NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Fațetele abordării migrației

Reporter: editura May - 28 - 2020 Comments Off on Fațetele abordării migrației
Migrația europeană înregistrează un fenomen care poate părea paradoxal: pe de o parte, Guvernele din interiorul UE au înăsprit semnificativ măsurile de oprire a refugiaților la porțile continentului, dar, pe de altă parte nevoia de forță de muncă provenită din est a făcut ca mii de lucrători să ia drumul Occidentului, în pofida restricțiilor generate de pandemie.

Migranți africani într-o tabără din Grecia

De ani buni, autoritățile din Grecia, Spania, Malta sau Italia, nemaivorbind despre Franța sau Marea Britanie, au restricționat drastic intrarea pe teritoriile lor a refugiaților din Orientul mijlociu sau nordul Africii, izbucnirea pandemiei de COVID-19 accentuând acest fenomen. Statele Europei au ridicat garduri, au impus închiderea frontierelor, au blocat porturile și, în unele cazuri, au refuzat să răspundă la apelurile de ajutor ale nefericiților aflați în bărci pe Mediterana, așa cum a făcut, de pildă, Malta, în urmă cu câteva săptămâni. La rândul său, Grecia a impus carantină totală taberelor cu migranți existente pe teritoriul său, iar Italia a blocat intrarea altor refugiați, pe toate căile. Direcționându-și eforturile spre combaterea crizei sanitare, autoritățile centrale din toată Europa au lăsat astfel în plan secund soarta a zeci de mii de refugiați, care trăiesc în condiții greu de imaginat, fără utilități elementare și, în plus, expuși infectării în masă cu noul coronavirus, atrag atenția organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului. 


Deși Organizația Națiunilor Unite a făcut un apel la țările europene să respecte dreptul internațional la azil chiar și în condiții de pandemie, continentul este „închis” pentru acești oameni, chiar de la vârful Comisiei Europene, președintele CE, Ursula von der Leyen, vorbind despre Grecia ca fiind „scutul Europei” în criza migrației. Schimbarea dramatică a opticii europene poate deveni relevantă prin câteva cifre: după ce cu doi ani în urmă liderii de la Bruxelles ofereau statelor membre câte 6.000 de euro pentru fiecare refugiat primit, în perioada pandemiei s-a ajuns la oferirea de sprijin financiar Greciei pentru… a opri acești oameni, ulterior oferindu-li-se câte 2.000 de euro… să plece în statele de unde provin. În aceeași perioadă, însă, paradoxal, Curtea Europeană de Justiție a decis că Polonia, Ungaria și Cehia și-au încălcat obligațiile de a primi cotele de migranți stabilite de Bruxelles. „Măsura nu a fost implementată aproape nicăieri în Uniunea Europeană. Noi vom continua să ne situăm împotriva acestui curent care vine de la centrul Europei și care nu înțelege că sprijinul pentru refugiați nu este o soluție la problemele Europei”, consideră Varga Judit, ministrul ungar al Justiției. 
 

Poziția guvernelor europene nu este întâmplătoare. Încă din anul 2016, migranții erau pe primul loc la categoria îngrijorări majore ale europenilor. Reacția de respingere a fenomenului nu s-a schimbat nici în anii următori, astfel încât la sfârșitul anului 2019, înainte de pandemia de COVID-19, majoritatea cetățenilor statelor membre considerau că acceptarea migranților nu este o idee bună. 

O atitudine complet opusă se manifestă atunci când vine vorba despre migranții intracomunitari. Imediat ce s-au zărit semnele „repornirii motoarelor” unor economii occidentale, românii au trecut de barierele pandemiei și s-au îmbulzit cu miile, inclusiv din zonele aflate sub carantină prin ordonanță militară, sute de kilometri, în autocare sau microbuze, spre locuri de muncă din Germania, la cules de căpșune și sparanghel, Olanda, Elveția sau chiar Italia, una dintre cele mai afectate țări din perspectiva crizei sanitare. Aceasta este urmarea unei stări de fapt care nu este nouă. Pe de o parte, este vorba despre de situația internă a României și în general a statelor de unde provin acești lucrători, comparativ cu cele spre care pleacă. În sud-est, oprirea activităților economice a avut efecte devastatoare asupra unori populații sărace, oamenii declarând că riscă „să moară de foame înainte de a muri de infecția cu coronavirus”. Pe de altă parte, în ecuația migrației din interiorul Uniunii Europene o componentă cu multă influență s-a dovedit presiunea din partea fermierilor din vest, care au acuzat faptul că restricțiile de circulație a forței de muncă dinspre estul continentului – români, unguri, bulgari, polonezi etc. – „periclitează aprovizionarea cu legume și fructe proaspete”. S-a demonstrat că nici chiar un pericol letal, cum este îmbolnăvirea cu COVID-19, nu a putut stopa „ocolirea regulilor”, indiferent cât de stricte și de extinse. Succesiunea evenimentelor în dreptul Germaniei a atestat din nou „cele două fețe” ale abordării intracomunitare. Inițial, Germania a anunțat că interzice intrarea lucrătorilor sezonieri străini pe teritoriul său, pentru combaterea extinderii pandemiei cu noul coronavirus. „Lucrătorii sezonieri nu vor mai fi autorizați să intre în Germania, în cadrul controalelor noastre la frontiere”, declara un purtător de cuvânt al Ministerului german de Interne. După două săptămâni, oficialitățile germane relaxau măsurile de intrare în țară special pentru 40.000 de sezonieri din est. În aceste condiții, mii de români se îmbarcau, ca în timpuri obișnuite, în avioane, pentru a pleca la munci agricole. Respectarea selectivă a regulilor a fost remarcată și de un parlamentar olandez, Jasper van Dijk, care nota: „Am primit fotografii și videoclipuri care arată cum sunt aduși lucrătorii migranți în autoutilitare. Cea mai importantă măsură, și anume păstrarea unei distanțe de un metru și jumătate, este aparent neglijată în jurul aeroportului Eindhoven. Se pare ca s-au închis ochii la aceste măsuri”. Mai grav rămâne faptul că nu este vorba doar despre lucrările sezoniere. În plină pandemie, în pofida restricțiilor de circulație și a tuturor recomandărilor de izolare la nivel continental, în luna aprilie a.c., două aeronave decolau din Sofia, Bulgaria, și din Timișoara pentru a duce spre Austria 231 de lucrători cu pregătire în domeniul sanitar. Aceștia, după carantina obligatorie, au intrat în sistemul de îngrijire a vârstnicilor din Lower, relata la acel moment publicația „Irish Times”… 
 
 

Când migranții bat la ușă…

Reporter: editura October - 9 - 2019 Comments Off on Când migranții bat la ușă…
Se cunoaște că, în ultima perioadă, dezbaterile din țări membre ale Uniunii Europene au abordat și dificila problemă a migranților. Atât presa, cât și diferite organisme sociale au subliniat faptul că europenii consideră imigranții ca fiind primul pericol pentru continentul nostru. Mai mult chiar, în conștiința publică a fost depășită și teama de terorism, care, după cum se știe, în ultima vreme, s-a manifestat sângeros. În aceste condiții, în fața cetățenilor continentului a apărut din nou tema susținerii absorbției de migranți. Aproape toate țările se declară, în principiu, de acord cu sprijinirea acestor oameni aflați în dificultate, dar, atunci când se pune problema preluării lor efective, apar diferențe majore. Din cele 28 de state membre ale Uniunii, doar opt, printre care și România, sunt dispuse să primească, pentru o perioadă mai mică sau mai mare, cota stabilită de migranți ce sosesc neîncetat la porțile Europei. Amintim că nu demult, Guvernul României a propus, printr-un memorandum, adoptarea unei poziții de susținere a Compactului Global pentru Migrație (CGM), în forma convenită în urma negocierilor. Președintele Klaus Iohannis a aprobat documentul propus de Executiv, care prezintă poziția oficială a României privind migrația, așa cum a fost stabilită recent în cadrul unei conferințe ONU la nivel înalt, pe această temă. Și totuși, este vorba despre un text fără valoare juridică obligatorie, menit a evita stabilirea de obligații financiare suplimentare pentru statele membre.

Carol Roman

Pe de altă parte, avem o experiență proprie în ce privește atitudinea migranților față de rămânerea pe teritoriul țării noastre. Ne reamintim de modul în care au reacționat refugiați primiți la noi: nu au acceptat să rămână în România, susținând că nu vor să stea „într-o țară care nu are ce să le ofere”. Sunt de notorietate cazurile în care refugiați ajunși în România, deși proveneau din țări frămânate de grave conflicte interne și trăiseră în condiții de supraviețuire foarte dificile, au făcut tot posibilul să plece din țara noastră, chiar cu riscul confruntărilor cu autorități din statele membre care nu acceptă migranți pe teritoriul lor. 


Această problemă a migrației nu a fost nici pe departe rezolvată prin înțelegerea cu Turcia, care primește loturi mari de refugiați contra unor plăți consistente.

În ceea ce privește țara noastră, nu putem trece cu vederea faptul că o parte a populației trăiește încă în condiții dificile, iar, în același timp, în unele state membre s-a pus oficial problema priorității bunăstării propriilor cetățeni în fața celei a refugiaților.

Sunt toate acestea motive serioase de reflecție referitoare la faptul că primirea a numeroși refugiați este de natură să stârnească o reacție de respingere din partea societății, care, așa cum am amintit, pune problema migranților pe primul loc la capitolul temeri legate de viitor. 

Carol Roman