NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Dezvăluiri celebre

Reporter: editura July - 12 - 2019 Comments Off on Dezvăluiri celebre
Cei cunoscuți sub numele de „whistleblowers” sunt acele persoane care lasă să se scurgă spre presă informații despre activități ilegale, lipsite de etică sau incorecte din interiorul organizațiilor în care lucrează. De la operațiuni militare secrete la practici economice incorecte și de la dosare politice confidențiale la detalii de alcov, istoria este plină de astfel de personaje. Prea puțini dintre acești „turnători” au scăpat de „brațul lung” al entităților pe care le-au devoalat.

Edward Snowden

Faimos pentru scurgerile de informații în spatele cărora se află este numitul Edward Snowden, cel care a furnizat date secrete ale CIA și NSA lui Glenn Greenwald, jurnalist la publicația britanică „The Guardian”, și care a publicat datele obținute. În anul 2013, Snowden făcea cunoscut în mod oficial faptul că el este cel care a furnizat documentele clasificate; în prezent, este urmărit de serviciul secret american, fiind acuzat de înaltă trădare. Un alt caz este cel al fondatorului celebrelor „WikiLeaks”, australianul Julian Assange,care se află în spatele publicării a peste 1,2 milioane de documente care nu erau destinate opiniei publice, printre care descărcarea deșeurilor toxice din Africa, proceduri din Guantanamo, implicarea Statelor Unite în războaiele din Afghanistan și Irak, telegrame secrete ale oficialilor americani. Assange a fost mai mulți ani „refugiat” în Ambasada Ecuadorului din Londra, fiind extrădat recent. 


Și în dreptul numelui britanicului Clive Ponting, care lucra în Ministerul Apărării din Regatul Unit, este un scandal similar. Ponting a „turnat” despre manevre ale navelor britanice în timpul Războiului din Insulele Falkland, contrazicând declarațiile Cabinetului Thatcher. Ca urmare, a fost suspendat fără plată și trimis în fața completului de judecată, sub acuzația de infracțiuni legate de secretul de stat. Spre surprinderea sa – și a multor altora – a fost achitat. 

Frank Serpico

Nicio listă cu „turnători” de calibru nu poate omite numele lui Mark Felt, informator al FBI implicat în scandalul „Watergate”, urmat de demisia președintelui Richard Nixon. Identitatea sa a rămas necunoscută până în anul 2005, la peste 30 de ani distanță de anchetă. Unele dintre poveștile acestor „whistleblowers” au devenit ecranizări de succes. Astfel, polițistul Frank Serpico a fost făcut celebru de Al Pacino, în filmul cu același nume; după ce ofițerul a depus mărturie despre corupția din Poliția new-yorkeză, la scurt timp a fost împușcat în față, în condiții suspecte. Iar Serpico a părăsit Poliția, dar și SUA. 


Dincoace de Ocean, și alte cazuri de „turnători” au ținut trează opinia publică. Pe vremea URSS și a președinției lui Leonid Brejnev, Vladimir Bukovski a lăsat să se scurgă spre Occident un raport de 150 de pagini despre metodele psihiatrice prin care regimul încerca să scape de disidenții incomozi, turnându-și astfel șefii. A fost condamnat pentru propagandă antisovietică, iar documentele sale au circulat ani la rând la numeroase conferințe internaționale. În ultimii ani, unul dintre „turnătorii” ruși care au stârnit o mare rumoare internațională a fost Serghei Magnițki, mort în arest, în 2009, la Moscova. El a lăsat să se scurgă spre Occident date clasificate despre un așa-numit „jaf național”, practicat de cercurile din jurul puterii de la Kremlin.

Julian Assange

Despre calamitățile politice pe care le poate genera o „devoalare” de documente secrete este vorba și în scandalul provocat de suedezul Ingvar Bratt, care a dat dat alarma despre o rețea de corupție fără precedent pe linia furnizării de arme dinspre o companie din Suedia spre India. Urmările au fost, pe de o parte, pierderea alegerilor de către partidul lui Rajiv Gandhi, iar pe de altă parte, adoptarea în Suedia a unei legi referitoare la armament care poartă numele… „turnătorului”. Un alt caz este cel al lui Paul Van Buitenen, europarlamentar olandez, care în 1998 lăsa să se scurgă spre opinia publică documente confidențiale prin care încerca să demonstreze corupția de la vârful Uniunii Europene. Efectele au fost devastatoare pentru întreaga Comisie Europeană a momentului, care a demisionat, în frunte cu președintele său, Jacques Santer. Iar Buitenen a fost suspendat și a suportat acțiuni disciplinare. Ulterior a „recidivat”, dând publicității un alt raport confidențial intern. Politicianul a înființat și un partid numit Europa Transparant, cu care a candidat la alegerile europarlamentare din 2004, câștigând două locuri în… Parlamentul European. 


Se întâmplă și așa…

Marile armate private

Reporter: editura November - 16 - 2018 Comments Off on Marile armate private
În ultimul deceniu, tot mai mulți foști militari retrași din structurile armatelor guvernamentale au făcut trecerea în domeniul privat. Fenomenul a devenit atât de extins, încât în anul 2010 mai mulți militari din acest sector au fost uciși în Afganistan decât trupe „oficiale” ale SUA. 

G4S

Aflate preponderent sub umbrela așa-numitei „securități private”, trupele de militari ale companiilor specializate în furnizarea acestui tip de servicii sunt cunoscute încă din anii 1960 ai secolului trecut, când presa internațională vorbea despre acești militari ca despre mercenari care luptă în cele mai respingătoare locuri de pe Terra, în jungle și deșerturi. La acel moment, Națiunile Unite catalogau aceste armate private ca fiind „mijloace prin care sunt afectate drepturile omului și care se împiedică dreptul popoarelor la autodeterminare”. Vremurile – și conflictele… – s-au schimbat, iar astăzi, birocrații din Afganistan numesc militarii privați „furnizori de securitate” și descriu, în interiorul acestui termen, tot felul de trupe și diferite operațiuni, de la gărzile mall-urilor din Kabul la militarii înarmați care însoțesc transporturile multinaționalelor sau încarcă ATM-urile cu bancnote. 


Companiile private de securitate oferă în prezent experți în dezamorsarea bombelor, personal de protecție, suport tactic pentru operații „sensibile” ale guvernelor (inclusiv activitățile paramilitare ale CIA sau operațiunile antiteroriste). De asemenea, aceste trupe asigură protecția oficialilor guvernamentali aflați în misiuni peste hotare, precum și a proprietăților pe care un stat le are în afara granițelor sale. Orice necesitate de ordin militar poate fi acoperită de forțele din cadrul acestor armate private, care au ajuns o industrie impresionantă, estimată global, la nivelul anului 2016, la peste 13 miliarde de dolari, notează publicația australiană themonthly.com. Nu doar Guvernul SUA asigură o piață pentru acest domeniu, ci și Uniunea Europeană, Suedia, Norvegia, Japonia, Canada, Finlanda, Olanda, Danemarca, Brazilia, Marea Britanie (prin Commonwealth Office). De altfel, la cinci decenii de la reacția de respingere pe care o avea față de acest tip de trupe, ONU le folosește în organizații și programe pe care le derulează în toată lumea, aceste trupe asigurând servicii și pentru Banca Mondială. Mai mult, un studiu din 2008 arăta că majoritatea organizațiilor non-guvernamentale și umanitare au apelat la trupe private înarmate pentru cel puțin una dintre operațiunile lor. 

Giganții securității


Dat fiind faptul că această industrie rulează sume impresionante și vremurile sunt suficient de tulburi în toată lumea încât să necesite trupe specializate, înarmate, pentru majoritatea operațiunilor pe care le derulează instituțiile și marile companii, firmele care furnizează astfel de servicii sunt printre cele mai prospere din lume. De pildă, gigantul securității G4S a ajuns al doilea mare angajator al lumii, notează „Business Insider”. Are aproape 700.000 de lucrători care fac de toate: asigură securitatea la bănci și aeroporturi sau în transporturile de deținuți, sunt utilizați în teatrele de operațiuni și în zonele de tensiune și conflict din toată lumea. Doar în anul 2008, angajații companiei de securitate au asigurat paza unei treimi din convoaiele cu ajutoare trimise în Irak. Grupul operează în 125 de țări, inclusiv în unele dintre cele mai periculoase zone din Africa și America latină. „Unity Resources Group” reunește veterani din SUA, Australia și Marea Britanie, care asigură paza ambasadelor sau supraveghează alegeri cu potențial violent. Compania este prezentă în Africa, cele două Americi, Asia și Europa. 

De asemenea, există și firme care pot trimite militari înarmați mai „specializate”, cum este „Erinys”. Trupele acestui gigant au urmat contractele Departamentului de Stat al SUA în Irak, misiunea celor 16.000 de militari fiind aceea de a proteja sondele și conductele petroliere în 282 de locații de pe tot teritoriul țării. Totodată, grupul activează și în Congo, tot pentru a proteja interesele americane legate de contractele cu petrol. Iar „DynCorp”, după ce a făcut parte din războiul antidrog din Columbia, a trecut la menținerea stabilității în Irak după retragerea trupelor americane, dar activează cu peste 10.000 de militari în Africa, Europa și America de Sud. Veniturile estimate ale acestui mamut militar sunt de circa 3,5 miliarde de dolari pe an. Dintre firmele care furnizează armate particulare folosite de Națiunile Unite se detașează „Aegis”, care supraveghează buna desfășurare a misiunilor ONU cu 5.000 de militari, completându-și activitatea și cu diverse comenzi ale unor clienți privați.

Ca întotdeauna când sunt observate mai atent operațiunile militare și cei care le execută, există și controverse. De exemplu, despre „Defion Internacional” s-a spus că recrutează mii de luptători bine antrenați din țările mai slab dezvoltate și îi plătește cu mai puțin de 1.000 de dolari pe lună. Iar imaginea „Academi”, una dintre cele mai renumite companii de securitate privată din lume, a fost grav afectată de anumite scandaluri vizând schimburi de focuri greșite și contracte periclitate. Dar tot „Academi” a primit sarcina de a supraveghea străzile din New Orleans după uraganul Katrina sau de a proteja sistemul defensiv cu rachete al Japoniei.