NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Au fost odată…

Reporter: editura July - 19 - 2014 Comments Off on Au fost odată…

Branduri vechi – branduri noi

Vechiul „Pegas”românesc revine

Vechiul „Pegas”românesc revine

După două decenii în care est-europenii au „înghiţit pe nemestecate” mărcile occidentale la care jinduiau atât amar de vreme, în ultimii ani situaţia s-a schimbat – multe produse naţionale, unele chiar ambalate la fel ca în trecut, îşi recapătă locul fruntaş în preferinţele consumatorilor.

Cetăţenii fostelor state din blocul comunist par să fi avut o revelaţie: nu tot ce este occidental este neapărat bun şi nu tot ceea ce se producea în comunism este de aruncat. Ba mai mult, unele mărci ale acelor vremuri erau chiar de o calitate unică. De aici apariţia a ceea ce unii specialişti numesc „retromarketing”, concretizat prin întoarcerea la brandurile care cândva făceau carieră prin calitatea lor.

Dacă ne referim la Rusia, fostul gigant al blocului estic, putem nota că unele mărci au supravieţuit prăbuşirii URSS. Exemplificăm cu automobilul „Lada”, vodka Stolichnaya” sau iaurtul Kefir”, produs de bază în alimentaţia curentă a ruşilor. Brandurile trecute ţin şi de capitolul imagine – legende ca Sputnik” sunt şi azi mândrie naţională. În Ungaria, gigantul elveţian Nestle a dat lovitura în 1991 cu „reinventarea” mărcii autohtone de ciocolată Boci csoki”. Şi celebrii tenişi ungureşti Tisza” s-au întors recent cu succes pe piaţă, la fel ca răcoritoarele Traubi”. Aceste produse mă fac să mă gândesc la copilăria mea. Pentru mine, au o calitate mai bună, spune consumatorul Tamaş Pickarczyk. În Croaţia, condimentul Vegeta, celebru în toată fosta Iugoslavie şi dincolo de ea, a supravieţuit, devenind una dintre emblemele industriei alimentare. În Polonia, maşina de spălat Frania, larg răspândită în perioada 1950-1970, deşi a fost înlocuită de maşinile automate, continuă să vândă aproximativ 40.000 de bucaţi pe an, arată Emalia Olkusz, responsabil de vânzări al producătorului. Substitutul de cafea „Inka” este în continuare popular, iar proprietarii fostei mărci de automobile Polski se adună anual la un raliu… specializat. Pentru Ivan Petrov, un student bulgar, în schimb, prezentarea este parte din farmecul vechilor mărci naţionale: Ador biscuiţii «Detska-Zakouska», nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru ambalajul lor din trecut. Cât despre Serbia, notăm aici că în capitala Belgrad, mai multe cafenele poartă numele fostului lider al Iugoslaviei Josip Broz Tito, un brand pe deplin revitalizat. Iar în fosta Cehoslovacie era foarte popular cândva detergentul Jar”. Şi acest nume a trecut cu bine tranziţia, ca şi separarea Cehiei de Slovacia, fiind căutat şi azi, ba chiar exportat cu succes.

„Lada” brand rusesc

„Lada” brand rusesc

Nu doar în fostul bloc estic fenomenul ia amploare. În fosta Germanie răsăriteană, pasionaţii autorurismului Trabant s-au regrupat în asociaţii. De altfel, sătui de „moda” aruncatului în societatea de consum, est-germanii spun că fostele branduri, chiar dacă nu erau aşa de arătoase, durau mult. Din aceste considerente, pantofii „Zeha”, vinul spumant Rotkaeppchen” sau vechile branduri de detergenţi sunt şi azi la mare căutare. Există chiar şi planuri de relansare a mărcii de automobile Wartburg”, cu toate condiţiile aspre ale unei pieţe extrem de competitive (de unde rezultă faptul că ar exista o piaţă pentru ele). Iar fosta băutură răcoritoare Vita Cola” are o campanie de marketing sub sloganul Estic este delicios”. De altfel, în Germania se organizează şi târguri cu vechile mărci de produse estice, care adună zeci de mii de vizitatori.

Foştii tenişi ungureşti „Tisza” au rezistat tranziţiei

Foştii tenişi ungureşti „Tisza” au rezistat tranziţiei

Nu putem încheia fără să punctăm şi reperele româneşti ale acestui trend. Şi consumatorul român se află „în căutarea timpului pierdut”, doar pentru a constata câte branduri vechi de valoare au pierit pe drumul tranziţiei. Unele, însă, au rezistat şi continuă să ţină steagul sus şi astăzi – Dacia”, Dero”, Plafar”, Rom”, Arctic”, Măgura”, Borsec”, Gerovital”, Braiconf”, Relaxa”, Eugenia”, Brifcor”, Guban”, Antilopa”. De altfel, un studiu intitulat „Top 50 branduri româneşti” arată că mai mult de 10 mărci prezente pe primele poziţii datează chiar dinainte de era comunistă. Unul dintre aspectele relevante pentru reevaluarea vechilor branduri de calitate este şi recenta situare a produselor Napolact” (fosta Fabrică de prelucrare a laptelui), printre mărcile în care românii au cea mai mare încredere. Iar faptul că fostele nume celebre de produse autohtone îşi găsesc „fani” şi printre tineri este ilustrat de povestea lui Andrei Botescu, care a înfiinţat SRL-ul „Atelierele Pegas” (cunoscuta marcă de biciclete româneşti) şi a reuşit să vândă sute de bucăţi în doar câteva luni de la intrarea pe piaţă. Nici Murfatlar” nu stă rău, ba dimpotrivă – marca deţine 3.000 de hectare şi a adunat 160 de medalii la concursurile internaţionale. Nu în ultimul rând, vechea „Dacia” este motiv de mândrie naţională.


„Şampania” est-germană „Rotkaeppchen” îşi continuă producţia

„Şampania” est-germană „Rotkaeppchen” îşi continuă producţia

România are nevoie de mai multe branduri naţionale pentru a-şi menţine trendul ascendent, în condiţiile în care în prezent banii cheltuiţi pe mărci româneşti nu rămân în ţară, ci se duc la investitorii străini acţionari ai unora dintre cele mai mari companii româneşti”, sintetizează Gerhard Hrebicek, preşedinte al Institutului European pentru Branduri din Austria.


APACA Bucureşti a fost faimoasă pentru costumele de bărbaţi – azi, fabrica este împărţită între mai mulţi investitori. Zimbrul Suceava, celebră cândva pentru treningurile sale de bumbac, a falimentat de câţiva ani, pe locul ei ridicându-se un supermarket. Şi Dorobanţul Ploieşti, altădată o fabrică faimoasă pentru ţesăturile sale pe baza lânii de oaie, a anunţat că a intrat în insolvenţă. Pasta de dinţi Cristal” a rezistat până în 2008, când cei care au cumpărat-o au decis să închidă fabrica de la Braşov (producţia a fost mutată în Polonia…). Fabrica de detergenţi şi vopsele Apollo”, din Galaţi, un alt brand cunoscut, care producea anual 1.200.000 de kilograme de săpun şi 400.000 de kilograme de lumânări, a intrat în posesia unui om de afaceri, apoi a fost demolată, iar utilajele vândute la fier vechi.

Metamorfoze…

Reporter: editura October - 16 - 2010 Comments Off on Metamorfoze…

Poate că a sosit timpul să fie luate în seamă predicţiile unor avizaţi analişti politici din occident, care reiterează strânsa legătură existentă între criza ce a cuprins Europa, întreaga lume, şi apariţia unor fenomene de extremism, la care îşi aduc contribuţia populismul şi demagogia politică.

Europa fierbe, lucru vizibil şi la noi. Vechi citadele ale democraţiei sunt răvăşite de apariţia unor forţe de extremă dreapta, ce amintesc, prin excesele pe care le pun la cale, de perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Nu ne referim la marile demonstraţii revendicative din diferite ţări balcanice şi europene împotriva măsurilor drastice luate de guvernanţi, nevoiţi ca, prin decizii nepopulare, să încerce oprirea înaintării odioasei crize şi a urmărilor sale nefaste, ci la modul în care, profitând de această situaţie, se infiltrează pe scena politică forţe antidemocratice, agresive. Acestea vântură tot felul de măsuri, chipurile, populare, de protecţie a populaţiilor majoritare – în faţa imigranţilor, în primul rând – captează scena politică, voturile şi se îndreaptă spre instaurarea unor regimuri intolerante, care, treptat, pot deveni capabile să încerce răsturnarea ordinii stabilite după război. Nu este cazul să amintim excesele petrecute, mai cu seamă în ţări de gintă latină.

Vântul nestatorniciei politice bate cu putere până şi în vechea citadelă a statului social, cu tentă populară, cum a fost socotită Suedia ani de-a rândul. Rezultatul „Democraţilor” din Suedia, (S.D.), partid de extremă dreapta care a intrat pentru prima dată în Parlamentul suedez, arată că şi în această ţară lucrurile au pornit pe un alt făgaş decât cel tradiţional. Cele 20 de mandate ale S.D., obţinute la alegerile legislative, au provocat un mic şoc în opinia publică din toleranta ţară nordică, având ample reverberaţii în întreaga Europă. A apărut, astfel, o nouă confirmare a tendinţei actuale de pe scena politică europeană: partidele extremiste, populiste şi anti-imigraţie câştigă teren, în condiţiile ravagiilor provocate populaţiei de criza din economia mondială. După cum era şi de aşteptat, blocul de stânga suedez, format din social-democraţi, ecologişti şi foşti comunişti, care a câştigat majoritatea – nu însă majoritatea absolută necesară pentru formarea guvernului – a respins orice colaborare cu extremiştii, cunoscute fiind rădăcinile lor în mişcările neo-naziste ale anilor `80-`90. A stârnit proteste în întreaga lume democratică zarva propagandei intolerante împotriva oricăror forme de imigraţie, jignirea Islamului şi a musulmanilor, precum şi intenţia de a iniţia legi şi pedepse dure pentru infractori, inclusiv expulzarea străinilor.

Am putea dezvolta subiectul. Astfel, nu de mult, extremiştii de dreapta olandezi, grupaţi în Partidul Libertăţii, vehiculând aceleaşi lozinci populiste, intolerante faţă de imigraţie, au fost susţinuţi, au intrat în Parlament şi s-ar părea că se va apela la aceştia pentru alcătuirea viitorului guvern. Semnale vin şi de la Budapesta, unde gruparea Jobbik, partid naţionalist şi xenofob, a obţinut un rezultat bun datorită demagogiei şi lozincilor sale de tip fascist şi speră să capete o mare pondere pe scena politică maghiară. Ne putem referi şi la Italia, unde Liga Nordului, formaţiune populistă şi xenofobă, participă la guvernare şi, cu fiecare zi ce trece, captează tot mai mulţi aderenţi.

În acest vânt rău prevestitor, nu atât pentru generaţia actuală cât pentru cea viitoare, se manifestă absenteismul, neparticiparea masivă, în multe ţări europene, la diferitele scrutinuri ce-şi propun să reglementeze viaţa social-politică în condiţiile crizei şi, concomitent, ale noii strategii globale. În Slovacia, cel mai recent exerciţiu democratic, eşuat în parte, s-a soldat cu o rată infimă de participare a cetăţenilor la scrutinul privitor la aderarea ţării lor la Uniunea Europeană: cu greu a fost atins pragul de 22,84% din cei 4,3 milioane de alegători chemaţi la vot, care ar fi trebuit să decidă şi reducerea numărului de deputaţi din Parlament, cu o treime, precum şi limitarea prerogativelor acestora.

Şi la noi se face tot mai simţit absenteismul manifestat la urne, în ultima perioadă, odată cu creşterea urmărilor crizei economice, unul dintre factorii care determină o stare de indiferenţă şi de non-participare civică la viaţa publică. Moda unor partide de a se sustrage chiar în Parlament de la diferite dezbateri, urmate de luarea unor decizii prin scrutin, este păguboasă şi neavenită. Când ai ceva de spus, o spui, nu te retragi.

Vântul şubrezirii unor aşezări şi deprinderi democratice europene ameninţă necruţător şi doar forţa unită a ţărilor, conştiente de pericolul extremismului şi fascismului, poate readuce Europa pe drumul democraţiei concepute prin acte fundamentale şi înfăptuită în mare măsură.

Carol Roman