NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Diplome de Onoare

Reporter: editura December - 13 - 2013 Comments Off on Diplome de Onoare

Luiza PopaLuiza Popa

Talentat reprezentant al noii generaţii de ziarişti. A publicat în revistă articole bine documentate.

 


Stefan DuluŞtefan Dulu

Prin contribuţia sa „traduce” tipografic cărţile publicate în editura „Balcanii şi Europa”.


Delia DumitriuDelia Dumitru

Colaboratoare de numeroşi ani asigură traducerea în limba engleză a revistei, cu multă competenţă.

Popas pe malurile Nistrului

Reporter: editura September - 26 - 2013 Comments Off on Popas pe malurile Nistrului

Din piaţa centrală a Chişinăului pleacă din oră în oră microbuze către Tiraspol şi Bender, Transnistria. Un lucru ce pare straniu pentru o regiune cunoscută de mai bine de 20 de ani ca „zonă de conflict”. Oamenii nu arată speriaţi, se vede că fac drumul acesta des: se urcă în microbuz cu copii, cu bagaje, unii cu o servietă sau un rucsac pe umăr. Mulţi se întorc acasă de la muncă – fie din Chişinău, fie din localităţile dimprejur – alţii îşi vizitează rudele. De la Chişinău până la Bender sunt 66 km, iar până la Tiraspol 80 km, nu mai mult de două ore de mers, cu tot cu controlul de la vamă. Şi totuşi, mergând de la Chişinău la Tiraspol, ai impresia unei lungi călătorii, timpul şi spaţiul căpătând parcă alte valenţe odată ce treci hotarul

2.Cetatea Tighina

Cetatea Tighina

Floreni, Chetrosu, Ţînţăreni, Bulboaca, Hîrbovăţ…. Satele se înşiruie domol printre pajiştile înverzite. Pe marginea drumului apare deodată indicatorul de vamă, semn că ne apropiem de graniţă. Nu după mult, coborâm în faţa primului Punct de control, unde ne sunt verificate paşapoartele. După circa 50 de metri, sunt invitaţi să coboare din microbuz numai cei care nu deţin paşaport transnistrean. Am ajuns la locul unde se face reghistraţia… Pasagerii completează un formular, cu care se vor înregistra la miliţia transnistreană dacă stau mai mult de 12 ore. Odată formularul completat, ne putem considera intraţi pe teritoriul unui alt stat. Peisajul nu se schimbă: aceleaşi sate sărace, adăpostite de o natură generoasă, doar că nu vom mai întâlni nici un indicator în limba română pe acest teritoriu moldovean cât timp ne vom afla pe teritoriul Transnistriei. Totul este în limba rusă, iar denumirile româneşti, atâtea câte mai există, sunt scrise în grafie chirilică.

Un singur loc din Tiraspol își mai păstrează denumirea scrisă în limba română, cu alfabet latin: liceul de limba română “Lucian Blaga”. În fața liceului ne întâmpină zâmbitor directorul Iov Iovcev, care conduce instituția de învățământ de mai bine de 20 de ani, din 1992. Mulți şi diverşi i-au călcat pragul de atunci: generații întregi de elevi plini de emoție la începutul anului școlar, oaspeți de peste hotare, ca şi soldați trimiși de autoritățile separatiste să-i închidă școala, părinți temători pentru soarta copiilor lor… Este încă bucuros de oaspeți. Și dornic să-și spună povestea. „În ce limbă vreți să vă povestesc, în română sau în rusă?” Alegem rusă, pentru oaspeții din Rusia. În 1991, etnicii moldoveni reprezentau 17% din populația Tiraspolului. Pentru că tineretul vorbea limba română, Ministerul Educației a fost nevoit să înființeze liceul de limba română.

1.Cu Iov Iovcev, director Lucian Blaga

În vizită la Liceul „Lucian Blaga”, împreună cu dl. Iov Iovcev, directorul liceului

În anul 2000, la liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol învățau 900 de copii. În anul 2013, liceul mai are doar 170 de absolvenţi. Cu aceeași situație se confruntă și celelalte licee de limba română din Transnistria: liceul teoretic „Alexandru cel Bun” din Bender, liceul „Evrika” din Rîbnița, liceul „Mihai Eminescu” din Dubăsari și liceul „Ștefan cel Mare” din Grigoriopol.

Ca turişti, suntem sfătuiţi să vorbim cât mai puţin româneşte între noi, la fel engleză, cel mai bine este să vorbim doar ruseşte. Oamenii sunt rari pe stradă, la fel şi maşinile. Case ce par pustii, imobile vechi ce poartă amprenta timpurilor sovietice. Singurele clădiri noi (câteva sedii de bănci, hoteluri, restaurante) aparţin investitorilor ruşi sau elitei locale… proruse. Întregul oraş pare părăsit şi, din discuţiile cu localnicii, înţelegem că nu este doar o impresie: populaţia Transnistriei s-a redus dramatic în ultimii 20 de ani. Dacă la începutul anilor ’90 în Transnistria trăiau aproximativ 750.000 de locuitori, astăzi populaţia de pe malul stâng al Nistrului nu depăşeşte 509.000 şi continuă să scadă. Pe lângă o rată a natalităţii foarte scăzută (-0,4 în 2012), anual circa 2.000 de locuitori părăsesc regiunea definitiv, plecând în căutarea unei vieţi mai bune. Numărul pensionarilor depăşeşte cu mult numărul celor care reprezintă forţa de muncă – 138.000 de pensionari, faţă de 104.000 angajaţi – o povară pentru economia Transnistriei, care nu ar reuşi să susţină sistemul de pensii şi asigurări sociale fără ajutor din afară, primit din partea Rusiei. Aceasta contribuie lunar cu câte 15 dolari în plus la fiecare pensie.

Criza demografică provocată de exodul masiv al locuitorilor Transnistriei în ultimele două decenii a fost însoţită şi de schimbarea componenţei etnice. Recensământul din 1989 indica următoarea structură a populaţiei: 40% etnici moldoveni, 24% ruşi, 28% ucraineni. În 2010, etnicii moldoveni reprezentau 32%, ruşii 30,4%, iar ucrainenii 28,8%.

Prezenţa românilor în regiuni întinse din stânga Nistrului şi felul în care au reuşit să-şi păstreze identitatea etnică şi culturală constituie adevărate pagini de rezistenţă. Aceasta în ciuda izolării lor şi a tentativelor repetate de asimilare, cu ajutorul istoriografiei sovietice, preocupată să demonstreze ponderea covârşitoare a elementului slav în configuraţia etnică a acestor teritorii, precum şi deosebirea categorică dintre moldoveni şi români. De altfel, propaganda separatistă pomeneşte tot timpul de pericolul unirii Republicii Moldova cu România şi, ca urmare, incertitudinea care paşte soarta cetăţenilor transnistreni în cazul unui astfel de scenariu. În încercarea lor de a-şi legitima aciunile, separatiştii încearcă crearea unei noi identităţi – cea nistreană – unul dintre fundamentele existenţei autoproclamatei republici. Copleşiţi de prezent, oamenii renunţă la lupta „buneilor” (bunicilor) lor şi acceptă preţul supravieţuirii în schimbul recunoaşterii noii identităţi. Puţini mai vorbesc astăzi de românii de dincolo de Nistru. Puţini trecători prin aceste locuri se opresc să asculte povestea urmaşilor celor ce stăteau odată de strajă la marginea Europei…

Luiza Popa

Opţiuni pentru regiunea extinsă a Mării Negre…

Reporter: editura April - 20 - 2013 Comments Off on Opţiuni pentru regiunea extinsă a Mării Negre…

Cea de-a 49-a ediţie a Conferinţei de Securitate de la München, desfăşurată la începutul lunii februarie a acestui an, a prilejuit reevaluarea perspectivelor de cooperare la nivel regional, european şi euro-atlantic. O atenţie deosebită a fost acordată relaţiei transatlantice, în contextul revizuirii politicii externe a SUA şi a statelor Uniunii Europene. Vicepreşedintele american Joe Biden a afirmat ferm că parteneriatul transatlantic rămâne fundamentul cooperării la nivel internaţional: „Nimic nu s-a schimbat: nu numai că putem, trebuie să rămânem împreună”.

Impression of the making of the Annual Meeting 2011 of the World Economic Forum in DavosEste recunoscut faptul că nu putem configura o hartă a politicii internaţionale de astăzi făcând abstracţie de statele din regiunea extinsă a Mării Negre. Poziţia geografică – între Est şi Vest, la confluenţa marilor civilizaţii ale Europei şi Asiei – uriaşele resurse energetice şi potenţialul de creştere economică constituie atu-urile acestei regiuni, care nu este, totuşi, lipsită de vulnerabilităţi. Competiţia pentru controlul gazoductelor şi al rutelor de transport, interesele divergente, precum şi existenţa „conflictelor îngheţate” în regiune menţin ridicate riscurile izbucnirii unor confruntări violente, care pot avea consecinţe incalculabile.

În ultimele două decenii, regiunea a cunoscut transformări profunde. Începând cu anii ’90, perspectiva extinderii cooperării europene şi euro-atlantice a constituit motorul unor ample procese de reformă în ţările din sud-estul Europei, precum şi în unele state din Caucaz şi Asia Centrală (ne referim la Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan şi altele). Statele din regiune au depus eforturi considerabile pentru a institui principiile economiei de piaţă şi ale pieţei libere, iar între 2002 şi 2008 majoritatea acestora au realizat importante creşteri economice.

În condiţiile în care UE şi NATO înregistrează în prezent o încetinire a procesului de extindere, în noul context global a apărut necesitatea consolidării cooperării regionale, tot mai mulţi factori de decizie încurajând abordarea de tipul „soluţii regionale la probleme regionale”. Nu este, însă, uşor de creat o solidaritate regională, bazată pe o comuniune de interese, într-o regiune în care există ţări care reprezintă adevărate puteri economice, integrate în sistemul economic global, precum Turcia, şi ţări mai degrabă izolate din punct de vedere economic, precum Republica Moldova sau unele state din Caucazul de Sud şi Asia Centrală. Aceste particularităţi fac extrem de dificilă definirea unui specific al zonei şi a unei strategii comune de dezvoltare.

1.-Bailovo,_Baku,_Azerbaijan

Baku (Bailovo) port industrial modern

Regiunea extinsă a Mării Negre a fost definită exclusiv prin prisma rezervelor de hidrocarburi şi a infrastructurii energetice de care dispune şi care o fac, deopotrivă, atractivă şi vulnerabilă. Importanţa strategică a resurselor energetice şi felul în care acestea influenţează politica statelor sunt de necontestat. Securitatea energetică şi securitatea naţională, creşterea economică sustenabilă şi politica externă ale unui stat se află într-o relaţie de interdependenţă, lucru subliniat, de altfel, şi de participanţii la amintita Conferinţă de Securitate de la München, între care şi Ambasadorul Carlos Pascual, trimisul special al SUA pentru energie, care remarca: „Energia decide cine are bogăţie şi putere, decide în ce măsură o economie poate creşte, într-un fel decide cum va arăta viitorul”.

Prin urmare, ecuaţia de securitate nu va fi niciodată simplă într-o regiune în care ţări cu uriaşe rezerve (precum Federaţia Rusă, Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan sau Iran) şi ţări de tranzit (precum Turcia sau Ucraina) îşi dispută continuu influenţa şi alianţele cu partenerii occidentali sau estici. Alături de evoluţiile contradictorii din Orientul Mijlociu, de apropiata retragere a trupelor aliaţilor din Afganistan, ale cărei consecinţe nu se cunosc, de angrenarea tot mai evidentă a vecinătăţii UE şi NATO în jocul geopolitic al Rusiei, problematica zonei extinse a Mării Negre rămâne în atenţia actorilor globali, fie că vorbim de SUA, UE, China sau Rusia.

Redutabile forţe economice

TURKMENISTAN GAS

Gas West Turkmenistan

Nivelul de dezvoltare pe care l-au atins în ultimii 10 ani ţări ca Turcia, Azerbaidjan sau Kazahstan, precum şi previziunile Fondului Monetar Internaţional privind o creştere economică de circa 5-7%, în 2013, în mai multe state din sud-estul Europei, Caucazul de Sud şi Asia Centrală, fac din această regiune o prioritate pe agenda internaţională.

În condiţiile crizei economico-financiare mondiale, declanşate la sfârşitul anului 2008, Turcia a înregistrat o rată de creştere a producţiei industriale de 9,2%, având cea mai mare creştere economică din Europa în 2010 şi din lume în 2011. Când criza economică era la apogeu, Turcia avea o rată de creştere de 3,2 %, depăşind astfel toate previziunile pentru anul 2012.

Un exemplu al rolului pe care Turcia a ajuns să-l joace în plan regional şi mondial în ultimii ani îl constituie obţinerea, în premieră, a unui loc în board-ul executiv al Fondului Monetar Internaţional, în urma unui acord convenit în 2012. Câştigarea unui scaun de membru în conducerea FMI, chiar şi prin rotatie, creşte substanţial influenţa unui stat în economia globală. Mai mult decât atât, la începutul anului, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a anunţat intenţia Turciei de a-şi achita integral datoria (ultima tranşă, în valoare de 860 de milioane de dolari) către Fondul Monetar Internaţional, intrând astfel într-o nouă eră.

Baikonur-Cosmodrome-in-Kazakhstan

Baikonur-Cosmodrome-în-Kazahstan

La rândul său, Azerbaidjan, reprezentând trei sferturi din economia Caucazului de Sud, a înregistrat o creştere economică dinamică din anul 1996, ajungând în 2011 la un PIB de 63 de miliarde de dolari, de trei ori mai mare decât în 2003. Este prima ţară din Caucazul de Sud apreciată de cele mai influente agenţii internaţionale de rating, precum „Standard & Poor’s” şi „Fitch and Moody’s”, pentru rata investiţiilor în economie, care, în perioada 2003-2012, s-au ridicat la circa 128,3 miliarde de dolari. Două treimi dintre schimburile comerciale ale Azerbaidjanului se realizează cu ţări din UE (Italia, Marea Britanie, Austria, Portugalia), Federaţia Rusă, SUA, India, Turcia şi Thailanda. Potrivit Global Competitiveness Report, elaborat de Forumul Economic Mondial, Azerbaidjan se află pe locul 55 din cele 142 de ţări evaluate şi pe primul loc dintre statele CSI. O particularitate a economiei azere o constituie dezvoltarea, în ultimii ani, şi a sectoarelor economice non-petroliere, care au cunoscut o creştere economică de 9,4% în 2011.

O altă putere economică a regiunii este Kazahstan, care, potrivit aceluiaşi studiu, se afla, la sfârşitul anului 2012, pe locul 51 din totalul ţărilor evaluate. Kazahstan este recunoscut pentru transformările profunde în plan economic şi nu numai, din ultimii 20 de ani acordând o atenţie din ce în ce mai mare dezvoltării regiunilor şi descentralizării, educaţiei şi creşterii investiţiilor străine. Agenţia „Ernst & Young” a evaluat Kazahstanul ca una dintre primele trei economii cu cea mai rapidă creştere în intervalul 2000-2010. După o perioadă de criză, Kazahstan a atins o creştere economică de circa 7,5% în 2010 şi 2011 şi 5,5 % în 2012. Iar ambiţiile autorităţilor de la Astana nu se opresc aici: acestea şi-au propus ca până în 2020, Kazahstan să devină unul din primele 10 centre financiare ale Asiei.

Evoluţia pe care au cunoscut-o statele din Caucazul de Sud şi Asia Centrală de la declararea independenţei lor, la începutul anilor ’90, şi perspectivele de dezvoltare pentru anii următori le conferă acestora un rol semnificativ în noua arhitectură globală. Este grăitor faptul că Forumul Economic Mondial va reuni, în aprilie, la Baku, peste 200 de lideri regionali şi globali, în cadrul dialogului strategic pentru viitorul regiunilor Caucazul de Sud şi Asia Centrală. Vor fi abordate o serie de aspecte ale cooperării economice, precum exploatarea resurselor naturale, infrastructură şi transport, agricultură, finanţe şi telecomunicaţii. O iniţiativă care va oferi actorilor regionali posibilitatea să-şi evalueze potenţialul comun, să strângă legăturile şi să construiască noi punţi de dialog.

Luiza Popa

N.R. Recentele manevre militare de amploare în Marea Neagră ale Federaţiei Ruse au fost primite cu nedumerire în străinătate, îndeosebi în Ucraina şi Georgia. S-a dorit, astfel, să se arate lumii întregi că Rusia poate juca, în continuare, un rol important politic şi geopolitic.