NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Măgarul lui Bulă

Reporter: editura September - 10 - 2011 Comments Off on Măgarul lui Bulă

Pornit la drum prin hățișurile moldovene, un predecesor al conaționalului nostru Bulă – poveste veche de prin secolul XVII – și-a tras căciula pe o ureche și și-a spus cu glas tare: „Lasă, că le vine eu de hac!”. S-a urcat pe casă și după ce a meșterit el, acolo, cam vreme de vreo două ceasuri, a intrat în casă și a retezat coșul de la vatră, pe care l-a tras apoi cu câteva uluci până în spatele casei. A aprins focul în vatră și ceea ce a văzut l-a bucurat: fumul din coș se prelingea, fir cu fir, prin iarbă și buruieni, încet, mocnit, cam icnit. „Vreți taxă pe fumărit, na-vă!”. Acesta ar fi un prim caz de „rezistență” în istoria noastră națională la o taxă ce făcea viața grea muritorilor noștri și presupusului străbun al lui Bulă.Pentru a nu se crede că avem ceva cu strămoșii lui Bulă, am apelat la documente care atestă că în acele vremuri și alții se înfruntau cu tot felul de opreliști. În cronici este scris că seniorii germani au pus baraje de-a lungul Rinului, îngrădind accesul. Voiai să treci, plăteai. Nu, stăteai acasă. Și tot atunci au apărut și primii „protectori” – bande de cavaleri faliți care treceau opreliștile prin foc și sabie, dând drumul caravanelor, contra… cost. Pe atunci, nici danezii nu se lăsau mai prejos: percepeau englezilor o „taxă pe musafir”. Lucrarea era extrem de simplă: aceștia se invitau cu regularitate în Anglia și nu plecau de acolo până ce nu erau plătiți… ca să plece. Taxa avea și o denumire: „Danegeld”. Și totuși, drept să fim, ai noștri, cei din ziua de azi, sunt și mai tari decât înaintașii lor europeni, și-a zis Bulă, după ce autorul i-a suflat la ureche cele de mai sus. Pățaniile lui Bulă în luptă cu taxele contemporane sunt de pomină. Mai ieri, a fost invitat la o nuntă, de un megieș. Dar i-a găsit pe nuntași supărați foc. Primăria îi anunțase că mai aveau de plătit „o taxă pe muzica de la nuntă”. A plecat grăbit. Dar a dat peste o altă bazaconie. O altă primărie cerea bir pentru „taxa pe aerul dintre stâlpi”. Și-a făcut cruce! Cum așa? Uite așa! Înțelegând că se află în țara lui Păcală, a umblat mai departe… Și pentru că l-a căutat pe dracu`, l-a găsit! Cel mai mult s-a supărat atunci când a vrut să încalece pe un măgăruș închiriat de la cineva, prin Galați și pe drum a trebuit să mai plătească o… „taxă pe măgar”. La Iași se plătește și „taxă pe bicicletă” sau pentru fiecare „animal de apartament”. La Vaslui dai bir pentru  „taxa pe apă de ploaie”, într-o comună de lângă Baia Mare figurează „taxa pe ghicit”, iar un fost ministru de Finanțe, Decebal Remeş, a ținut morțiș să instituie „taxa pe scaun de restaurant”…Așa că Bulă, adică noi, contribuabilii, nemaiputând suporta ciudățenia acestor taxe, am preferat ca acesta să se întrupeze în strămoșul său și să ne lase pe noi să plătim în continuare, fără să crâcnim. Ce anume? 96 de taxe și impozite naționale, la care s-ar mai adăuga 500 de mici taxe, impozite și timbre fiscale.  E frumos, nu?

Carol Roman

N.A: Autoritățile române centrale sau locale au introdus de-a valma taxe dintre cele mai ciudate. Unele au ajuns să fie aplicabile în urma unor hotărâri de guvern, altele au fost legiferate și nu s-au aplicat niciodată, iar altele au rămas la stadiul de intenție. Bravo nouă!