NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Europa Unită are probleme și multe speranțe

Reporter: editura September - 17 - 2018 Comments Off on Europa Unită are probleme și multe speranțe

Summitul UE din iunie, de la Bruxelles, întâlnirea Trump-Putin din iulie, de la Helsinki, și summitul NATO, tot în iulie și tot la Bruxelles, dincolo de rezultatele lor concrete – sau nu – facilitează în orice caz o apreciere de ansamblu. 


Acesta este contextul în care s-a ținut și summitul anual al Uniunii Europene, care trece, ca mai toată lumea acum, prin cea mai gravă și mai profundă criză din existența ei de peste 60 de ani. Momentul – e util de accentuat – nu trebuie, totuși, dramatizat, precum o fac unii, interesați, căci pacea și securitatea lumii nu sunt mai amenințate ca în vremea „echilibrului terorii” din secolul trecut (chiar dacă se vorbește de un nou „război rece”), iar solidaritatea euroatlantică și unitatea de vederi (mai puțin și de acțiune) dintre statele și formatele interstatale din acest vast areal al liberalismului și democrației sunt – în momentul de față – prevalente față de divergențele și tendințele centrifuge interne, care par, însă, și ele să prindă tot mai multă consistență și să se cronicizeze, în lipsa prelungită a unor soluții la îndemână în viitorul apropiat.

De unde însă și de ce atâta zarvă, uneori cu vârfuri de sarcină paranoice, în viața internațională? Occidentul și structurile sale instituționale sunt antrenate într-un proces amplu și profund de schimbare și reformatare, ca replică întârziată – într-un fel – a marilor răsturnări și reașezări de la cumpăna anilor 1990. Europa Unită, proiect romantic și cutezător, generos și umanist în intenții, oricum singular în lumea contemporană, a reușit să demareze, să consolideze și să extindă o construcție inter/suprastatală pentru a garanta și armoniza interesele tuturor statelor angajate în proiect. Dar, pe întreg parcursul ei, aventura pașnică europeană a fost jalonată de progrese însoțite în permanență de dificultăți, obstacole, divergențe interne sau cu alții, crize de creștere sau de gestiune, deficit de democrație. Istoria UE, instituție eminamente pașnică (iar până acum fără vreo componentă militară semnificativă), nu a fost, așadar, una lină, lipsită de agitație și tensiuni. Actuala criză a integrării europene este una existențială, apar mai des ca altădată întrebări dramatice privitoare la șansele de supraviețuire, cel puțin în actuala ei paradigmă, a Uniunii Europene. Agenda UE este împovărată de subiecte presante și spinoase, de la problema bugetului comunitar și a reformei electorale la nivel european, componenta apărării, Brexit, următoarele etape ale extinderii (în Europa de est și sud-est), poziția față de Rusia, relațiile cu Turcia etc., până la mai noile sfidări numite populism, suveranism, iliberalism, nelipsitele tendințe de secesionism și – deloc în ultimul rând – poziționarea față de politica și acțiunile Americii președintelui Trump față de UE și față de multe din statele membre ale Uniunii. Iar toate aceste dosare intens preocupante sunt, cel puțin în acest moment, dominate și eclipsate de marea și controversata dezbatere asupra fenomenului migrației masive extraeuropene pe continent. La Bruxelles, în iunie, noul coșmar european a monopolizat practic întregul spațiu al activităților din plen și din culise.

Pentru a revitaliza motorul franco-german al Uniunii, cancelarul Merkel și președintele Macron s-au întâlnit pentru a-și coordona pozițiile, iar pentru aceasta și-au făcut și concesii comune, întrucât fiecare dintre ei are nevoie, pe plan intern, de un statut de lider european de prim rang: președintele francez pentru că a anunțat încă de la instalarea în funcție un ambițios program de relansare a Uniunii, cancelarul german pentru că are mari probleme în propria coaliție guvernamentală. Într-un registru de ironie amară, reuniunea de la Bruxelles s-ar putea asemui cu celebrele tablouri ale lui Bruegel, cu multe personaje, fiecare dintre ele cu propria treabă: Germania, pentru continuarea cu orice preț a migrației, Franța „între umanitarism si fermitate”, Italia hotărâtă să se despovăreze de „centrele de primire”, Grecia concesivă în schimbul păsuirii datoriilor, Spania mai primitoare ca mulți alții, Austria, președinte în exercițiu al UE, mai intransigentă ca oricând împotriva exodului, țările din Grupul Vișegrad net opuse unor noi fluxuri de imigranți, Polonia pe o poziție similară, dar distinctă de Vișegrad, Marea Britanie „demisionară” favorabilă migrației etc. 

Virtuozitatea diplomatică a „matadorilor” europeni a reușit, până la urmă, întrunirea unui consens, exprimat într-un text care prevede, în principal, crearea unor tabere pentru imigranți pe coastele sudice ale Mediteranei și, voluntar, în porturi din state europene mediteraneene. Dar primele reacții ale țărilor vizate de proiect au fost de respingere categorică. Iar un pugilat fulgerător s-a și produs între Franța și Italia pe tema migrației, chiar în preziua reuniunii, un joc de ping-pong cu emigranții începe să se închege și între Austria și Germania, pe lângă partidele angajate deja prin Ungaria, Croația, Cehia, Slovacia… În plus, imediat după sumitul zbuciumat, cabinetului Merkel „i-a trecut pe lângă ureche glonțul” căderii guvernului prin spargerea unei venerabile coaliții care ființează de vreo șapte decenii. Criza de la Berlin a fost aplanată – sau mai bine zis amânată. 

O traiectorie pe cât de spectaculoasă și presărată de riscuri de tot felul, pe atât de miraculos administrată, până acum, de Berlin. O traiectorie care, în mare, se regăsește în multe alte state din UE, dar într-un fel și la nivelul Uniunii. Și totuși, în acest tablou atât de preocupant pot fi aflate și zone de speranță, care nu pot fi ignorate. La prima sa întâlnire cu Parlamentul European, după ce Președinția semestrială a UE a fost preluată de Austria, cancelarul acestei țări, Sebastian Kurz, s-a angajat să acționeze în interesul tuturor statelor membre și mai ales pentru consolidarea unității europene, iar în context a făcut o referire explicită la imperativul includerii României și Bulgariei în Spațiul Schengen, întrucât, a declarat el, „nu putem avea o Uniune Europeană cu cetățeni de rangul unu și rangul doi”. Ar fi benefic și salutar ca, sub președinția Austriei, Consiliul European din această toamnă să ia în sfârșit decizia corectă, mult așteptată și necesară, de integrare a României în spațiul Schengen, act care ar prefața firesc preluarea Președinției Uniunii Europene de către țara noastră, la 1 ianuarie 2019.

Nu întâmplător, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a încercat să netezească asperitățile transatlantice în discuția sa directă cu președintele SUA, Donald Trump…
 

Corneliu Vlad
 

AGENDA

Reporter: editura March - 20 - 2012 Comments Off on AGENDA

Noul ambasador al Federației Ruse la București

Primire la Cotroceni

Cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare de către Oleg Sergheevici Malghinov, noul ambasador al Federației Ruse la București a avut loc o convorbire cu președintele României, Traian Băsescu. Discuțiile s-au concentrat asupra stadiului relațiilor bilaterale, atât șeful statului, cât și noul ambasador al Federației Ruse, subliniind interesul pentru creșterea nivelului și substanței dialogului politic dintre cele două state, pe baza unei abordări comune constructive, întemeiată pe încredere și spirit de cooperare – evidențiază un comunicat al Președinției.


Marmara Group Fundation

Al 15-lea Summit Economic Eurasia

desfășurat în zilele de 10,11,12 aprilie 2012

Sesiuni (Istanbul):

Economie, Ecologie şi Dezvoltare durabilă. Nivelul actual al lumii obligă din ce în ce mai multe state, corporaţii și persoane fizice să dobândească o competitivitate de durată, printr-o căutare de performanțe.

Energie. Consumul de energie, securitate şi durabilitate. Subiecte: Proiectul Blue Stream; norme noi de energie în afara industriei.

Dialogul Intercultural. Prezenți la dezbateri clerici de rang înalt (islamici, credinţe creştine, evrei şi budiști). Coexistențe în diversităţi culturale: tratate şi declarații.

Femeia 2012: o căutare a viitorului. O economie reală la nivel mondial poate fi menţionată pentru prima dată în istorie, în care femeile sunt, însă, discriminate din multiple cauze.

3 Continente şi o Mare (Izmir)

Sesiune a preşedinţilor de state, actuali şi foști, efectuată în cooperare cu Camera de Comerţ din Izmir. Se discută în mod special despre foamete, sărăcie şi şomaj.

Continuă confirmarea participanților la Summit: președinți de state, președinți de Adunări parlamentare și Senat, Prim-miniștri și miniștri, ambasadori și alte oficialități din lumea afacerilor și din perimetrul social-cultural.


Amintiri dureroase pentru Azerbaidjan

Ambasada Republicii Azerbaidjan în România a organizat, în colaborare cu Ambasada Turciei și Asociația Scriitorilor din București, o conferință cu tema „Rolul dialogului constructiv în promovarea coexisteței pașnice a națiunilor: studiu de caz – Azerbaidjan”. Evenimentul s-a derulat la Hotelul Ramada Nord, după ce a fost mutat, fără preaviz, de la Uniunea Scriitorilor de pe Calea Victoriei.

Cu acest prilej a fost comemorat masacrul civililor azeri de către armeni, în ziua de 26 februarie 1992, în localitatea Hocali din regiunea Karabah, ceea ce constituie o pagină neagră în istoria omeniri. Referindu-se la acesta, dl. Anar Șükürov, consilier al Ambasadei Azerbaidjan la București, în expunerea sa a arătat că aproape un milion de azeri au fost nevoiți să-și părăsească pământurile natale și să trăiască, de 20 de ani, în exil, după uciderea în masă a azerilor. În continuare și-au expus opiniile dl. Horia Gârbea, președintele Asociației Scriitorilor din București, dl. Vasile Simileanu, editor „Geopolitica Magazine”, prof. dr. Kamer Kasim, expert în cadrul Organizației Internaţionale de Cercetare Strategică, dl. Dumitru Bălan, președinte al Asociației de Prietenie România – Azerbaidjan, precum și Andrada Dinu, din partea Partidului Democrat Liberal.

Rememorând această tragedie, una din cele mai oribile ce au avut loc în secolul XX, care continuă să îndurereze zeci de mii de familii azere, s-a subliniat, în același timp, necesitatea condamnării publice a acestui masacru precum și desfășurarea unor tratative care să țină seama de hotărârile importante luate pe plan internațional în această problemă.