu seamă, de învățămintele istoriei, pentru a recupera susținerea publică. În acest sens, opt profesori de la prestigioase universități americane afirmă, într-un studiu, că există două modalități prin care se poate reinstaura încrederea: informarea corectă și transparența. Iar exemple există. Este cazul Finlandei, țară în care încrederea cetățenilor în instituțiile statului este, în ultimii ani, stabilă, cu o cotă de circa 50%. În ce privește sistemele de educație, sănătate și ordine publică se înregistrează o popularitate mai mare. De asemenea, în ultimii ani s-a înregistrat constant în rândul tinerilor europeni o tendință pozitivă, și anume încrederea mai mare în instituțiile de la Bruxelles decât în cele naționale.


*Edelman Trust este un trust internațional care realizează studii prin care este evaluat gradul de încredere a cetățenilor în guverne, bănci, organizații non-guvernamentale și mass-media. Trustul dă publicității în fiecare an un Barometru global 

„Transhumanță” a lucrătorilor est-europeni spre vest

Reporter: editura September - 17 - 2018 Comments Off on „Transhumanță” a lucrătorilor est-europeni spre vest
În primii ani după intrarea în blocul comunitar, statele din estul Europei aveau un avantaj competitiv care le-ar fi putut ajuta să scadă decalajele faţă de Occident: forţa de muncă specializată care lucra cu salarii mici. În timp, însă, 20 de milioane de persoane au părăsit estul Europei pentru a munci în vest, iar sistemele educaţionale nu au mai scos specialişti în loc…

Muncitori străini aşteaptă actele pentru a lucra în Polonia

Datele oficiale arată că 20 de milioane de persoane au părăsit estul Europei în ultimii 25 de ani, majoritatea luând calea Occidentului, iar întoarcerile în statele de origine sunt în proporţie nesemnificativă, arată un raport al Fondului Monetar Internaţional. Preţul plătit de ţările care au pierdut acest val uman este uriaş, de la scăderea PIB la menţinerea decalajelor faţă de zonele dezvoltate.Exodul din estul Europei cuprinde un număr de 20 de state, de la Albania la Estonia, şi a redus în medie cu şapte procente creşterea economică a acestor ţări, notează FMI. Emigraţia a agravat semnificativ lipsa de mână de lucru calificată, scăzând în acest fel productivitatea şi capacitatea acestor ţări de a livra la export produse de înaltă calitate


Chiar şi faptul că toţi aceşti oameni au trimis în statele de origine sume însemnate s-a dovedit o „armă cu două tăişuri” – în timp ce a stimulat consumul, i-a făcut pe destinatarii de acasă mai puţin dornici să-şi caute de muncă şi a avut impact major asupra ratelor de schimb valutar, făcând, per ansamblu, aceste economii mult mai puţin competitive, arată documentul. În cifre relevante, raportul estimează că dacă nu ar fi existat acest exod de mână de lucru calificată spre vest între 1995 şi 2012, diferenţa dintre venitul mediu la nivelul UE şi cel din aceste state furnizoare de lucrători ar fi fost de doar cinci procente. În condiţiile exodului menţionat, în 2015, venitul pe cap de locuitor în Estonia, Lituania, Ungaria sau Polonia era de aproximativ 70% din media la nivel european. „În absenţa unor politici coordonate, emigraţia şi veniturile scăzute pot deveni un cerc vicios”, sintetizează raportul FMI.

Speranţa reîntoarcerii, „o naivitate”

Lucrători ungari în Marea Britanie

Dar ce a însemnat concret plecarea masivă a lucrătorilor din est pentru multe state europene? În cazul Poloniei, cel mai grav aspect este îmbătrânirea accelerată a populaţiei. „În următorii zece ani, sporul natural negativ şi plecarea tinerilor lucrători vor face ca Polonia să devină o ţară îmbătrânită”, punctează Maciej Duszczyk, director al Institutului de Politici Sociale al Universităţii din Varşovia. La rândul său, Michal Myck, director al Centrului de Analiză Economică din Szczecin, afirmă că „decalajul foarte mare dintre veniturile din vest şi cele din est face ca speranţa de reîntoarcere după câţiva ani a celor plecaţi să pară o naivitate”. Datele sunt grăitoare: 12% din forţa de muncă a ţării era relocată numai în Marea Britanie la finalul anului 2015. S-a ajuns la recrutarea de lucrători din Bangladesh, Belarus sau Ucraina. În aceste condiţii, peste doar un deceniu, potrivit estimărilor oficiale, unul din cinci joburi va fi vacant, cu efecte dramatice asupra economiei ţării.

Germania atrage mână de lucru calificată din Cehia

În dreptul Ungariei, acelaşi tip de provocări (şi aceeaşi atitudine în faţa sosirii migranţilor…). Presa din ţara vecină nu încetează să tragă semnale de alarmă vizavi de efectele plecării în vest a peste 600.000 de lucrători ungari, cifră care ar putea fi chiar mai mare. În Marea Britanie, de exemplu, ar fi emigrat peste 250.000 de cetăţeni ungari, arată portfolio.hu. Pe acest fundal, creşterea economică a ţării a rămas din 2008 încontinuu sub media Uniunii Europene, arată publicaţia „Daily News Hungary”.


Şi Cehia are probleme serioase când vine vorba despre forţa de muncă. Astfel, euractiv.cz arată că firmele din sud-vestul ţării nu mai pot conta pe lucrătorii din zonă, întrucât aceştia sunt atraşi ca un magnet în Germania vecină. Acolo, salariile sunt de trei ori mai mari decât în Cehia, iar în plus, lucrătorii cehi primesc şi alocaţii pentru copii, chiar dacă cei mici au rămas în ţara natală. Mai mult, mamele singure primesc o alocaţie suplimentară. „Chiar dacă veniturile din Cehia le-ar egala pe cele din Germania, oamenii tot ar pleca pentru acest avantaj, plăţile kindergeld”, punctează europarlamentarul ceh Martina Dlabajová. 

Medicii albanezi pleacă în masă către spitalele occidentale

Albania este un alt caz de stat care are de suferit de pe urma exodului mâinii de lucru. Potrivit publicaţei „Monitor”, spre deosebire de migraţia din anii 1990, astăzi pleacă persoanele cu înaltă calificare. Expresia-cheie este, de fapt, exodul creierelor, oamenii pregătiţi, cu studii înalte, care se îndreaptă în special spre (aceeaşi) Germania şi spre Canada. În aceste condiţii, sectoare ca sănătatea sau tehnologia informaţiei au masiv de suferit, cu peste 600 de medici plecaţi spre Occident din statul balcanic doar în ultimii trei ani.


În ce o priveşte, România este „campioana” europeană a emigraţiei şi chiar pe locul doi mondial. Numărul estimat al celor care au părăsit ţara este de peste trei milioane dde persoane şi, în ciuda unei cifre impresinante, de peste două miliarde de euro trimişi acasă în fiecare an de aceşti lucrători (peste investiţiile străine în România!), efectele asupra dezvoltării economiei româneşti sunt dramatice. Un singur exemplu: în condiţiile în care Uniunea Europeană pune un mare accent pe dezvoltarea tehnologiei, din ţara noastră au plecat în ultimii zece ani 5.500 de cercetători, un sfert din numărul total. În aceste condiţii, angajatorii români caută lucrători din Asia, mult mai costisitor de adus în ţară şi care pot sosi în număr limitat.