NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Conferința de pace de la Paris și Tratatul de la Trianon (1919-1920)

Reporter: editura July - 15 - 2019 Comments Off on Conferința de pace de la Paris și Tratatul de la Trianon (1919-1920)
– România reîntregită, stat unitar pe harta lumii

La 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinţei de pace de la Paris, cea mai mare reuniune internațională cunoscută până la acea dată în istorie. Convocată de puterile victorioase în Primul Război Mondial (SUA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia etc.), în total 27 de state, pentru elaborarea tratatelor de pace cu ţările învinse (Germania, Austria, Ungaria, Turcia şi Bulgaria), Conferinţa de pace de la Paris a avut între sarcinile fundamentale consacrarea internaţională a statelor nou apărute sau reîntregite prin dispariţia imperiilor austro-ungar, otoman şi ţarist. 


1. Marii învingători în Primul Război Mondial: Woodrow Wilson, președintele SUA, David Lloyd George, premierul Marii Britanii, Vittorio Emanuele Orlando, prim-ministru al Italiei, Georges Clemenceau, premierul Franței. 
 
 


2. Semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) a reprezentat încheierea Conferinței de pace de la Paris și, totodată, recunoașterea internațională a Unirii celor trei provincii istorice românești (Basarabia, Bucovina și Transilvania), care a dus la întregirea României.
 


3. Delegaţia română de la Conferinţa de pace de la Paris era alcătuită din Ion I.C. Brătianu, şeful guvernului, Al. Vaida-Voevod, C. Angelescu, Victor Antonescu, precum și dintr-un un grup de experți în domeniul juridic – Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara – în economie – G. Caracostea, dr. Creangă, C. Crişan, N. Flondor, Eugen Neculce – în geografie – Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu, ca și în plan militar – colonel Toma Dumitrescu. Astfel, toată documentația înaintată de România reprezentanţilor marilor puteri reprezentate în Consiliul celor Patru, care au avut în mâinile lor marile decizii, a fost o dovadă de înalt profesionalism.


4. Ion I.C. (Ionel) Brătianu, numit de Regele Ferdinand I „zodia bună a României”, a avut un rol de primă importanţă în Marea Unire de la 1918, precum și ulterior, în recunoașterea internațională a României Mari. O perioadă de covârşitoare răspundere pentru Ion I.C. Brătianu a fost Primul Război Mondial, perioadă în care marele politician şi-a asumat pregătirea militară şi diplomatică a României în conflagraţia în care ţara intrase pentru a se reîntregi cu provinciile sale istorice. În planul politicii externe, unul dintre momentele cele mai importante ale activităţii lui Ion I.C. Brătianu a fost participarea sa, timp de şase luni, la Conferinţa de pace de la Paris. Omul politic român a pus bazele victoriilor diplomatice românești care au dus la apariția pe harta lumii a României Mari. 


5. Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuţie deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea, lucrările Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, din care făcea parte ilustrul om politic, hotărau ca naţiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină, să-şi aleagă aşezarea ei printre naţiunile libere”. Această rezoluție a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta. După 1 Decembrie 1918, Vaida-Voevod a fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne după Marea Unire, ceea ce a făcut ca prezența sa la Conferința de pace de la Paris să fie considerată benefică și oportună. Politicianul a fost, un timp, membru în delegaţia română la înaltul for, apoi a condus-o, timp de trei luni, purtând discuții fructuoase cu reprezentanții marilor puteri, astfel încât, la scurt timp după întoarcerea sa în țară, era semnat în numele României, la Trianon, de către Nicolae Titulescu şi dr. Ion Cantacuzino, Tratatul de Pace cu Ungaria. Acest document, de o mare importanță pentru istoria României, recunoştea, la articolul 45, valabilitatea internaţională a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. 
 

Război şi pace…

Reporter: editura April - 15 - 2015 Comments Off on Război şi pace…

În întreaga lume a avut un ecou extrem de negativ anexarea Crimeei şi sprijinul dat de Rusia separatiştilor ucraineni, la începutul anului 2014, soldat cu mii de victime omeneşti şi mari distrugeri. Această încălcare a legislaţiei internaţionale a fost urmată de aspre luări de atitudine şi măsuri economice în Occident: au fost sancţionaţi oficiali şi magnaţi ruşi cu îngheţarea averilor şi a conturilor din străinătate, precum şi interzicerea intrării acestora pe teritoriul american. Este clar că ocupaţia separatiştilor a încins spiritele anti-ruseşti la Kiev, iar preşedintele Poroşenko a reacţionat cu duritate. Concomitent, au loc ample manevre şi exerciţii militare, la care participă zeci de mii de ostaşi ruşi, iar înarmarea excesivă a Peninsulei Crimeea a schimbat echilibrul de forţe în regiune. Toate acestea au creat în est o încordare extremă, unică în vremurile noastre.

carol romanDacă strategia de încercuire din timpul războiului rece a constituit un element important în prevenirea unui război cu Rusia, acum, instalarea unor elemente de protecţie militară împotriva răspândirii şi repetării conflictului din Ucraina, prin crearea de scuturi antirachetă în câteva ţări şi înfiinţarea a şase centre de comandament şi control NATO în ţări din estul Europei „care au capacităţi relativ mici” trebuie înţeleasă ca o măsură de prevedere faţă de o eventuală escaladare a situaţiei explozive din Ucraina şi nu numai. În acelaşi sens trebuie apreciată iniţiativa preşedintelui Iohannis, care a obţinut din partea tuturor partidelor politice parlamentare consensul în a consacra apărării naţionale 2% din PIB. Ar fi trebuit ca Moscova să aprecieze că nu există o ameninţare ca NATO să invadeze Rusia (ci dimpotrivă), ci doar a luat măsuri preventive, prin extinderea Alianţei şi a UE spre est.

Evident, sunt fapte foarte grave, însă departe de a fi tratate drept momente ale declanşării unui război mondial şi de crearea, de aici, a unei anumite stări de panică publică. NATO nu a anunţat intrarea în război, nu a decis trecerea trupelor vreunuia dintre comandamente la stare de luptă şi nici nu a procedat la măsuri de interzicere a spaţiului aerian sau maritim în zonele proxime hotarelor Alianţei. Stadiul actual este definit precis a fi cel al unei pre-poziţionări de forţă şi de forţe. Oficialităţile occidentale declară deschis că, în ciuda unor măsuri financiare ori restricţii condiţionate de evoluţia evenimentelor, nu au fost interzise relaţiile economice, schimburile culturale sau de învăţământ… Din păcate, în presa noastră, alături de analize pertinente ale stării actuale conflictuale apar şi unele articole care comentează evenimentele într-un mod exagerat, ca şi când ar fi izbucnit de acum un război total, ce ar aminti de Armaghedon. Realitatea arată că factorii de conducere ai NATO şi ai Uniunii Europene nu doresc o asemenea conflagraţie, dar trebuie să se pregătească pentru orice eventualitate, ţinând seama de agresivitatea tot mai evidentă a propagandei belicoase a Rusiei.

Ne permitem să adăugăm câteva exemple recente, care credem ar trebui luate în seamă:

*O capsulă Soyuz având la bord trei astronauţi – un american, Scott Kelly, şi doi cosmonauţi ruşi, Ghenadi Padalka şi Mihail Kornienko – s-a conectat cu succes la Staţia Spaţială Internaţională (ISS). La bordul staţiei au fost întâmpinaţi de americanul Terry Virts (actualul comandant de bord) şi de rusul Anton Shkaplerov. În decembrie, la Paris, Scott Kelly şi Mihail Kornienko, în cadrul unei conferinţe de presă comune, au explicat că tensiunile americano-ruse provocate de criza din Ucraina nu au nicio influenţă asupra relaţiilor dintre ei. Trebuie să contăm unii pe alţii. Vieţile noastre depind de asta. Nu vorbim despre chestiunile politice dintre ţările noastre”, a spus Scott Kelly. „ISS este un frumos exemplu al felului de a lucra împreună, mai ales pentru politicienii de pe Terra”, a adăugat cosmonautul rus. Astfel, misiunea de cercetare ruso-americană are şi valoare simbolică, în contextul conflictului ucrainean şi al relaţiilor încordate dintre SUA şi Rusia.

* Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a afirmat, într-un interviu apărut de curând în cotidianul rus „Kommersant”, că Alianţa Nord-Altantică „nu caută confruntarea cu Rusia”. Întrebat dacă Rusia este „un partener sau un inamic” pentru NATO, Stoltenberg a răspuns că „lumea este prea complexă pentru a fi divizată în «prieteni şi inamici»”. Timp de decenii, după Războiul Rece, am dezvoltat relaţii foarte constructive cu Rusia. Deschiderea frontierelor, dezvoltarea comerţului, contactele politice, cooperarea practică, toate acestea au contribuit la prosperitatea şi la dezvoltarea economică a unor state membre NATO şi a Rusiei. Vom continua să aspirăm la astfel de relaţii. NATO nu caută confruntarea cu Rusia”, a adăugat secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice.

Carol Roman