NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Miracolul lui „Carol Roman”

Reporter: editura September - 26 - 2013 Comments Off on Miracolul lui „Carol Roman”

De mai bine de o jumătate de secol, Carol Roman îşi distribuie creaţia prin tot felul de jurnale, după care, precum un bun gospodar, o culege şi o cerne între coperţile câte unei cărţi.

În acest fel el dovedeşte că efemeritatea articolului de ziar poate căpăta contracarată, căpătând greutate şi perenitate atunci când e adăpostită într-un volum.

Coperta MIRACOLECarol Roman este jurnalistul care duce mereu în cârcă scriitorul. El nu crează cu resemnarea celui care acceptă fatalitatea dizolvării paginii de ziar în neantul informaţional. El scrie cu un ochi la actualitate şi cu altul la eternitate, fără ca acest „strabism” să pricinuiască vreo vătămare a acestui simţ fundamental. Creierul său setat pe acest dualism îl ajută să selecteze, din noianul de amănunte, pe cele cu adevărat semnificative. Şi pe care le dezvoltă că măiestria depusă încă de pe când ucenicea în ale găzetăriei cu cărţile lui Zoscinko, Romanov şi Ilf&Petrov sub pernă. Pentru că de acolo, de la acel miracol “proletcultist” al gazetăriei literare îşi trage el seva creaţiei umoristico-satirice, a cărei vână transpare din mai fiecare text.

Cu „Miracole – Carte de râs, de ei şi de noi”, recent apărut, Carol Roman pune în circulaţie cel de-al zecelea volum încredinţat tiparului în ultimii ani. Doar 68 dintre sutele de texte semnate în felurite publicaţii în acest interval au primit paşaport pentru „eternitatea” raftului de bibliotecă, într-o selecţie pe cât de inspirată, pe atât de sugestivă. Carol Roman cultivă cu nedisimulată plăcere paradoxul, alăturarea şocantă de termeni, ironia fină şi aparenta obiectivitate în tratarea unor fragmente existenţiale în care întâmplarea – şi poate nu doar ea – presară doza de savoare ce face din aceste clipe de viaţă, episoade memorabile.

Ceea ce mi se pare extrem de particular şi valoros în scriitura lui Carol Roman este, însă, absenţa violenţei şi a veninului ce impregnează opera perisabilă a multor contemporani. El este atent la derapajele actualităţii, le sancţionează ca un agent de circulaţie exigent, fără să le transforme în instrumente de eradicare a “pacientului”.

În asta constă şi valoarea exemplară a abordărilor sale în care îmbină decent satira cu autoironia, cu convingerea că nimeni nu e mai presus – sau mai prejos – de ridicol.

Miracolele lui Carol Roman – fie că se numesc „Dilema producătorului de izmene”,Bun venit, frate extraterestru” sau „Ioane, vrei să fii nevasta mea?” – se citesc cu uşurinţă şi se asumă cu voioşie de către lectorul care nu a pierdut nici obişnuinţa şi nici plăcerea de a ţine o carte în mână.

P.S. N-am nici o îndoială că succesul acestei cărţi se va datora, într-o apreciabilă măsură şi inspiratei ilustraţii, în legătură cu care îmi permit să nu insist.

Binecuvântata pastilă a miracolelor

Reporter: editura March - 15 - 2013 Comments Off on Binecuvântata pastilă a miracolelor

carol romanSub ochii noştri, filele istoriei ştiinţei se derulează grabnic. Astfel, aflăm că un anume dr. Robert Powlack, de la Universitatea britanică „Leicester”, a descoperit că în străfundurile creierului uman se află o proteină (lipocalin-2) care face cu adevărat miracole: secreţia acesteia poate interveni şi şterge amintiri neplăcute, gafe, întâmplări penibile din biografii. Se aşteaptă sosirea acestei pastile care, desigur, va surclasa toate medicamentele de pe piaţa farmaceutică.

Şi s-ar putea ca printre primii ce ar dori să obţină pilula să se afle politicieni ce au tranzitat campanii electorale. Gândul ne-a dus către câteva personaje importante, care ar fi trebuit să facă uitate întâmplări nefericite când guriţa s-a abătut de la calea dreaptă, în momente de fierbinţeală, rostind cuvinte pe care le-ar regreta. Adesea, gafe şi situaţii inedite s-au succedat pe linia unor întâmplări jenante provocate chiar de şefi de state sau de guverne, de înalte oficialităţi. Ce ar fi trebuit ca aceştia să uite, să li se şteargă din memorie ?!

Bunăoară, o scenă memorabilă din anul 2011 a avut loc la o reuniune ONU, când ministrul indian de Externe, Somanahalli Mallaiah Krishna, a citit timp de trei minute, fără să sesizeze, discursul omologului său portughez, aflat întâmplător pe pupitrul său. Ulterior, el a declarat că a fost o „greşeală” şi că „nu este nimic rău în asta“. Totuşi, a regretat şi a dorit să uite nefasta întâmplare. Sau este cunoscută isprava fostului preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, care aflat în timpul campaniei electorale în orăşelul Villetelle, şi intrând în cârciuma localităţii a strigat: „Dau eu rândul ăsta” şi a comandat şase cafele, în valoare totală de şase euro şi 60 de cenţi. Apoi… a ieşit pur şi simplu, fără să mai achite nota. Oamenii au comentat şi ce au gândit… e treaba lor! Şi în acest caz, ar fi într-adevăr un motiv de a cumpăra una sau mai multe pastile miraculoase, din acelea…

Şi un alt preşedinte al Franţei s-a dat în petic. Aflat la conferinţa “G-8” din Scoţia, Jacques Chirac le-a spus comesenilor săi ruşi şi germani că bucătăria englezească este oribilă. Înaltul demnitar şi-a mai permis şi o mică glumiţă: „Singura contribuţie britanică în zootehnie este maladia vacii nebune”. Evident că şi acest caz ar fi meritat o pastiluţă.

Şi peste Atlantic s-ar fi cuvenit să fie trimisă o cantitate importantă de pilule miraculoase. Se relatează că în anul 2000, în timpul campaniei pentru preşedinţie, George W. Bush şi Dick Cheney, viitorul vicepreşedinte, au fost surprinşi discutând cu microfonul deschis la o conferinţă de presă, care încă nu începuse. Bush l-a văzut printre reporteri pe corespondentul ziarului „The New York Times” şi i-a spus lui Cheney: „Ia uite-l pe tâmpitul ăla de prima mână“. Ulterior, Bush a refuzat să-şi ceară scuze, spunând că „ce-am în guşă-i şi-n căpuşă”. Ca să amintim şi de fostul preşedinte al SUA, Ronald Reagan care în timp ce făcea probele de sunet cerute de tehnicienii unui post de radio, a crezut că face o glumă „locală”, anunţând, la microfonul care era încă deschis: „Dragi compatrioţi americani, sunt bucuros să vă anunţ că am semnat un decret astăzi prin care vom scoate Rusia din cărţi pentru totdeauna. Vom începe bombardamentele în 5 minute“. Mesajul nu a fost transmis în eter direct, dar a fost înregistrat pe bandă şi retransmis ulterior. Au urmat discuţii, interpelări, supărări pe care timpul le-a măcinat. Şi în acest caz ar fi fost bună o pilulă- şi încă una dublă!

Să ne amintim şi de gafele alor noştri, care, indiferent de rang sau poziţii pe scara demnităţilor naţionale, poate că ar avea de ce să se grăbească să consume pastila miraculoasă! Promisiuni peste promisiuni, minciuni gogonate, vorbe nesăbuite, invective… atât de multe, încât această foaie nu ar fi suficient de încăpătoare. Doar amintim speţa, iar exemplele, de toate culorile politice, poate că le vom publica altădată. Poate…

P.S. S-ar putea,oare, ca o bună parte din bugetul naţional să fie direcţionat către farmacii?!…

Carol Roman