NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Profilul politicianului român în perioada interbelică

Reporter: editura October - 11 - 2020 Comments Off on Profilul politicianului român în perioada interbelică

profesionalism, reputație, patriotism

Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca spre o adevărată „epocă de aur”, inclusiv pe palierul politic. Aleșii poporului erau oameni consacraţi profesional, cu un profil moral nepătat, care au intrat în politică având averea făcută şi erau trataţi cu respect, de la egal la egal, în marile cancelarii ale Europei. 

Ion I.C. Bratianu

Clasa politică românească din perioada interbelică a fost chemată să ofere soluţii pentru o ţară ce își reîntregise teritoriul cu provinciile istorice și aproape îşi triplase populaţia. Avea datoria să gestioneze reformele instituţiilor statului, să le facă să funcţioneze eficient, să pună în mişcare sistemul democratic al parlamentarismului. S-au reușit aceste lucruri prin coagularea unei garnituri alcătuite din oameni politici din Vechiul Regat şi gruparea din spaţiile transilvănean, basarabean, bucovinean, după întemeierea statului naţional unitar. În acest fel s-a dobândit și exercitat experienţă în plus, un exerciţiu parlamentar mai bogat și s-a format o elită în care și-au găsit locul deopotrivă politicieni de carieră și jurişti, preoţi, profesori, economişti, bancheri, intelectuali. Nume ca Ion I.C. Brătianu, Alexandru Averescu, Alexandru Vaida-Voevod, Gheorghe Tătărescu, Armand Călinescu, Constantin Argetoianu sau Octavian Goga au rămas de-a pururi înscrise în Panteonul național ca modele ilustre de oameni de stat care stăteau în fruntea unei întregi clase politice de excepție.


Oamenii politicii interbelici aveau în primul rând o validarede pregătire profesională, cu dosare de formare bine puse la punct, fiind profesioniști recunoscuți în domeniile lor. De altfel, în politică nu se putea intra oricum, de oriunde și de la orice nivel; era obligatorie o ucenicie, o perioadă de formare în proximitatea unor lideri consacraţi, iar intrarea în lupta parlamentară era posibilă doar după acumularea de competenţă. În plus, politicianul roman interbelic respecta cu sfințenie un cod de onoare și de comportament, cu reguli care îi excludeau din politică pe cei cu probleme de imagine personală, cele cu legea fiind de neînchipuit în legătură cu ascensiunea politică. Și chiar dacă partidele aflate la putere își exercitau influența în administraţie, edificiul statului român intreblic a beneficiat de profesionişti cu competențe solide în economie, finanţe, cultură, social, oamenii politici din toate partidele având studii temeinice făcute peste hotare. Și nu era o regulă doar pentru marii lideri; de pildă, politicianul bsarabean Dumitru Bogos, deputat în trei legislaturi în Parlamentul României, din partea Partidului Național Țărănesc, era absolvent al Facultății de Drept a Universității din Varșovia.

I.G. Duca

Politicienii români care au activat între cele două Războaie Mondiale aveau, în același timp, o anumită etichetă a comportamentului politic. Având în față miza prestigiului, modelele lor erau marii oameni politici ai Occidentului. Deşi de multe ori dezbaterile parlamentare erau dure, se păstra decența, se invocau argumente, existau limite și se menținea un anumit standard moral înalt al alesului ajuns în fruntea statului, inclusiv modestia și măsura. A rămas ca un exemplu de măsură, decență și exemplu personal, chiar dacă era doar un detaliu, faptul consemnat după asasinarea premierului I.G. Duca de către legionari de „Adevărul” din decembrie 1933: în buzunarul marelui om politic se găsise „un bilet de călătorie la clasa a III-a”.


Demn de menționat este și faptul că politicienii români din perioada interbelică au avut raporturi stânse cu comunităţile din care proveneau, proiectele sociale făcând parte din acţiunea şi gândirea lor cotidiană; prestigiul omului politic interbelic era dublat de o dorință de a lăsa lucruri durabile patriei și posterității, în numele unui sentiment acut al istoriei şi al memoriei. Așa se face, de exemplu, că în intervalul 1923-1938, în condiții de stabilitate și profesionalism la nivel politic, industria românească s-a dezvoltat într-un ritm de 5,4 % pe an, unul dintre cele mai ridicate din întreaga lume. Chiar dacă politica românească din perioada interbelică nu a fost scutită de nepotism, trafic de influenţă, tranzacţii sau traseism, liniile generale erau direcționate spre servirea interesului public. 

Iuliu Maniu

Poate cea mai relevantă trăsătură a clasei politice interbelice a fost credința comună în idealul naţional, care a stat la baza dezvoltării fără precedent a României din acea perioadă, dimensiunea patriotică fiind unul dintre elementele dominante ale retoricii şi demagogiei politice, dar și ale unor întregi existențe politice. Un astfel de caz a fost, fără îndoială, Iuliu Maniu, artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, un politician dublat de o mare competenţă şi pricepere politică. „Maniu a rămas în istorie ca un politician cu o ţinută morală exemplară, care nu a făcut concesii ideii de democraţie şi de constituţionalism în nicio împrejurare. Pentru ideile sale naţionale, constituţionale, europene, Maniu şi-a încheiat viaţa de om politic ca un martir. Din punct de vedere al comportamentului uman, el a trăit în austeritate materială şi financiară”, afirmă reputatul istoric și profesor universitar clujean Doru Radosav. În context, memoria istoriei păstrează un gest aparent mărunt, dar pe deplin definitoriu pentru Maniu, prin care marele om de stat şi-a oferit paltonul unui student care rămăsese fără haine de iarnă. 


Odată cu domnia lui Carol al II-lea, care, spre deosebire de primii doi regi ai României, Ferdinand și Carol I, voia să exercite puterea, a început promovarea unor politicieni mărunţi, oameni care îi deveneau în acest fel îndatoraţi și obedienți monarhului. Spre sfârşitul anilor 1930, stilul autoritar de conducere al Regelui şi creșterea influenței grupărilor de extremă dreapta au zdruncinat din temelii democraţia românească. Valurile istoriei ulterioare a României au făcut ca prea adesea să nu mai existe o adevărată cultură a politicianului ca om de stat, edificată pe profesionalism, prestigiu, patriotism.
 
Roxana Istudor