NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Un nou destin pentru românii din Marea Britanie?

Reporter: editura July - 8 - 2016 Comments Off on Un nou destin pentru românii din Marea Britanie?

Votul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, după 43 de ani de apartenenţă la blocul comunitar, a trimis o undă de şoc în toată lumea şi în toate sectoarele vieţii publice, de la politică la pieţele financiare. O atenţie specială este manifestată în interiorul comunităților de români care muncesc în Regatul Unit și care brusc se găsesc pe „teritoriu necunoscut”.

1Care sunt efectele principale pe termen mediu şi lung derivate din această despărţire a UE de un stat membru? În primul rând, este în cumpănă coeziunea europeană. Acest pilon al unității continentului este unul fundamental și pentru muncitorii străini care se află pe teritoriul Marii Britanii și care consideră că vor fi afectați de ieșirea țării din blocul comunitar. O altă temă majoră la nivel european pe care a acutizat-o votul britanic este reformarea Uniunii Europene. Dar și aici există numeroase necunoscute pentru lucrătorii străini, inclusiv români: noua UE, prevăzută a fi „mai flexibilă”, va avea relații economice cu Marea Britanie de natură să le permită celor care încearcă să-și construiască un viitor în Regatul Unit să și poată face acest lucru?

Opinia publică și specialiștii estimează că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană îi va afecta pe români. Mai precis, pe cei care vor să plece la muncă în Regatul Unit, pe cei care studiază acolo şi posibil chiar şi pe cei care vor să călătorească într-acolo. În esență, de negocierile care vor începe în perioada următoare între Londra și Bruxelles depinde situația românilor din Marea Britanie. Deocamdată, sunt vehiculate unele ipoteze în legătură cu ce s-ar putea schimba pentru cei circa 400.000 de români care muncesc pe teritoriul britanic, dintre care aproximativ 15% îndeplinesc condiţiile pentru a putea fi beneficiari de ajutoare sociale din partea statului britanic. Un alt exemplu: simpla călătorie în Regatul Unit s-ar putea complica; acum românii au nevoie doar de buletin, însă e posibil să devină obligatoriu paşaportul, poate chiar şi viza. De asemenea, dreptul la muncă ar putea fi restricţionat; românii vor avea din nou nevoie de permise de muncă? Totodată, studiile s-au putea scumpi. Pentru studenții români ar putea deveni tot mai greu accesibile granturile de studii, în primul rând prin restricționarea împrumuturilor.

Restricţii ar putea să fie impuse şi în ceea ce priveşte drepturile sociale. După cum se cunoaşte, în prezent, în Marea Britanie primesc ajutoare sociale 3.430 de români, potrivit datelor oficiale, ceea ce îi poyiționează pe compatrioții noștri abia pe locul 13 în rândul europenilor care solicită ajutoare din partea Departamentului pentru muncă și pensii. Din toate aceste motive, printre românii din Marea Britanie au crescut temerile legate de viitor după vestea privind „Brexit”. „Românii au primit rezultatul cu stare de şoc. Au venit la noi la noi întrebări de genul: se vor impune vizele, ce se va întâmpla cu noi, vom mai avea dreptul să rămân aici sau nu… Toată lumea este foarte îngrijorată, pentru că în momentul acesta aşteptăm să vedem ce va decide guvernul britanic”, sintetizează Cristina Irimia, de la organizația „Români în UK”, care atrage atenția că românii care nu au statut legal ar trebui să rezolve această problemă cu prioritate. „Ieşirea Marii Britanii din UE nu se va produce de azi pe mâine. Specialiştii evaluează la doi ani timpul în care se va negocia şi pot să vă asigur că România va negocia în aşa fel încât să avem gijă de românii noştri care trăiesc şi lucrează în Marea Britanie”, dă asigurări președintele Klaus Iohannis.

Pe de altă parte, UE plănuiește să nu se lase afectată de „Brexit”. Cât priveşte agenda extinderii, rezultatul referendumului privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană nu va opri procesul, anunţă comisarul european pentru Politica europeană de vecinătate şi negocieri în vederea extinderii, Johannes Hahn: „Uniunea Europeană încă este angajată faţă de extindere, nu există nici un dubiu legat de asta. În ultimii ani, în Balcani s-au realizat multe lucruri şi nu ar trebui să fim obosiţi sau disperaţi în urma referendumului din Marea Britanie”. Iată, aşadar, un apel direct la statele din Balcanii de vest, să-şi păstreze speranţele şi să continue reformele pe calea integrării în familia europeană.

Marea Britanie – alegerile şi românii

Reporter: editura June - 15 - 2015 Comments Off on Marea Britanie – alegerile şi românii

Conservatorii britanici – adepți ai politicii de antiimigraţie şi de presiuni pentru renegocierea Tratatelor UE – rămân la putere în Regatul Unit. Analiști politici comentează în ce măsură orientarea politică cu care guvernul Cameron a obținut sufragiile populației va fi urmată de măsuri ce vor acutiza îndeosebi problematica imigrației în Marea Britanie. Pe bună dreptate se ridică întrebarea: ce urmează pentru românii din Marea Britanie şi pentru viitorul în Uniune al acestei ţări?

Acţiune antirasism a manifestanţilor români (mai 2015)

Acţiune antirasism a manifestanţilor români (mai 2015)

Temerile noastre nu sunt deloc întâmplătoare deoarece premierul David Cameron, reinstalat în fruntea guvernului britanic, nu a făcut un secret, în ultimii ani, din faptul că doreşte să reducă imigraţia în Regatul Unit chiar cu preţul încălcării principiului la liberă circulaţie, pe care Marea Britanie şi l-a asumat ca stat membru al Uniunii Europene. Această politică a „descurajării” imigraţiei figurează, de altfel, ca prioritate pentru conservatori chiar în programul lor, care stipulează negru pe alb că va fi restricţionat accesul la muncă, la adăpost, la beneficii sociale, la asigurări de sănătate, la conturi bancare şi premise de conducere auto pentri imigranţii ilegali”. Dacă, pe de o parte, poate fi considerat firesc pentru un guvern să ia măsuri pentru ca aceia ce nu muncesc să nu poată parazita sistemele de ajutor, pe de altă parte, „împins de la spate” de agresiunea, ca şi de ascensiunea (de până mai ieri) a populiştilor de la UKIP, cabinetul Cameron a început să încalce principiul liberei circulaţii, considerat unul dintre fundamentele Uniunii Europene. Pentru că tocmai românilor şi bulgarilor le-au fost impuse măsuri tranzitorii pe piaţa muncii până în 2014, au devenit ţinte ale unei isterii așa numitei „invazii”, susţinută concertat de o parte a politicienilor, acompaniaţi de o parte a mass-media. De altfel, este de notorietate o declaraţie de răspuns din partea fostului comisar UE pentru justiţie şi vicepreşedinte al Comisiei Europene, Viviane Reding, care a fost tranşantă în chestiunea presupusei „invazii” a străinilor: Pur şi simplu nu este adevărat. Sunt dezamăgită de liderii politici, pentru că ce este leadership-ul dacă doar încerci să câştigi voturi prin manevre şi discursuri populiste? Distrugeţi viitorul poporului vostru, de fapt. Majoritatea lucrurilor spuse cetăţenilor Marii Britanii sunt mituri, nu au nimic de-a face cu realitatea”. Oficialul european avea dreptate: tema s-a dovedit una falsă, întrucât mai multe rapoarte au indicat că numărul imigranţilor români şi bulgari nu a întregistrat o creştere care să determine societatea britanică să se neliniștească. Mai mult chiar, cifrele oficiale din luna mai a anului trecut indicau, dimpotrivă, o scădere a numărului de români şi bulgari care lucrează în Marea Britanie. Şi, pentru ca tabloul populismului de dragul luptei politice să fie complet, studii britanice arată că de fapt 77% dintre cetăţenii Regatului Unit declară că ar primi migranţi din România şi Bulgaria care muncesc şi plătesc taxe, învaţă limba şi se integrează în comunitate, ceea ce duce la gândul că nu această miză a fost preponderentă în actualele alegeri, ci depășirea crizei economice în care se zbate și această țară.

„Invazia” lucrătorilor din România, manipulare mediatică

„Invazia” lucrătorilor din România, manipulare mediatică

În aceste condiţii, chiar colegi conservatori i-au atras atenţia premierului britanic asupra faptului că introducerea de „măsurători” pentru migraţie ar putea demola credibilitatea guvernului. De pildă, fostul ministru Ken Clarke consideră că „ţinta migraţiei nete a fost o greşeală”. Politicienilor obiectivi li s-au alăturat români stabiliţi în Marea Britanie, care au luat parte, la începutul lunii mai, alături de susţinători anti-UKIP (UK Independence Party), la o campanie de informare despre politica discriminatorie şi rasistă a partidului care-i portretizează pe români drept invadatori. Protestatarii au împărţit pliante, iar medical de origine română Tommy Tomescu a vorbit mulţimii despre români, despre acţiunile defăimătoare şi despre necesitatea înţelegerii între naţiuni.

În aceste condiţii, în care „invazia” a fost doar o simplă lozincă electorală, populistă, unele ziare au recunoscut public că au dezinformat în legătură cu migranţii români, iar UKIP a ieşit din scena politică mare a Regatului Unit în urma rezultatelor electorale din luna mai, ce argumente mai poate invoca David Cameron pentru politica antiimigraţie pe care o promovează şi care încalcă tratate ale UE?

Ieşire din UE?

Imagine generică

Imagine generică

Agenda conservatorilor mai include o temă care a suscitat vii polemici şi care, indirect, îi priveşte şi pe românii din Marea Britanie (stabiliţi sau aflaţi la muncă): supunerea la vot a apartenenţei Marii Britanii la Uniunea Europeană, în cadrul unui referendum. Mai exact, acelaşi David Cameron care ruga nu cu mult timp în urmă Scoţia să rămână în interiorul Regatului Unit pune pe agenda publică europeană „secesiunea” ţării sale. După realegere, şeful cabinetului a confirmat faptul că nu renunţă la referendumul cu pricina. Iar dacă se va ajunge la consultarea publică, aceasta „se va reduce probabil la o dezbatere de genul imigraţie versus locuri de muncă, anticipează Mats Persson, directorul centrului de analiză „Open Europe”. Aşadar, lupta cu libertatea de circulaţie a premierului britanic trece într-o nouă dimensiune. De partea cealaltă, liderii europeni au ripostat cu fermitate de la început, atenţionându-l pe primul ministru că renegocierea tratatelor este puţin probabilă, iar disponibilitatea de a face concesii Marii Britanii este limitată de statutul fundamental al UE, în special în privinţa libertăţii de circulaţie: Dorim să vă păstrăm în familia europeană, dar nu cu orice preţ”, a transmis Londrei Uniunea Europeană, arată „AFP”.

Marea Britanie şi legalitatea europeană

Reporter: editura April - 18 - 2014 Comments Off on Marea Britanie şi legalitatea europeană

Londra dă din nou „bătăi de cap” Uniunii Europene, de data aceasta anunţând că opoziţia faţă de imigraţie trece la alt nivel: Guvernul britanic cere schimbarea conform propriilor interese a reglementărilor privind libera circulaţie, mai exact atacă direct unul dintre principiile fundamentale ale constructului european. Poate face acest lucru în calitatea sa de stat membru al UE, care a semnat tratatele comunitare? Care sunt evoluţiile acestui subiect atât de dezbătut şi ce ar putea costa Regatul Unit „opinia separată” de cea a partenerilor europeni ? Sunt tot atâtea întrebări fundamentale.

Război” liberei circulaţii?

Premierul britanic David Cameron „a pus tunurile” pe drepturile imigranţilor

Premierul britanic David Cameron „a pus tunurile” pe drepturile imigranţilor

Campaniile duse de autorităţile de la Londra, pe tot parcursul anului 2013, împotriva sosirii lucrătorilor români şi bugari, pentru care s-a liberalizat piaţa muncii la 1 ianuarie a.c., nu se mai limitează la ameninţări voalate, intimidări, ofense şi trucaje mass-media; au început să fie transpuse în „declaraţii de intenţie” punctuale: imigranţii din UE care ajung în Marea Britanie an nu vor primi ajutoare de şomaj în primele trei luni, aceste plăţi urmând a fi sistate după şase luni, testul prin care se stabileşte eligibilitatea la ajutoare financiare va fi mai strict, noii imigranţi nu vor putea să solicite imediat ajutor pentru locuinţă, iar cei care nu caută un loc de muncă sau nu au unde să locuiască vor fi repatriaţi şi nu vor avea posibilitatea să se întoarcă timp de 12 luni. Mai mult, membrii grupului guvernamental de lucru dedicat reglementării fluxurilor de imigranţi au propus chiar restricţionarea dreptului cetăţenilor comunitari de a imigra în Marea Britanie (!). Sunt toate acestea doar câteva exemple a ceea ce premierul britanic David Cameron numeşte „nevoia de modificări în legătură cu libera circulaţie”. Invocându-şi, ca în alte dăţi, interesul propriu, Marea Britanie face uz, pentru a-şi atinge scopurile, de un arsenal întreg de metode de convingere: avertizează că va cere renegocierea tratatelor europene, anunţă că va organiza un referendum care să pună în discuţie apartenenţa ţării la UE sau atenţionează că nu-şi va da votul pentru viitoarele extinderi ale blocului comunitar dacă nu „i se va face pe plac” în domeniul imigraţiei.

Pentru cei care se întreabă pe ce se bazează atitudinea Marii Britanii, care sfidează Tratatul de la Lisabona, potrivit căruia „tratatele şi dreptul adoptat de Uniune (…) prevalează în faţa dreptului statelor membre”, reamintim că există, în istoricul relaţiei acestei ţări cu UE, un lanţ al avantajelor britanice de tot felul. Astfel, într-un număr anterior al revistei noastre detaliam stilul de negociere din epoca premierului conservator Margaret Thatcher, care a „marcat” în dreptul Regatului Unit, în anii `70, obţinerea faimosului rebate (angajamentul Bruxelles-ului de a scuti Londra de anumite plăţi la bugetul comunitar). Guvernul conservator care a urmat a punctat, la rândul său, prin clauza de scutire opt-out (prin care Londra nu era obligată să intre în a treia fază a Uniunii Economice şi Monetare şi să adopte moneda unică euro). Nu este mai puţin adevărat că nici laburistul Tony Blair nu a făcut rabat intereselor Marii Britanii. În cadrul Tratatului de la Amsterdam privind libera circulaţie, azilul şi imigraţia, ne-am asigurat dreptul absolut de a alege dacă să implementăm sau nu regulile Europei. Dacă nu optăm pentru o regulă, nu suntem afectaţi de ea. Acest lucru ne dă ce este mai bun din două lumi: avem libertatea de a nu aplica aici regulile europene şi, pe de altă parte, posibilitatea de a participa la măsuri europene pe teme punctuale, cu potenţial de a ne afecta ţara”, spunea el în anul 2004. Această declaraţie nu lasă loc de multe îndoieli vizavi de atitudinea (selectivă?) a Regatului Unit faţă de reglementările UE… Aşadar, actualul premier David Cameron nu face decât să continue o „tradiţie” a predecesorilor săi, care au avut succes deplin prin tonul inflexibil al negocierilor: „Este timpul pentru o nouă soluţie, care recunoaşte faptul că libera circulaţie este un principiu central al UE, dar nu unul complet necondiţionat”.

Cele de mai sus vin să argumenteze faptul că Marea Britanie este „obişnuită” să beneficieze de un „statut special” în interiorul UE, trecând lejer peste faptul că măsurile anti-imigraţie încalcă ostentativ regulile europene, cu care, totuşi, Londra a fost de acord în interiorul tratatelor pe care le-a semnat.

Reacţii justificate

Adoptarea în Parlamentul European a rezoluţiei privind libera circulaţie (ian. 2014)

Adoptarea în Parlamentul European a rezoluţiei privind libera circulaţie (ian. 2014)

Se pare, însă, că de data aceasta UE nu mai este dispusă să cedeze. O demonstrează reacţiile vehemente şi numeroase care avertizează Marea Britanie că dreptul la libera circulaţie nu este temă de negociere. A spus-o răspicat chiar vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, totodată comisar european pentru justiţie şi drepturi cetăţeneşti, care a reamintit că în piaţa unică există patru libertăţi de circulaţie – a capitalurilor, a bunurilor, a serviciilor şi a persoanelor – şi că Marea Britanie ar trebui să se decidă dacă le vrea pe toate sau nici una: „De când există Uniunea Europeană, libera circulaţie este unul dintre pilonii fundamentali ai celor patru libertăţi. Există multe afaceri, persoane, sectoare economice din Marea Britanie care profită de acest lucru. Marea Britanie este cel de-al patrulea stat din punct de vedere al cetăţenilor care pleacă din ţara lor în alte state. Deci libera circulaţie nu este negociabilă atât timp cât eşti membru al UE, cât timp eşti membru al pieţei unice. Mai exact, este timpul ca Marea Britanie să înceteze a fi „mai egală” decât celelalte state membre egale. De altfel, luările de poziţie au culminat cu adoptarea de către Parlamentul European, în luna ianuarie, a unei rezoluţii care cere statelor membre să respecte prevederile Tratatului privind libertatea de mişcare, „un drept garantat tuturor cetăţenilor europeni”. S-a făcut astfel „front comun” pentru Directiva din 2004, privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii. Aceasta prevede fără echivoc, în virtutea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, următoarele:

– cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de Tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia;

– libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne, care reprezintă un spaţiu fără frontiere interne, în care libertatea este asigurată în conformitate cu dispoziţiile Tratatului;

Riscuri potenţiale

Am creionat tabloul „mişcărilor” politice de sfidare a legislaţiei europene, pe care cabinetul de la Londra le face în numele voturilor viitoare. Ce au acestea în spate? Spectrul pierderii alegerilor, notează mass-media insulare. Astfel, potrivit sondajelor, la alegerile europarlamentare din vara acestui an, conservatorii britanici ar putea ajunge abia pe poziţia a treia, iar perspectivele nu sunt îmbucurătoare nici pentru scrutinul intern din 2015. Ce ar putea genera campaniile anti-imigraţie şi atacurile la adresa principiului liberei circulaţii? Ce riscă Marea Britanie adoptând această atitudine? Serioase efecte negative. Unul dintre ele ar fi izolarea ţării în interiorul blocului comunitar, după cum avertizează „Financial Times”: „Cel mai important adversar al planurilor prim-ministrului britanic este pe cale să devină Germania, al cărei ministru de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a acuzat guvernul de la Londra că ameninţă interesele germane prin încercarea de a obţine revizuirea politicii de liberă circulaţie”. Mai mult, o acţiune unilaterală a Marii Britanii de a restricţiona accesul la beneficiile de angajare pentru imigranţi (chiar la serviciile sociale, după cum sugera de exemplu primarul Londrei, Boris Johnson), poate fi acţionată în judecată. Nu în ultimul rând, sunt de luat în calcul consecinţe semnificative în interiorul ţării – mai exact, atenţionează specialiştii, măsurile lui Cameron i-ar putea afecta direct pe angajatorii britanici, care, dacă ar refuza să angajeze un lucrător din est, ar fi pasibili de procese costisitoare. Pe de altă parte, dacă respectă legislaţia europeană, aceiaşi patroni britanici care angajează muncitori români sau bulgari în numele dreptului lor de a primi o slujbă într-un stat membru se pot trezi cu amenzi usturătoare din partea propriilor autorităţi. La rândul lor, în numele cetăţenilor proprii discriminaţi pe piaţa muncii britanică, oficialităţile din ţările de provenienţă a acestora pot iniţia procese împotriva Marii Britanii la Curtea Europeană de Justiţie.