NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Nicolae Iorga, călător peste hotare (II) – Mesager al românismului şi mândriei naţionale

Reporter: editura June - 15 - 2018 Comments Off on Nicolae Iorga, călător peste hotare (II) – Mesager al românismului şi mândriei naţionale
Instantanee din Grecia

Deşi atât de aproape geografic, Grecia apare pe lista călătoriilor în străinătate târziu, când Nicolae Iorga se află în pragul vârstei de 60 de ani, cu prilejul participării la Congresul Internaţional de Studii Bizantine, de la Atena. În mod firesc, civilizaţia elenă îl copleşeşte pe istoric cu frumuseţile sale, create parcă de zei, dar şi cu imaginea nouă a ţării, având rădăcini adânci în istorie. Un tezaur arheologic inestimabil şi un peisaj natural fabulos trezesc emoţii puternice, de la lirism la exuberanţă, deopotrivă poetului şi istoricului. De aceea, „Vederile din Grecia de azi”, pline de culoare, expun o diversitate de locuri şi epoci. Din Salonic în Tesalia; în jurul Atenei; Bizanţ şi Antichitate; Pireu; Muzeul Naţional; Corint, Micene, Tirint… Sunt numai câteva titluri ale celor 23 de capitole, câte are cartea apărută după doar o jumătate de an de la călătorie. 

 „Iată, ni se spune, Acropolea”

Nicolae Iorga

 „În faţă stă un lung şir de stânci bolovănoase, ca uriaşe spinări de animale antediluviene. Mai aproape, înălţimi mai domoale fac un al doilea şir. La picioarele lor, o bogată revărsare de case în toate culorile, albul predominând. Iar dincolo de terasele şi vârfurile lor, tocmai în capăt, o stâncă pătrată, care ne face impresia a fi un capriciu al naturii, cu piedestalul măreţ ridicat de mâinile unor oameni mai tari decât noi şi viziunea templului perfect al zeilor care în noi n-au murit încă. (…) A vedea întâi de aici Cetăţuia, Acropolea şi templul zeiţei fecioare e mai bine decât a-l descoperi la un colţ de stradă modernă, în vuietul automobilelor şi în zvonul conversaţiilor de la cafenele… Caracterul sacru, de sacră eternitate, se impune aşa când, deasupra a tot ce au adus vremile, Partenonul stă acolo, sus, nestrămutat şi umbrele zeilor prigoniţi privesc dintre coloanele de marmură la roşul apus al zilei care mâine va învia”.


… Şi aşa mai departe, sub această aură romantică, Acropolea îşi etalează, sub privirile călătorului însetat de relicvele mitologiei, cariatidele uriaşe, fermecătoarea fantomă albă a sălaşului biruinţei, Nike. „Antichitatea a murit aici?”, se întreabă retoric vizitatorul. Şi totuşi, răspunsul sună evaziv: „În aparenţă. Nu atât de uşor dezbracă un sol şi pierde o rasă ceea ce a fost suprema lor creaţiune o mie de ani”.

O arhivă de patologie

În pelerinajul său printre ruinele zeilor, vizitatorul ajunge la Amfiteatrul lui Epidaur: „Suntem în faţa principalului monument al unuia din cele mai însemnate oraşe ale vremii clasice şi al unuia din cele mai vestite locuri de pelerinagiu ale întregii Antichităţi. Nici un amfiteatru nu s-a păstrat aşa de bine ca această operă colosală, construită cu îngrijire din cea mai bună marmură şi mărită de romani cu splendide coloane corintice, din care două au rămas încă în picioare”

Atrage atenţia aici îndeosebi cetatea specială a lui Asklepios tămăduitorul, căreia romanii i-au dăruit noi ornamente şi statui. „Bolnavii erau adăpostiţi în multele odăi care se recunosc uşor şi astăzi – un adevărat «hotel de cură». Ei se întindeau, aşteptând misterioasa atingere a zeului, pe albele bănci scutite de ruina generală”. Marele templu al lui Asklepios este comparat de istoriograf – nici nu se putea altfel – cu „o adevărată arhivă de patologie”

 „Oraşul grecesc de azi”

După ce colindă Grecia antică în lung şi în lat, Iorga se întoarce la prezent şi ne sfătuieşte cum şi când să descoperim oraşul grecesc de astăzi. Atena este bine să fie văzută seara, „când toată lumea iese din casă şi se pune în mişcare”, în timp ce celelalte oraşe din provincie este bine să fie vizitate dis-de-dimineaţă, „când se deschid prăvăliile şi toată lumea umblă după cumpărături”. „Vechea viaţă turcească, de fapt bizantină, povesteşte reputatul bizantolog Nicolae Iorga, se păstrează neschimbată. Un întreg ritual se repetă matinal, în mai toate oraşele Greciei moderne”, pe care avizatul călător îl descrie cu minuţiozitatea unui reporter extem de atent: „Încet se deschid obloanele de lemn ale prăvăliilor şi apar înaintea clienţilor berbecii abia tăiaţi, care picură de sânge…; legumele, cu ceapa, morcovii şi aghinarele înainte; pităriile, cu colacii rotunzi şi lungile franzele rumene; băcăniile, cu mirodeniile şi ingredientele lor. Un val de lume se îmbulzeşte: preoţi cu potcap înalt şi părul împletit femeieşte la ceafă, bătrâni palicari cu fustanele, fes şi tsaruhia în picioare, câte un domn cu servitoarea ţiind coşul la doi paşi în urmă. Lucrul începe în atelierele cu ferestrele şi uşile întotdeauna deschise: ca şi în suburbiile Atenei, bat ciocanele, iar acele cizmarilor împung în pielea galbenă şi roşie. Restaurantul cu scândurile seculare îşi scutură cromolitografiile neroade. Strada toată e plină de copiii curioşi şi zgomotoşi, cu stema ţării de metal la şepci, care-şi cumpără caietele, cărţile de curs primar – mici enciclopedii puţine de fapte, fără extrase din autori – manualele de studii clasice, greceşti şi latine, de la librăria care expune chipurile mari, bine lucrate, ale eroilor revoluţiei”.

Este vorba despre insurecţia de la 1821, iniţiată de Eteria („Societatea prietenilor”), o organizaţie secretă care şi-a propus la începuturi izbăvirea neamului grec şi eliberarea lui de sub jugul Porţii Otomane: „Alături de Alexandru Ipsilanti, de Rhigas din Veleştin, Pheraios, în anteriul lui de secretar bucureştean, înainte de toate, Teodor Kolokotonis. Îl vezi pretutindeni, ca în statuile lui, cu coiful elen pe cap şi epoletele cu cap de leu. Bătrânul Morreei (Moreea era numele sub care era cunoscut Peloponezul în timpul Evului Mediu, n. r.) e eroul zilei: de curând, oasele i-au fost aduse de la Nauplia la Atena şi fotograful expune scenele populare învălmăşite de la această ceremonie – preoţi şi soldaţi, înconjuraţi, înăbuşiţi de mulţime. Cel ce răspundea unui tânăr de la curtea regelui Othon, care îi vorbea de duşmanii ce-i are, că mai mari decât toţi sunt «numele său şi faptele sale» merită, desigur, aceste onoruri”. („Vederi din Grecia de azi”, 1931)

Viorel Popescu

NICOLAE IORGA, CĂLĂTOR PESTE HOTARE -Mesager al românismului şi mândriei naţionale

Reporter: editura April - 20 - 2018 Comments Off on NICOLAE IORGA, CĂLĂTOR PESTE HOTARE -Mesager al românismului şi mândriei naţionale
Călătoriile ilustrului cărturar Nicolae Iorga nu au fost excursii de agrement sau de destindere. ,,A cunoaşte’’ şi ,,a cerceta’’ au fost vorbele pe care le-a conjugat în viaţa sa reală, trezind şi stimulând în complexa sa personalitate pe scriitor şi pe istoriograf.

Nicolae Iorga calatorind

Cărturarul itinerant Nicolae Iorga a prestat, în deplasările sale în ţările bătrânului nostru continent, un travaliu ştiinţific de excepţională însemnătate pentru a descoperi şi cerceta documente, manuscrise, izvoare istorice în bibliotecile şi arhivele europene referitoare la afirmările şi contribuţiile spiritului românesc în desfăşurarea istoriei universale.


De asemenea, se cuvine evidenţiată prodigioasa sa activitate publică: cursuri ţinute în prestigioase Universităţi europene, conferinţe publice, iniţierea de asociaţii, instituţii, expoziţii şi diverse manifestări oficiale, graţie aportului său direct în scopul promovării valorilor româneşti peste hotare şi integrării lor în circuitul internaţional.

Aprecierea din partea străinătăţii şi-a găsit expresia elocventă în chemarea lui Nicolae Iorga ca membru în sânul a 31 de înalte instituţii de cultură din Europa, dintre care vom enumera câteva: ,,membru străin’’ al Societăţii Regale pentru documentele privitoare la istoria Scandinaviei; membru corespondent la Ateneo Veneţia; membru corespondent al Institutului Franţei; membru corespondent al Academiei de Litere şi Ştiinţe din Neapole; membru asociat al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte din Lyon; membru corespondent al Academiei de Istorie din Stockholm şi membru al Academiei din Cracovia; doctor, ,,honoris causa’’ al Universităţii din Geneva şi al Facultăţii de Teologie protestante din Paris; Universitatea din Oxford îi acordă titlul de doctor ,,honoris causa’’; Universitatea din Paris îi acordă titlul de doctor ,,honoris causa’’; Universitatea din Bratislava îl proclamă ,,doctor honoris causa’’ iar Academia ,,degli Arcadi’’ din Roma îl alege membru corespondent.

Nicolae Iorga decorat in Polonia

În anul 1939 N. Iorga este ales vicepreşedinte al Comitetului internaţional al istoricilor, organizaţie care reunea pe cei mai de seamă reprezentanţi ai domeniului din aproape toate ţările globului.


În lungile şi repetatele sale peregrinări ştiinţifice în aproape toate ţările Europei, cercetarea urmelor trecutului românesc era mai totdeauna însoţită de conferinţele cele mai variate, ţinute în aulele academiilor, universităţilor şi altor instituţii. Astfel, comorile de informaţii furnizate de reputatul istoric erau potenţate de talentul remarcabil al oratorului care a fost Nicolae Iorga.

Savantul a fost ascultat, în afară de Franţa pe care a străbătut-o în lung şi în lat, în Italia atât de scumpă sufletului său, în Spania şi Portugalia, în Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, în Polonia, Cehoslovacia, în Elveţia şi, în anii din urmă, în S.U.A.

Mulţumită renumelui câştigat prin lucrările sale publicate în limbi străine, a relaţiilor sale cu somităţi ştiinţifice din numeroase ţări, graţie ideilor noi în congresele ştiinţifice la care luase parte, Iorga este solicitat în 1925 să ţină prelegeri la College de France, unde îi revine misiunea de a vorbi la scurt timp după ce Albert Einstein trecuse pe acolo.

Începând cu acest număr de revistă vom publica însemnările din diferite ţări europene ale savantului Nicolae Iorga.


RÂNDURI DIN ANGLIA


Civilizaţia Angliei întruneşte admiraţia şi respectul călătorului Nicolae Iorga. Deopotrivă, trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări, cum se prefigurează el. Istoricul notează sentenţios: ,,Peste timpuri, locuri, interese şi capricii personale, o naţie întreagă colaborează astfel, trecut şi prezent laolaltă, pentru scopuri care sunt numai ale lor, exclusiv şi imutabil naţionale.’’

Anglia l-a impresionat pe cărturar cu muzeele şi bibliotecile sale, cu calităţile sale universitare, cu grija statornică pentru grădini, pentru o natură autentică în ,,această ţară de oraşe’’ care înseamnă Marea Britanie. Literatura engleză se bucură de asemenea de înalta apreciere a omului de cultură, după cum profesorul Nicolae Iorga îşi exprimă, la rândul său, preţuirea pentru organizarea din economia britanică.

Nicolae Iorga tanar

,,La Oxford, e mult ev mediu şi atâta tinereţe!…’’


,,Prin invitaţia la Oxford a unei părţi din membrii Congresului istoric am putut vedea un colţ din evul mediu păstrat în toată evlavia, disciplina, frăţia şi ascultarea sa monastică între zidurile mănăstirii de învăţătură din veacurile îndepărtate până aproape de vremea când s-a stabilit în Anglia dominaţia normandă (…) E aici curatul, paşnicul patriarhalism englez, pe care pripa, zbuciumul vremurilor moderne nu l-au izgonit… (…)

O, e mult ,,ev mediu’’ aici! Îl găseşti oriunde… El e în capela de stil normand, cu stâlpi îndesaţi, solizi şi simpli în podoabele lor sfioase, cu mormintele celor care demult au trecut pe aceste lespezi… Îl regăseşti în bibliotecile cu bolţi joase, în care cărţile vechi, manuscrise şi incunabile par crescute din ziduri; în sălile de paradă, cu chipurile tuturor cărturarilor.

Din munca braţelor proprii


Deservirea realităţilor economice din Anglia e plină de învăţăminte şi lectii de viaţă.

,,Trecem oare prin grădina de plăcere a unui lord strivit de o avere care-i îngăduia să desfăşoare sute de kilometri de gazon înflorit, nesfârşite expoziţii de vite de rasă din cele mai rare specii, culturi de păsări pentru care se cer jertfe imense? S-ar părea că da (…)

Bogat şi fericit om! Ba nu: bogată şi fericită ţară! Pentru că tot ce se vede acolo, kilometru de kilometru, gară de gară, ceas de ceas, într-o lină lunecare fără oprire, sunt câmpiile şi locuinţele sătenilor Angliei… Cu toată lunga şerbie în jugul unui mai puternic, cu toate crizele de producţie şi lipsa permanentă a grânelor trebuitoare pentru hrana marii insule, la acest nivel s-a ridicat ţărănimea Marii Britanii. Energia disciplinată pe care a cheltuit-o nu-şi află perechea poate nici într-o altă ţară şi nici la un alt neam. (…)

Coperta 1

Coperta 2

…Dacă vrei să vezi de unde vine această putere morală, fără de care n-ar răsări aşa de deasă pajiştea fragedă, fără care n-ar fi semănate florile pretutindeni şi copii rumeni nu s-ar rostogoli între mieii albi, pregătindu-se în tarele aer liber, dătător de sănătate, pentru munca grea în cine ştie ce negre contoane asiatice, australiene, africane, uită-te la acele turnuri groase, urâte, care se înalţă deasupra bisericuţei de ţară. Biblia a dat Angliei aceşti ţărani, care se simt trăind sub ochiul lui Dumnezeu, binecuvântaţi pentru binele ce-l fac, meniţi osândei pentru păcatele săvârşite, aceste suflete simple, curate şi tari, la care Dreptul şi Nedreptul se osebesc limpede ca ziua de noapte, aceşti credincioşi devotaţi ai mulţămirii cu puţinul care se capătă din munca plină de bunăvoinţă şi de pietate a braţelor proprii. Biblia a dat acestea toate, şi nu prin tălmăcirea unuia sau altuia, de azi sau de ieri, ci prin înrâurirea nemijlocită şi cu atât mai adâncă a graiului său plin de aspre învăţături şi de zâmbitoare speranţe.


Ne luptăm pentru pâine pretutindeni, deşi cu o mai bună organizare şi împărţire am putea trăi toţi. (…)

Din ce trebuie să facă fiecare locuitor al Londrei cu 7.500.000 de locuitori în fiecare clipă ochindu-şi locul, desemnându-şi linia, (…) se deprind aceşti oameni să-şi afle loc şi drum în concurenţa cea mare economică a lumii.’’