NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Interacțiunea la zi, cât mai aprofundată, mai strânsă și mai specifică

Reporter: editura February - 23 - 2018 Comments Off on Interacțiunea la zi, cât mai aprofundată, mai strânsă și mai specifică
Interviu cu domnul E.S. Teodor Meleşcanu, Ministru al Afacerilor Externe

 

În scrisori primite la redacție cititori din țară și mai cu seamă din țări balcanice se interesează de pregătirile pentru preluarea Președinției Consiliului UE din 2019. Dacă ne puteți da niște detalii.

E.S. Teodor Meleşcanu, Ministru al Afacerilor Externe

– Președinția Consiliului UE este unul dintre cele mai importante proiecte ale României, după aderarea la UE, și o oportunitate de a demonstra angajamentul țării noastre faţă de proiectul european. De altfel, menţinerea unităţii şi a coeziunii statelor membre reprezintă obiectivul central în jurul căruia va gravita Preşedinţia română a Consiliului UE, ca premisă pentru consolidarea proiectului european. 


Preşedinţia română a Consiliului UE survine într-un context european extrem de dificil, marcat pe de o parte, de provocări de ordin politic, cum ar fi cele legate de procesul de reflecţie asupra viitorului UE, de negocierile privind ieşirea Marii Britanii din UE sau de negocierile privind viitorul cadru financiar multianual post 2020, iar pe de altă parte de provocările de ordin instituţional, legate de alegerile pentru Parlamentul European şi încheierea mandatului actualei Comisii Europene. 

În acest context complicat, România va căuta să acţioneze cu imparţialitate, prin profesionalism şi leadership politic, în sarcina de mediere a intereselor statelor membre şi de agreare şi promovare a poziţiilor comune ale Consiliului UE, în negocierile interinstituţionale. România îşi propune să promoveze abordări consensuale, care să ducă proiectul european înainte, spre beneficiul tuturor statelor membre şi al cetăţenilor săi. Vom promova acele politici menite să genereze solidaritate şi coeziune în cadrul UE şi în acţiunea sa externă, coeziunea, politica agricolă comună, extinderea sau politica de vecinătate fiind, în opinia noastră, emblematice pentru evoluţia construcţiei europene. 

În exercitarea mandatului de Preşedinție al Consiliului UE, România va trebui să acţioneze într-un cadru instituţional şi conceptual foarte bine definit. Deşi, teoretic, va avea posibilitatea să-şi promoveze propriile obiective şi priorităţi, România va respecta prevederile Tratatelor UE şi cutuma organizaţională în acest sens, asigurând coerenţa agendei de lucru a Preşedinţiei României la Consiliul UE şi respectiv a Programului comun de lucru al Trio-ului de Preşedinţii cu celelalte documente programatice de la nivelul Uniunii, precum Agenda Strategică, Agenda Liderilor şi Programul de lucru al Comisiei Europene. Totodată, trebuie să avem în vedere că o mare parte a agendei Preşedinţiei României la Consiliul UE va fi moştenită de la Preşedinţia anterioară – Preşedinţia Austriei la Consiliul UE, funcţie de evoluţia procesului decizional de la nivelul Consiliului. 

Exercitarea Preşedinţiei Consiliului UE presupune un proces amplu de pregătire pe toate palierele. În ceea ce priveşte România, pregătirile pentru preluarea Preşedinţiei Consiliului UE se desfăşoară într-un ritm alert atât pe dimensiunea logistică cât şi pe cea legată de coordonarea politică. 

Astfel, au fost înregistrate progrese semnificative privind nominalizarea echipelor responsabile de gestionarea grupurilor de lucru ale Consiliului, demararea programelor de formare şi perfecţionare, elaborarea unui prim calendar al evenimentelor informale care ar urma să fie organizate în România pe perioada Preşedinţiei şi respectiv cartografierea priorităţilor sectoriale care ar urma să stea la baza Programului de lucru al Preşedinţiei. 

În ceea ce priveşte procesul de stabilire a priorităţilor Preşedinţiei române a Consiliului UE, o componentă importantă o reprezintă campania de dezbateri publice, desfăşurată la nivel naţional, cu participarea tuturor actorilor interesaţi, inclusiv cu reprezentanţi ai mass-media.

Abordăm procesul de pregătire cu responsabilitate și determinare, conștienți de faptul că exercitarea Președinției Consiliului UE reprezintă un exercițiu de voință politică, dar și de capacitate administrativă, care face parte din statutul de membru UE.

În acest context, vreau să subliniez că avansarea parcursului european al statelor din Balcanii de vest este una din temele pe care România le va urmări cu o atenție specială pe parcursul exercitării mandatului de Președinție a Consiliului UE. În pregătirea acestor demersuri, România a demarat deja o serie de consultări cu statele din regiune, pentru a identifica modalitățile concrete de sprijin în vederea accelerării parcursului european, pe baza meritelor proprii ale statelor candidate și aspirante. Statele din Balcanii de vest vor beneficia de o serie de Președinții favorabile extinderii UE, începând, anul viitor, cu Bulgaria (semestrul I), Austria (semestrul II), România (semestrul I 2019), apoi Finlanda (semestrul II 2019) și încheind cu Croația (semestrul I 2020). Progresele concrete ar putea reprezenta deschiderea oficială a negocierilor Albaniei, deschiderea negocierilor în cazul R. Macedonia (stat candidat din 2005), deschiderea tuturor capitolelor de negocieri în cazul Serbiei, iar în cazul Muntenegrului, închiderea a cât mai multe capitole și pregătirea pentru finalizarea procesului. În cazul Bosniei și Herțegovina, obiectivul asumat de clasa politică din BiH este obținerea statutului de stat candidat. România va împărtăși acestor state cât mai mult din propria experiență, va intensifica dialogul bilateral în vederea accelerării procesului de aderare, dar depinde, în primul rând, de fiecare din aceste state cât de rapid vor acționa, printr-un angajament real al întregii clase politice, astfel încât setul de reforme solicitat de Comisia Europeană să fie implementat integral, cât mai curând posibil. Doar astfel se vor putea realiza progrese rapide în convingerea partenerilor noștri europeni cu privire la nivelul de pregătire suficient astfel încât statele din Balcanii de Vest să primească, inclusiv pe mandatul PRES RO UE, o perspectivă certă și, poate chiar un calendar de aderare.

(Continuare din numărul trecut)

Interacțiunea la zi, cât mai aprofundată, mai strânsă și mai specifică

Reporter: editura December - 19 - 2017 Comments Off on Interacțiunea la zi, cât mai aprofundată, mai strânsă și mai specifică
Interviurile noastre la sfârsit de an
 
Interviu cu E.S domnul Teodor MeleȘcanu, Ministru al Afacerilor Externe
– Extragem din agenda atât de încărcată a preocupărilor și acțiunilor inițiate de dumneavoastră, de-a lungul anului 2017, vizitele efectuate în diferite țări, la care ați participat, precum și întâlnirile de la București. Am dori să cunoaștem cu ce rezultate s-au încheiat aceste vizite.

E.S domnul Teodor Meleşcanu, Ministru al Afacerilor Externe

– De interes imediat, mai ales când UE se află în plin proces de redesenare și consolidare a proiectului european este bineînțeles interacțiunea la zi, cât mai aprofundată, mai strânsă și mai specifică, cu vecinii direcți și cu totalitatea actorilor europeni relevanți. La aceasta se adaugă, într-un sens de necesară complementaritate, partenerii strategici în plan atlantic – și nu numai. Ca actor euroatlantic și regional, ne străduim în acest interval să redeschidem diverse azimuturi, să revitalizăm dialogurile politice și oportunitățile economice, în primul rând în proximitățile tradiționale, spre vecinătatea răsăriteană, spre Balcani, spre Asia Centrală, spre Orientul Mijlociu. În aceeași linie de gândire, trebuie să completăm matricea acțiunii noastre externe cu ariile care tind în această perioadă spre o nouă importanță strategică în plan global, în primul rând Asia-Pacific, dar și alte spații. 


Fără pretenții de exhaustivitate, aș vrea să parcurg prin urmare, oarecum selectiv, o serie de momente reprezentative de diplomație din acest an, pe care le apreciez ca fiind relevante pentru logica expusă mai sus – începând din Europa și vecinătatea imediată și dinspre cronologia recentă. 

Prima vizită pe care am efectuat-o după preluarea mandatului a fost în Ungaria. La invitația omologului meu, Peter Szijjarto, am participat la 27 februarie la Reuniunea Anuală a Diplomației ungare, fiind primul ministru de externe român care s-a adresat ambasadorilor ungari la un astfel de eveniment. A fost un moment care a confirmat nivelul relației bilaterale, dar și faptul că, pentru România, Ungaria este un partener strategic important. Cu aceeași ocazie, în cadrul întrevederii bilaterale cu ministrul ungar de externe am adresat acestuia invitația de a efectua o vizită la București și de a susține un discurs la Reuniunea Anuală a Diplomației Române, oferind astfel prilejul continuării dialogului bilateral pe teme de interes comun – invitație onorată de demnitarul ungar.

La data de 14 martie a avut loc vizita oficială la București a viceprim-ministrului și ministrului afacerilor externe și europene al Republicii Croația, Davor Ivo Stier. Vizita colegului croat a fost relevantă inclusiv prin prisma simbolisticii anului 2017, când se împlinesc 25 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Croația, precum și faptul că a fost prima vizită în țara noastră a unui ministru croat al afacerilor externe din ultimii șapte ani. 

Vizita pe care am efectuat-o în Germania în 13-14 iunie s-a desfășurat într-un context aniversar pe care am ținut foarte mult să îl pun în valoare: 25 de ani de la semnarea Tratatului privind cooperarea și parteneriatul în Europa dintre România și Germania, act important pentru relația noastră bilaterală, dar și 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, știut fiind că relația cu Germania a contribuit mult în această privință. Am avut întâlniri și discuții fructuoase cu Sigmar Gabriel, ministrul afacerilor externe și am participat la conferința organizată de Reprezentanța Comisiei Europene la Berlin și de Ambasada României la Berlin, cu tema „România: un deceniu în UE”, unde am adresat un mesaj referitor la obiectivele României la 10 ani de la aderare. 

Prezența la București, la 18 octombrie, a ministrului de externe spaniol Alfonso Dastis a fost un prilej pentru reconfirmarea relaţiei bilaterale excelente, fundamentată pe Parteneriatul Strategic, dar și o ocazie pentru a remarca similitudinea de opinii pe dosare europene și internaţionale. Interesul pentru încurajarea relațiilor economice în plan bilateral a fost confirmată și prin semnarea, cu ocazia vizitei, a unui Acord între cele două guverne privind evitarea dublei impuneri, document cu o relevanţă fiscală și economică pentru cetățenii și antreprenorii din cele două state. 

Nu pot să nu reliefez consultările aprofundate avute (14 noiembrie 2017) cu E.S. Monseniorul Paul R. Gallagher, secretarul pentru Raporturile cu Statele al Sfântului Scaun. Am avut un dialog substanțial, având în vedere caracterul foarte bun al relației bilaterale și dorința comună de diversificare și consolidare a cooperării, cu accent pe aprofundarea dialogului la nivel înalt, dar și sectorial. Desigur, am mulțumit E.S. Monseniorul Richard Paul Gallagher pentru sprijinul deosebit de valoros al Sfântului Scaun care a făcut ca, începând cu anul 2017, în cadrul Institutului Pontifical Oriental să își înceapă activitatea lectoratul de limbă, literatură, cultură și civilizație românească. Totodată, vizita sa la București a avut un simbolism special pentru relația bilaterală, luând în considerare că în acest an am aniversat 90 de ani de la Semnarea Concordatului România-Vatican și a 80 de ani de la înființarea Colegiului PIO Romeno. Un subiect deosebit de important al agendei de discuții cu E.S. Monseniorul Richard Paul Gallagher l-a reprezentat perspectiva organizării vizitei Suveranului Pontif în România. 

Aș menționa, de asemenea, și vizitele mele la Tallinn unde am participat la inaugurarea oficială a ambasadei României (10-11 aprilie) și la Bratislava, prilej cu care a fost reconfirmat nivelul foarte bun al relației bilaterale și dorința ambelor părți de menținere a dinamicii acesteia.

TM Ivan Brajović Pres Parliament Montenegro

La începutul acestei luni, în perioada 6-7 noiembrie 2017, am mers în vizită oficială la Podgorița. Am dorit în mod special să vizitez anul acesta Muntenegru, după realizarea istorică a aderării la NATO a acestui stat balcanic, din luna iunie a acestui an. Cu ocazia întrevederii cu ministrul de externe Srđan Darmanović, am semnat un Plan de Acțiuni pentru perioada 2018–2019, aferent Memorandumului de înțelegere în domeniul integrării europene și euro-atlantice. 


Am dorit să marcăm prin recenta mea vizită în Republica Belarus, între 9-10 noiembrie, un moment reprezentativ pentru diplomația românească pe spațiul estic. După o pauză bilaterală de douăzeci de ani, prezența la Minsk a unui ministru român de externe cred că are o semnificație aparte pentru relația cu partenerul nostru de la nord. Realizarea ne bucură, pentru aceasta s-a lucrat mult, reprezintă rezultatul unor eforturi diplomatice susținute, tacite și tenace, desfășurate pe durata ultimilor ani în cele două capitale, fiind favorizată și de unele evoluții pozitive din această țară. Nu aș omite să spun și că, în această vizită, am vizat să explorăm potențialul de prezență economică românească pe piețele eurasiatice.

Dintr-o perspectivă oarecum similară, în cursul acestei veri, între 27-28 iulie 2017, am fost în Republica Kazahstan. Vizita a venit după o pauză de aproximativ 9 ani în dialogul bilateral la nivel de șefi de diplomații și a fost încurajată inclusiv de aniversarea a 25 de ani de relații diplomatice între România și Republica Kazahstan, momentul fiind marcat, împreună cu ministrul Kairat Abdrakhmanov, printr-o Declarație comună aniversară. Discuțiile purtate cu colegul de la Astana, primirea la Prim-ministrul Bakytzhan Sagintayev, întrevederea cu vice-președintele Senatului Serghei Gromov, vizitarea regiunii Karaganda și întâlnirea cu reprezentanții Societății Culturale Românești Dacia au reliefat interesul comun de a intensifica cooperarea bilaterală, la nivel guvernamental, cât și al societății kazahe. Am avut un moment de reculegere la vizitarea Monumentului de la Spassk, ridicat în memoria românilor victime ale lagărelor staliniste.

TM KAIRAT ABDRAKHMANOV Kazah

Vizita a fost și mai bine evidențiată de ceremonia oficială, organizată cu prilejul Zilei României la expoziția internațională EXPO 2017 Astana. Future Energy. Pavilionul național a avut ca element central proiectul ELI-NP de Infrastructură a Luminii Extreme, implementat de Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei, proiect selectat de organizatori în primele cinci, cele mai inovatoare concepte prezentate la evenimentul expozițional. 


Pe spațiul atât de puternic emergent din Asia-Pacific, menționez vizita în România, la 19 iulie 2017, a ministrului de stat pentru afaceri externe al Japoniei, Nobuo Kishi. Dialogul cu oficialul japonez s-a axat pe impulsionarea cooperării bilaterale, prin consolidarea dialogului politic la nivel înalt și extinderea cooperării economice, Japonia fiind în prezent cel mai mare investitor asiatic în România. Am discutat, printre multe alte proiecte concrete, despre implementarea proiectului Magistralei de metrou Gara de Nord – Aeroportul ”Henri Coandă”, care beneficiază și de finanțare japoneză.

De asemenea, în cursul lunii februarie 2017, ministrul afacerilor externe din Republica Coreea, Yun Byung-se, s-a aflat în vizită oficială în România. Vizita a urmărit identificarea unor noi modalități de substanțiere a Parteneriatului strategic care guvernează relația bilaterală. Au fost reliefate posibilitățile relevante de dezvoltare a relațiilor economice bilaterale, în domenii diverse, inclusiv industria auto, IT și infrastructură. Am semnat cu omologul meu un Memorandum de Înţelegere privind cooperarea și consultările dintre ministerele Afacerilor Externe ale României și Republicii Coreea.

În importantul spațiu strategic al Orientului Mijlociu, aflat în plină tectonică evolutivă, aș menționa în primul rând foarte recenta mea deplasare în Statul Israel și Palestina, 22-25 octombrie.

Am discutat în Israel propunerea părții române de implementare a unui Parteneriat bilateral în domeniul noilor tehnologii. S-a convenit ca cea de-a treia reuniune a Ședinței Comune de Guvern (G2G) să fie organizată la București, în cursul anului 2018, ca parte a evenimentelor de marcarea a unor momente aniversare (70 de ani de relații diplomatice neîntrerupte, 70 de ani de la crearea Statului Israel, 100 de ani de la războiul de reîntregire a neamului și realizarea Marii Uniri). Toți interlocutorii israelieni au subliniat aprecierea față de rezultatele obținute în cadrul președinției României la Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului – IHRA, în special prin finalizarea unei definiții de lucru a antisemitismului.

În Palestina am convenit organizarea celei de-a treia sesiuni a Comitetului Interguvernamental româno-palestinian (CIG) în anul 2018 și cred că am reușit să consolidăm profilul României de promotor al unor poziții echilibrate și constructive în soluționarea crizelor regionale, realizând un schimb de opinii cu privire la situația politică și de securitate din regiune.

Trebuie să remarc prezența la București, la 29 august 2017, în vizită oficială, a ministrului afacerilor externe al Republicii Arabe Egipt, Sameh Hassan Shoukr – care a fost și un oaspete de prestigiu la Reuniunea anuală a Diplomației Române. În convorbirile comune s-a convenit capitalizarea rezultatelor celei de-a doua sesiuni a Comitetului mixt guvernamental româno-egiptean de cooperare economică, științifică și tehnică din 26-28 iulie.

Am avut întrevederi cu omologii sau alți oficiali din acest spațiu inclusiv în marja celei de-a 72-a Adunări Generale a ONU și aș vrea să menționez: Emiratele Arabe Unite, cu care s-a convenit asupra creșterii frecvenței consultărilor politice și parlamentare dintre cele două țări, precum și a dinamizării relațiilor economice bilaterale, în condițiile în care Emiratele sunt în prezent cel mai important partener economic al României în regiunea Golfului; Tunisia, cu care dialogul s-a concentrat pe proiectele care pot fi dezvoltate în comun și care se vor regăsi pe agenda următoarei reuniuni a comisiei mixte româno-tunisiene. Maroc, cu care am convenit extinderea cooperării bilaterale, prin consolidarea dialogului politic și diversificarea domeniilor de cooperare la nivel interguvernamental și sectorial; Qatar, cu care am discutat despre realizarea de investiții în România, în special în sectoarele agricol și energetic, precum și în Qatar, în proiecte de infrastructură; Secretarul general adjunct al Consiliului de Cooperare al Golfului, cu care am discutat principalele direcții de dezvoltare a relațiilor politice și economice dintre România și statele din Golf.

Foarte relevantă pentru momentul internațional actual consider că este și participarea României la Coaliția globală anti-Daesh – sens în care doresc să notez că la reuniunea ministerială a Coaliției din 22 martie 2017, de la Washington, am evaluat cu ceilalți participanți stadiul progreselor realizate pe linia stopării acțiunilor Daesh, cu accent pe necesitățile privind asistenţa umanitară și măsurile de stabilizare post-conflict în zonele eliberate de sub ocupația Daesh. 

După cum am indicat deja, deosebit de important a fost momentul 2 iunie 2017, când am lansat la New York, la sediul ONU, campania de promovare a candidaturii României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2020-2021, cu prilejul preluării de către țara noastră a președinției rotative a Grupului Est-European și al alegerii viitorului Președinte al Adunării Generale. Evenimentul s-a bucurat de prezența unor oficiali ai ONU și din statele membre, a reprezentanților corpului diplomatic acreditat la New York, cercurilor locale de afaceri și de presă. Au avut loc numeroase contacte bilaterale cu reprezentanți ai statelor ce nu și-au exprimat până în prezent opțiunea de vot. 

Cu prilejul Adunării Generale a ONU (septembrie 2017), tema candidaturii a figurat atât în intervenția națională a șefului delegației României, Președintele Klaus Iohannis, cât și pe agenda numeroaselor consultări bilaterale pe care le-am avut cu acest prilej. Strategia noastră la acea etapă a vizat, în particular, statele mici, insulare, în curs de dezvoltare din Caraibe și regiunea Pacificului, precum și state din regiunea Africii de Nord și Orientului Mijlociu. 

Þin să notez și că, la 1-2 noiembrie, cu prilejul Conferinței Femeilor Francofone, organizată la București sub egida Organizației Internaționale a Francofoniei, au avut loc o serie de contacte bilaterale, la cel mai înalt nivel și la nivelul de ministru de externe, vizând de asemenea promovarea acestei candidaturi extrem de importante. 

Aduc în discuție și întrevederile cu omologul din Republica Moldova, Andrei Galbur (la București, 23 ianuarie și în marja reuniunii de la Varșovia a miniștrilor de externe din statele Grupului de la Vișegrad și statele Parteneriatului Estic al UE – 12 aprilie, reuniunii informale de la Mauerbach a miniștrilor de externe din statele membre OSCE- 11 iulie și a Forumului Strategic de la Bled- 5 septembrie) au vizat consolidarea durabilă a relației cu Republica Moldova, în baza Parteneriatului strategic bilateral pentru integrare europeană. Organizarea de către România, împreună cu Franţa, în calitate de co-președinţi, a celei de-a XI-a reuniuni a Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova, la Luxemburg, la 3 aprilie 2017, cu participarea ministrului afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova în calitate de invitat principal, a contribuit la creșterea vizibilităţii Republicii Moldova pe agenda europeană.

– Am dori să prezentați cititorilor noștri inițiativa dumneavoastră, extrem de utilă, de înnoire a corpului diplomatic și pregătirea unei noi generații care să aducă un surplus de valoare instituției pe care o conduceți. 

– Am continuat, în ultimul an, unul dintre cele mai ample procese de înnoire a Corpului profesional al Ministerului Afacerilor Externe, atât în ceea ce privește Corpul Diplomatic, cât și pe cel administrativ. Acest lucru a fost realizat pe două direcții majore: integrarea în minister a celor care au câștigat concursurile din 2016 și demararea a două noi procese de recrutare și selecție în 2017. În ceea ce privește eforturile noastre pentru integrarea celor peste 70 de debutanți, am reușit să realizăm, pentru prima dată, un curs pentru orientarea în cariera diplomatică, pe care l-am numit „Acțiunea Diplomatică”, atât de sugestiv pentru ceea ce înseamnă meseria noastră. Este un program inovativ, adaptat instrumentelor diplomației de astăzi, prin care am reușit să realizăm transferul de expertiză și „know-how” diplomatic de la generațiile care au pregătit marile dosare ale politicii externe române din ultimii ani (de la aderarea la Consiliul Europei, la UE, la NATO până la configurarea poziției actuale a României în relațiile internaționale). Cursul a fost un succes și ne dorim continuarea lui și pentru generațiile următoare. Referitor la cea de a doua direcție: organizăm două concursuri de admitere, unul pentru 52 de posturi diplomatice și consulare și un altul pentru 40 de posturi administrative. Urmărim ca prin aceste concursuri să atragem persoane capabile să deprindă repede abilitățile muncii în Ministerul Afacerilor Externe, astfel încât în câțiva ani să obținem experții de care avem atâta nevoie în lumea atât de complicată a relațiilor internaționale de astăzi și de mâine. Un adevărat diplomat sau un expert în MAE în orice domeniu se construiește greu și necesită răbdare și exercițiu. Abilități precum gândirea analitică și strategică, oratoria, negocierea și dezbaterea, comunicarea publică se obțin după perioade îndelungate de studiu și practică pe lângă cei care duc greul activității instituției noastre. Dar este o investiție sigură care își va arăta roadele în ani sau zeci de ani. De aceea mi-am asumat fără tăgadă acest efort de regenerare profesională a MAE care să constituie premisele succesului diplomației noastre de mâine.

Să lasăm prietenia chino-română să navigheze!

Reporter: editura December - 19 - 2017 Comments Off on Să lasăm prietenia chino-română să navigheze!
Interviurile noastre la sfârsit de an
 
Răspunsurile E.S. domnul Xu Feihong, Ambasadorul Chinei în România, la întrebările revistei „Balcanii și Europa”

Sunt ambasadorul Chinei în România de aproape 3 ani. Referindu-mă la relaţiile dintre cele două ţări, se poate spune că faţă de schimbările și ajustările de pe plan internaţional, relaţia de prietenie chino-română are o istorie îndelungată și puternică, cele două ţări având beneficii comune și pe zi ce trece tot mai puternic înrădăcinate, cu o cooperare complementară din ce în ce mai puternică. În acești ultimi ani, în mod special, relaţiile de prietenie și cooperare dintre cele două ţări s-au propulsat aș spune pe „banda de viteză”.

În primul rând, amintesc schimburile la nivel înalt ce au avut loc: domnul Liu Yunshan, secretar al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (CC al PCC), a efectuat o vizită de succes și a participat la „Dialogul partidelor politice dintre China și Europa Centrală și de est 2017”. Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, ministrul mediului în Guvernul României, a participat în China la Forumul de cooperare pe plan internaţional „Belt and Road”. Aceste vizite au avut un rol politic important, ambele ţări exprimându-și încrederea fermă și dorinţa puternică de aprofundare a acestei cooperări. 

În al doilea rând, mă voi referi la succesul substanţial al cooperării bilaterale. România a fost gazda primei ediţii a Târgului și Conferinței Energetice 16+1. Centrul de Dialog și Cooperare pentru Proiectele Energetice (CDCEP 16+1) funcţionează cu succes. O serie de proiecte mari au făcut deja progrese în negocieri, mă refer la firme chineze implicate în proiectul pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, Termocentrala de la Rovinari, Compania Rompetrol. De asemenea, menţionez că pe piaţa chinezească se află numeroase sortimente de carne de porc, miere, vin etc. România a devenit membru al Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură, având un rol tot mai important în construirea proiectului „Belt and Road”.

Mă refer apoi la intensificarea schimburilor culturale pe termen lung. Centrul cultural român din China este foarte activ, iar Centrul cultural chinez din România în curs de constituire a încheiat formalităţile legale prevăzute pentru înregistrare și inaugurare în toamna anului viitor. Numeroase ansambluri artistice chineze au venit în România și au participat la Gala Anului Nou Chinezesc, la Festivalul Internaţional de teatru de la Sibiu, au performat la Concursul Internaţional de voce Hariclea Darclee. Aș vrea să remarc că în România limba chineză atrage tot mai mulţi oameni, pe zi ce trece. De altfel, există patru Institute Confucius, 8 clase confucianiste cu mai mult de 100 de catedre de predare a limbii chineze. Pentru a susţine și încuraja tinerii învăţăcei români să înveţe limba chineză, am sponsorizat în special programul de burse școlare „Bursa Ambasadorului Chinei” și am organizat prima ceremonie de premiere, cu care prilej mai mult de 20 de tineri români au fost premiaţi. 

O atenţie specială am acordat colaborării cu Asociaţia de prietenie Casa Româno Chineză din București. În cursul acestui an am participat, ca și în anii trecuţi, la inaugurarea unor noi filiale ale Casei Româno-Chineze și am apreciat evenimentele la care am asistat, manifestări ale prieteniei dintre ţările noastre.

Ţin să remarc faptul că, începând cu luna septembrie, Guvernul român a simplificat procedurile de acordare a vizei de scurtă durată pentru cetaţenii chinezi, fapt care reprezintă o măsură extrem de importantă și pozitivă pentru ambele părţi. Credem cu tărie că această nouă politică de acordare a vizelor va ușura și lărgi drumul către schimburile culturale chino-române.

Ziua Republicii Populare Chineze – a 68-a aniversare.

Nu demult, Congresul Naţional al 19 lea al PCC și-a terminat cu succes lucrările. Noul Comitet Central al PCC l-a ales pe Xi Jinping ca secretar general. De asemeni, gândirea Xi Jinping cu privire la socialism cu specificul chinez în noua eră este stabilită ca orientarea călauzitoare pe care PCC trebuie s-o urmeze timp îndelungat. Iar obiectivele dezvoltării Chinei în viitor au fost clarificate.


Conform cu planurile stabilite la Cel de-al 19 lea Congres Naţional al PCC, China, până în anul 2020 va realiza în toate domeniile o societate a bunăstării decente, până în anul 2035 va înfăptui în esenţă modernizarea socialismului, și până la jumătatea acestui secol va transforma China într-o ţară socialistă modernă și puternică, prosperă și democratică, cu o cultură avansată, armonioasă și frumoasă. Desigur, China nu se poate dezvolta fără lumea din exterior, și va continua să adere la o politică naţională deschisă către lumea din afară. 

România este un prieten și un partener tradiţional al Chinei. Sperăm că ambele părţi vor profita de oportunităţile oferite de Cel de-al 19 lea Congres Naţional al PCC, iar relaţia chino-română se va consolida în numeroase aspecte:

1. Pornim de la faptul că România a creat o strategie naţională în mai multe domenii, cum ar fi: resurse energetice, infrastructură, tehnologie digitală, sănătate și dezvoltarea regională. Ambele părţi pot grăbi asocierea strategiilor de dezvoltare, pot crea un hub economic european pentru initiativa „Belt and Road”, pot realiza complementaritate, câștiguri și beneficii reciproce și dezvoltare reciprocă.

2. Promovarea unui proces continuu de cooperare. Ambele ţări, atât China cât și România tratează aceste proiecte mari cu mare importanţă și trebuie să intensifice procesul de negocieri în vederea extinderii consensului. Faţă de realizările discutate trebuie grăbit procesul de consolidare a consensului și să cautăm noi pași. Mai mult decât atât, trebuie elaborate noi proiecte în special pentru promovarea de IMM și cooperare locală, pentru a aduce mai multe beneficii pentru ambele popoare.

3. Atât China, cât și România trebuie să se folosească pe deplin de prietenia dintre cele două ţări care datează din timpuri străvechi. China va continua să sporească schimburile cu România, să trimită reciproc ansamblurile artistice, să sprijine studenţii români în învăţarea limbii chineze, să promoveze cercetările știinţifice în ambele părţi, cooperarea turistică etc. 

Nu peste mult timp, cea de-a șasea Reuniune a șefilor de Guverne din China și ţările din Europa centrală și de est va fi convocată în Ungaria. România este un participant importat în cadrul cooperării în format 16+1. Sunt de părere că procesul de aprofundare neîntreruptă a colaborării și prietenia tradiţională dintre cele două ţări reprezintă puntea pentru atingerea de rezultate performante.

Unul dintre cele mai importante festivaluri din lume

Reporter: editura December - 18 - 2017 Comments Off on Unul dintre cele mai importante festivaluri din lume
Interviurile noastre la sfârsit de an
 
Interviu cu domnul Vladimir Jurowski, directorul artistic al Festivalului Internaţional „George Enescu”
 
Lansat în 1958, Festivalul Internațional „George Enescu” s-a impus, de la început, ca cel mai important eveniment muzical al României, devenind astăzi, unul dintre cele mai prestigioase Festivaluri ale lumii. Pe parcursul celor 23 de ediții derulate până acum, personalități de anvergură au dirijat destinele Festivalului, printre care Ion Dumitrescu, Mihai Brediceanu, Ludovic Spiess, Lawrence Foster, Ioan Holender și, începând de la ediția din 2017, Vladimir Jurowski care are o spectaculoasă carieră de dirijor, fiind prezent pe multe meridiane, în marile săli de concerte și de operă. A dirijat la Royal Opera „Covent Garden”, la Komische Oper din Berlin, la Metropolitan Opera, și este dirijorul principal al London Philharmonic Orchestra. Deţine numeroase premii internaționale. Prin venirea sa, Festivalul a câștigat nu numai un nou director cu renume, dar și un admirator și un promotor devotat al partiturilor compozitorului român, pe care le admiră entuziast și cărora li se dedică cu pasiune.

– La momentul la care ați acceptat direcția artistică a Festivalului cunoșteați deja destule lucruri despre acest eveniment major organizat în România, tot mai cunoscut în Europa și nu numai. Dar cât de cunoscut este Enescu în lume?

Dirijorul Vladimir Jurowski – director artistic al Festivalului Enescu

– George Enescu, violonist celebru si un dirijor remarcabil este, poate, un compozitor prea putin cunoscut in vremurile sale. Pe Enescu l-aș poziţiona fără reţinere în universul creatorilor care au știut să facă legătura dintre romantismul secolului al XIX-lea și cele mai radicale schimbări aduse de moderniștii vremii începutului de secol al XX-lea. Muzica lui Enescu este muzica unui geniu. Am ales deocamdată să promovez în Marea Britanie două dintre lucrările sale fundamentale, opera Oedipe și Simfonia a treia


Am fost la București pentru prima dată în 2005, tot cu London Philharmonic Orchestra. La invitația Festivalului Internațional ”George Enescu” am revenit în 2013 cu orchestra mea și am prezentat la București Simfonia a treia în do major. O consider o lucrare valoroasă, pe care am dorit să o includ în repertoriul nostru și pe care am dirijat-o în fața a 2500 de spectatori la Royal Festival Hall, în 2015. 

– Ați făcut același lucru cu Oedipe, anul acesta.

– În deschiderea Festivalului, am prezentat opera Oedipe cu London Philharmonic Orchestra și cu o garnitură internațională de cântăreți, colaborând cu Corul Filarmonicii ”George Enescu” și cu Corul de Copii Radio. Această lucrare a figurat și în deschiderea stagiunii noastre la Londra, unde am prezentat-o în aceeași formulă interpretativă la Royal Festival Hall. Rar mi-a fost dat să întâlnesc o partitură atât de detaliată și complexă cum este Oedipul enescian. Este o creație foarte frumoasă, dar o provocare. Sunt convins că în următorii 2 ani veți vedea mai multe montări de Oedipe în întreaga lume. 

– Care este locul pe care îl ocupă Festivalul „Enescu” printre manifestările similare din lume?

Jurowski – Doctor Honoris Causa al Colegiului Regal de Muzică din Londra

– Festivalul Enescu este cu siguranță unul dintre cele mai importante festivaluri din Europa, aș spune alături de Festivalul de la Edinburgh și de BBC Proms. Există desigur și alte festivaluri, cum ar fi cel de la Aix-en-Provence sau Salzburg, care includ și alte arte, dar dacă vorbim de muzica clasică, Festivalul Enescu stă alături de cele pe care le-am numit, la care adaug Primăvara de la Praga sau Nopți albe din Sankt Petersburg. Este, într-adevăr, unul dintre cele mai importante festivaluri pe care le avem acum în lume.


– Ce credeți că se mai poate adăuga la structura deja bine consolidată a Festivalului „Enescu”?

– Îmi doresc să dezvolt cât mai mult oportunitatea de a interpreta alături de artiști români – precum muzicienii din Filarmonica George Enescu, de a pune în valoare compozitori români – cred că este în tradiția a ceea ce a realizat George Enescu. Pentru ediția 2017, am contribuit la dezvoltarea seriei Work-shop – Muzica Secolului 21, consider că Festivalul Enescu trebuie să fie printre primele care să aducă muzică contemporană în programul său. Este extraordinar că există acest Festival în mijlocul Europei și, mai ales, în aceste momente când conflictele politice și religioase dezbină lumea.

Royal Festival Hall – Londra

Mai cred că cea mai importantă muzică este muzica scrisă astăzi. Vreau să ne asigurăm că muzica de astăzi primește la fel de multă atenție ca și cea din secolele trecute.


În acest sens, ediția din 2017 a Festivalului a adus un număr foarte mare de creații ale secolului XX, un număr semnificativ de creații enesciene, dar și foarte multe partituri de compozitori români, deopotrivă marile nume ale secolului XX și cele ale unor compozitori din generațiile prezentului, în acest fel arătându-se evoluția școlii componistice românești, în jurul și în continuarea lui Enescu.

Cosma Mihai

O matcă culturală

Reporter: editura December - 18 - 2017 Comments Off on O matcă culturală
Interviurile noastre la sfârsit de an
 
Interviu cu domnul Bela Dan Krizbai, Vicepreședinte al Institutului Cultural Român

– După cum aţi remarcat, revista noastră acordă o atenţie deosebită Marii Uniri din 1918…

Krizbai Bela Dan

– Evident că și Institutul Cultural Român sărbătorește Centenarul Marii Uniri, un eveniment care, dincolo de valoarea sa socio-politică, înglobează un bagaj cultural, o matcă culturală, ca un ADN diacronic al profilului identitar românesc.


– Înseamnă că aveţi în vedere desfășurarea unor importante evenimente în toate cele 18 reprezentanţe ale Institutului Cultural Român.

În doar câteva săptămâni, Institutul Cultural Român este pregătit să se prezinte, atât prin reprezentanţele noastre din diverse orașe importante din lume, cât și prin parteneriate cu instituții de marcă din țară și străinătate în cadrul a trei proiecte naționale majore: „Centenarul Marii Uniri”, „Sezonul Cultural România-Franța” și „Festivalul Internațional de Artă EUROPALIA”, toate destinate să sărbătorească primul secol de existență modernă a României. Tradiția și specificul naţional vor prinde viață printr-o viziune a propriei deveniri, în contextul culturii universale, o reliefare a propriilor rădăcini și căutări seculare care definesc cultural România actuală, într-o fotogramă cu valoare identitară, un moment contemporan de eternitate. 

– Am dori și câteva exemple.

Președintele Institutului Cultural Român, doamna Liliana Țuroiu, împreună cu E. S. Ambasadorul Statelor Unite la București, domnul Hans Klemm, şi domnul Krizbai Béla Dan, vicepreședinte al ICR în timpul discuțiilor oficiale.

La 1 decembrie 2017, la ceas de sărbătoare, Institutul Cultural Român aniversează Ziua Națională a României printr-o selecție de evenimente de înaltă ținută, menite să reprezinte, distinct și totodată divers, devenirea noastră culturală, dar și să ofere un preambul al manifestărilor pregătite pentru anul 2018 și al importanței ideatice ce i se cuvine Centenarului Marii Uniri.Voi aminti, bunăoară, de organizarea evenimentului „Muzică și joc românesc” și o expoziție de obiecte tradiționale românești, la ICR Beijing. Am mai putea să vă dăm și alte numeroase exemple de evenimente organizate, cum sunt cele ale Institutului Cultural Român „Mihail Eminescu” de la Chișinău, în colaborare cu Ambasada României în Republica Moldova și Filarmonica Naţională „Serghei Lunchievici”, ICR „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul, ICR de la Londra, ICR de la New York și cele din Paris, Madrid, Praga, Stockholm, Tel Aviv, Viena, Minsk, Ottawa, Copenhaga, Odesa ș.a. 


Toate reprezentanţele ICR prezintă expoziţii, concerte de muzică clasică și contemporană, noutăţi cinematografice românești, formaţiuni de coriști care interpretează renumite partituri românești, precum și colinde de Crăciun. 

Ţin să menţionez că Institutul Cultural Român acordă o mare atenție și spațiilor geografice în care nu sunt reprezentanțe: Viena, Minsk, Ottawa, Copenhaga, Odesa. Aici, buna colaborare cu misiunile diplomatice ale României, ambasade sau consulate generale, se traduce în evenimente culturale de larg interes care se subscriu liniilor generale și priorităților de politică externă ale României.

Dreapta şi stânga în politica europeană

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Dreapta şi stânga în politica europeană

Politică

La începutul lunii octombrie, alegerile din Portugalia s-au încheiat cu un rezultat care reflectă în felul său confuzia şi dificultăţile pe care le traversează multe state europene. Programul de austeritate pus în operă de guvernul de dreapta condus de Pedro Passos Coelho a primit pe 4 octombrie 2015 o lovitură letală, căci electoratul portughez a acordat 52% din sufragiile însumate partidelor anti-austeritate: Partidul Socialist, Bloco de Esquerda, BE – un partid radical de stânga – şi Partidul Comunist Portughez, PCP.

Partidele de stânga au generat căderea Guvernului portughez (noiembrie 2015)

Partidele de stânga au generat căderea Guvernului portughez (noiembrie 2015)

În ciuda acestui rezultat, Preşedintele Portugaliei s-a adresat coaliţiei neoconservatoare conduse de fostul prim-ministru, Pedro Passos Coelho – reprezentantul partidului care a obţinut cele mai multe voturi, 38,6%, deşi acesta a pierdut majoritatea în Parlament. După doar 11 zile de guvernare însă, moţiunea de cenzură depusă de partidele de stânga a pus capăt acestei situaţii ambigue, guvernul demisionând marţi, 10 noiembrie 2015.

Acesta este doar un episod din confruntările dintre dreapta şi stânga pe care le traversează cu destule turbulenţe Europa. În anii care au urmat imediat după marea ruptură din 1989, aneantizarea partidelor comuniste sub presiunea prăbuşirii sistemului şi transformarea cvasi-totalităţii partidelor socialiste în partide social-democrate, care au renunţat la măsuri radicale ca naţionalizarea, au deschis calea unei apropieri, fără precedent probabil, între „dreapta” şi „stânga”.

Liderul Syriza, Alexis Tsipras

Liderul Syriza, Alexis Tsipras

Această „idilă” s-a dizolvat în eter însă, imediat ce confortul economic şi social al continentului s-a prăbuşit sub impactul crizei globale. În condiţii de bruscă diminuare a disponibilităţilor, poziţiile politice s-au înţepenit brusc, diferite variante de populism – de la refuzul oricărei reduceri a cheltuielilor la obsesiva „luptă contra corupţiei” – au parazitat până la exasperare percepţia publică. Teama de „celălalt”, fie el imigrant, „instalatorul polonez”, rom sau refugiat, a desfigurat, cu o viteză greu previzibilă cu doar câţiva ani mai devreme, chipul democraţiilor europene.

Noul context socio-economic a dus foarte repede la o masivă regrupare de forţe în plan politic. Probabil cea mai pregnantă dintre faţetele acestei reorganizări este acutizarea – pe care nu o mai vedeam posibilă – a raporturilor dintre stânga şi dreapta în majoritatea ţărilor europene. Dreapta a virat spre extrema dreaptă, iar stânga a început să redescopere farmecul extremismului şi să recuze integral sistemul.

Dreapta germană, promotoare a politicilor de austeritate

Dreapta germană, promotoare a politicilor de austeritate

Efectele cele mai spectaculoase s-au putut observa acolo unde partidele stângii tradiţionale, social-democrate, au fost marginalizate în favoarea unor noi formaţiuni generate de explozia sistemului: Syriza în Grecia sau Podemos în Spania. Criza greacă din acest an este în cel mai înalt grad expresia acestor procese, dar şi a limitelor cu care ele se confruntă. Naufragiul partidelor politice tradiţionale, fie că vorbim de dreapta creştin-democrată sau de PASOK, partidul socialist, dusese confruntarea la extrem, poziţionând faţă în faţă, ireductibil, extremiştii neo-nazişti de la Chrysí Avgí – Zorii Aurii – şi extremiştii stângişti de la Coaliţia Stângii radicale, Syriza. Din fericire, Zorii Aurii nu au reuşit să se impună în alegerile din ianuarie, când victoria Syriza a dat destui fiori în partea dreaptă a spectrului politic.

Triumful electoral al lui Alexis Tsipras şi al partidului condus de el s-a încheiat însă de fapt a doua zi după marea lor victorie – referendumul din 5 iulie 2015. Atunci, Tsipras, care izbutise să organizeze consultarea populară în pofida opoziţiei foarte dure a „troicii” – FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană – al cărei dictat îl refuza, declara plin de optimism: „Azi e o zi de sărbătoare fiindcă democraţia este un motiv de sărbătoare, de bucurie. Atunci când democraţia învinge frica şi şantajul, ea deschide calea salvării şi drumul înainte. Azi, poporul elen a transmis un mesaj foarte puternic. Un mesaj de demnitate şi de determinare. Un mesaj prin care poporul preia controlul propriilor opţiuni… Sunt încrezător că vom deschide un drum nou pentru toate popoarele Europei. Un drum care ne va readuce la valorile fondatoare de democraţie şi solidaritate”. A doua zi, guvernul grec pornea pe drumul austerităţii, acceptând principalele condiţii pe care Troica le impunea pentru a acorda Greciei ajutorul minimal solicitat.

Sărăcia endemică, pericol pentru Europa (Agenţia „Oxfam”)

Sărăcia endemică, pericol pentru Europa (Agenţia „Oxfam”)

Zilele trecute, la o reuniune a PPE la Madrid, Angela Merkel, principala figură politică a dreptei populare europene şi promotor neclintit al politicilor de austeritate, îşi exprima îngrijorarea în legătură cu impactul alegerilor din Portugalia, Spania şi Irlanda asupra acestor politici, pe care le susţine, spun unii, cu o determinare demnă de o cauză mai bună. Faptul că până acum un număr semnificativ de mari economişti, în frunte cu Paul Krugman şi Joseph Stiglitz, ambii laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, au denunţat politicile de austeritate ca generatoare de sărăcie endemică, nu pare să tulbure cu nimic opţiunile dreptei neoconservatoare. Ne putem întreba, în aceste condiţii, cui prodest? Dacă nici majoritatea electoratului, nici elita mondială a specialiştilor nu susţin politicile de austeritate, cine le susţine oare, în spatele politicienilor care le promovează în ciuda voinţei politice majoritare, uneori chiar cu preţul unor entorse aduse principiilor democratice?

Nu pretind că aş avea un răspuns la această întrebare, dar cred că trebuie să luăm în considerare câţiva factori care nu sunt prea frecvent aduşi în discuţie în publicistica românească. Voi porni de la un fapt adesea ignorat: studii recente elaborate sub egida marilor universităţi americane, în frunte cu Harvard şi Duke, pun în evidenţă faptul că, dacă în anii 1960, un şef de întreprindere prosperă din SUA câştiga în medie de 20 de ori salariul unui subordonat mediu, în prezent, el câştigă între de 272 până la de 354 ori un salariu obişnuit. Statisticile AFL-CIO documentează pentru vărfurile executive salarii de circa 12 milioane de dolari anual, când salariul mediu al subordonaţilor lor este de aproximativ 34.000 de dolari. Am putea crede că e vorba de o particularitate americană, dar nu e aşa: în ţările cu reputaţia cea mai egalitară din Europa, ţările scandinave, cei mai bogaţi 10% dintre cetăţeni deţin între 60-70% din averi, mai mult decât în Marea Britanie, Canada sau Australia, apreciate ca mai de dreapta.

Globalizarea, aşadar, a adus cu sine o consolidare de tip pre-modern a clivajelor dintre cei mai bogaţi cetăţeni şi restul societăţii, dimpreună cu o erodare vizibilă a clasei de mijloc. A doua jumătate a secolului XX asista la un efort semnificativ de atenuare a inegalităţilor, cel puţin în interiorul societăţilor democratice, dar, odată cu dispariţia ameninţării comuniste, nu doar politica externă, ci şi cea internă s-a relaxat şi acum ameninţă energic sistemul de beneficii sociale pe care îl construise capitalismul „cu faţă umană” după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Noi unde ne aflăm? În ultimul mandat al lui Traian Băsescu, societatea românească s-a confruntat explicit cu alternativa între o dreaptă radicală, practicând şi teoretizând darwinismul social cel mai explicit, a cărei austeritate era corectată pentru sine, punctual, de marea corupţie, şi o coaliţie relativ surprinzătoare pentru tradiţia politică post-decembristă, între liberali atenţi la problematica socială şi socialişti atenţi la exigenţele mediului privat. După eşecul suspendării preşedintelui Băsescu, această alianţă politică s-a spart, dar un mix de politici social-liberale angajate prin programul de guvernare din 2012 a reuşit să pună capăt nu doar austerităţii, ci şi recesiunii. Rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2014, oricât de surprinzător, nu a reuşit să răstoarne situaţia şi abia zilele trecute un crescendo de mişcări de stradă, de obicei asociate cu progresele stângii radicale, a adus o jumătate de victorie partidelor de dreapta. Cel puţin aşa se văd lucrurile din perspectiva echipei de tehnicieni în frunte cu Dacian Cioloş.

Prof. Dr. Zoe Petre
 

Un obiectiv naţional: „Made în România”

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Un obiectiv naţional: „Made în România”

Economie

În magazinele din Milano, Londra, Madrid sau New York este cu neputinţă să nu găseşti îmbrăcăminte sau încălţăminte pe a căror etichetă să nu apară „Made în România”. Mobila din lemn masiv pentru copii produsă la o fabrică de lângă Bucureşti mobilează 2.300 de camere pe an în Statele Unite, fiind prezentă în 65 de magazine de pe tot continentul american. „Transavia”, cu brandul propriu „Fragedo”, una dintre cele mai mari companii antreprenoriale româneşti, exportă carne de pui în Marea Britanie, Franţa, Spania, Croaţia, Grecia, Ungaria şi Bulgaria, purtând atestatul calităţiiprovenienţă din România. Prof. dr. Ana Aslan continuă să fie ambasadorul „Gerovital” şiAslavital”, atât pe piaţa internă, cât şi internaţională, având aceeaşi siglă . Pe fiecare piesă de metal ce compune turnul Eiffel scrie „Made în Reşiţa-România”, simbolul Parisului fiind construit de Gustave Eiffel după o tehnologie inventată de inginerul român Gheorghe Pănculescu. Evident, lista poate continua cu zeci de exemple. Întrebarea este dacă „Made în România” este cu adevărat un obiectiv naţional

Made in romaniaO economie de branduri care să dea identitate naţională este esenţială pentru o poziţionare de succes la nivelul UE, şi nu numai. În ce ne priveşte, înregistrăm o trecere lină la următorul nivel, de la „Made în România” la „Made by România”, care presupune o punere în valoare mai bună a potenţialului uman şi material al economiei autohtone atunci când se fac investiţii străine. Produse precum lenjeria „Jolidon”, „ID Sarrieri”, „Clujana”, brânza „Năsal”, delicatesele „La Colline”, pălinca „Valco”, magiunul de Topoloveni, apa „Borsec” etc, toate având pe etichetă sigla românească, sunt doar câteva branduri la origine 100% româneşti.

Se ştie foarte bine că nu poţi „lua faţa” celorlalte ţări avasate fără să ai o economie creatoare de valori, care să capete valenţe din punct de vedere al potenţialului de dezvoltare şi al competivităţii. De foarte mulţi ani, România se axează în special pe exporturile de maşini ale constructorului Dacia-Renault. Succesul este probat de sutele de mii de autoturisme comercializate în ţări cu tradiţie în industria constructoare de maşini. De asemenea, acest obiectiv naţional a fost spijinit decenii la rând de produsele textile şi încălţăminte, ţara noastră fiind prin tradiţie unul dintre cei mai mari producători din Europa. Plusul de performanţă la nivel de reprezentare naţională s-a înregistrat, însă, după anul 2000, datorită investiţiilor străine, estimate la 70 miliarde de euro. Acestă infuzie de capital, coroborată cu schimbarea mentalităţii privind crearea de branduri apreciate la extern, cu atestare de calitate, a deschis noi perspective pentru un număr important de produse noi „Made în România” de a intra în circuitul internaţional, fapt demonstrat de creşterea exporturilor la circa 50 miliarde de euro pe an. Iniţiativa, ideile deştepte, responsabilitatea, actul managerial performant, reţetele rapide de creştere a calităţii, participările la manifestările externe au fost factori decisivi, care au capătat o consistenţă în ceea ce priveşte consolidarea poziţiilor primare pe pieţele europene.

magiunul-de-topoloveni-Este evident că vânzările de mărfuri cu sigla „Made în România” au influenţat pozitiv mersul economiei în anul 2015, fiind al cincilea an consecutiv de creştere, conform opiniei exprimate recent de guvenatorul Băncii Naţionale. Au fost jucători tradiţionali pe piaţă, cu expansiune determinantă. Exemple precum uzinele de autoturisme de la Mioveni şi Craiova, fabrica „Artic”, companiile „Petrom” şi „Rompetrol” rafinare sunt elocvente. Sau modelele celor o sută de unităţi care produc zilnic sute de mii de rochii, fuste, confecţii „Zara”, „H&M” şi „C&A”, haine confecţionate la noi. Cei mai mari zece producători locali de textile au realizat anul trecut haine pentru branduri de lux ca „Dolce&Gabbana” şi „Armani”, dar şi pentru alte nume mari, în valoare de circa jumătate de miliard de euro. Sunt produse „Made în România” care apar pe rafturile magazinelor din metropole cunoscute, fapt ce ridică prestigiul unei ţări aflată în tranziţie.

Asemenea lucruri şi altele, nu toate de aceeaşi anvergură, se găsesc adunate în obiectivul comercial al unor firme cu o istorie recentă. Magiunul de Topoloveni a devenit un brand naţional, iar producătorii de biciclete au făcut ca România să urce pe locul şase în UE, fiind peste Franţa. Societatea „Transavia”, din judeţul Alba, domină business-uri din industria alimentară prin exporturi realizate în multe state UE, categorii de produse preparate în România şi apreciate de cumpărătorii englezi îndeosebi.

foto-clujana-9Se cunoaşte foarte bine cât de mari sunt obiectivele pe piaţa europeană. Este esenţial de observăm că Europa se defineşte prin modele. Deprinderea de a găsi calea spre performanţă devine obligatorie pentru ţările din zona Balcanilor care doresc să intre în rândul statelor cu economii de top. Din această perspectivă, România are rezerve mari de branduri încă nevalorificate, care pot fi incluse în măsura „Made în România.” Nu este momentul de cultivare a euforiei sulfuroase, a triumfalismului ieftin doar pentru obiectivele realizate până în prezent, fiindcă există suficient potenţial nevalorificat, în măsură să dea dimensiunea meritată a unei ţări cu pretenţii de integrare europeană într-o formă completă. Ar fi benefic să ne întrebăm de ce agricultura, o ramură de bază a economiei naţionale, cu tradiţie, nu poate deveni cu adevărat reprezentativă la nivel UE, îndeplinând obiectivul nostru naţional. Sau de ce Delta Dunării nu scapă de balastul falselor preocupări ministeriale, constând în lipsa de viziune sub aspectul evaluării de perspectivă, risipându-se un potenţial economic fără echivalent pe continent, care poate fi ilustrativ pentru ceea ce exprimă economic şi ca imagine marca „Made în România”?

Romanian workers at Dacia factory owned by Renault Group leave the plant after their shift in Mioveni city, 130km west from Bucharest, on November 19, 2008. Dacia announced that on Thursday will stop the production of "Logan" cars between 20 November to 7 December 2008 due to the drop of sales on the Romanian market. AFP PHOTO DANIEL MIHAILESCU

Iată ce sfat a primit ţara noastră de la un comisar european referitor la atenţia ce trebuie acordată agriculturii: „Mărcile reprezintă mai mult decât nişte etichete. România trebuie să îşi stabilească nişele de piaţă pentru piaţa internă şi externă, alimentele româneşti trebuie să fie percepute ca fiind moderne, la modă, iar cheia constă în informarea cumpărătorilor”. Rezultatul recomandărilor este firav deocamdată. Iese în evidenţă doar legea votată recent de Senat, care obligă supermarketurile ca 51% din carnea, legumele şi fructele comercializate să fie produse româneşti. În acest mod se stimulează producţia autohtonă şi sectorul agricol în general, fiind necesare noi forme de asociere, diferite de vechile cooperative în care fermierii nu erau proprietari pe nimic, imperativ care trebuie atins într-un timp scurt.

„Daţi Cezarului ce-i al Cezarului” are valenţe şi în cazul Deltei, un produs turistic exclusiv al României, care ne-ar diferenţia faţă de restul destinaţiilor europene dacă bogăţia şi frumuseţea ar fi puse la adevărata valoare. Delta Dunării are tot ce trebuie de la natură, însă nu beneficiază de o strategie clară pentru dezvoltarea investiţiilor zonale şi pentru promovare externă, care să dea forţă unui produs turistic inclus în acest obiectiv al nostru. Lipseşte sprijinul autorităţilor centrale pentru dezvoltarea durabilă a unui capital turistisc unic în Europa. Este absent cadrul legislativ necesar pentru a schimba condiţiile în care evoluează acest ecosistem turistic. Marea „strategie” de stat este încercarea de a obţine un câştig minim prin nevalorificarea la maxim a unui patrimoniu naţional, care are nevoie de investiţii solide, durabile, de imaginaţie managerială pentru conservarea şi dezvoltarea unei zone cu adevărat reprezentative pentru ceea ce înseamnă cu adevărat „Made în România”.

Arctic-GaestiEste mai mult decât legitim să te întrebi de ce turismul se concentrează doar pe frumuseţea reliefului, pe peisajele naturale, eventual pe tradiţiile populare din zone precum cele din Maramureş şi Bucovina? Specialiştii în politici publice consideră că atât timp cât serviciile sunt de slabă calitate, infrastructura deficitară, coordonarea fără viziune economică, precum şi convingerea greşită că turismul poate trăi şi fără sprijin financiar de la bugetul naţional este imposibil să obţii încasări de miliarde de euro, asemeni statelor vecine, şi să defilezi cu o ofertă turistică favorabilă ţării fără o anumită normalizare sub aspectul performanţei.

Eliade Bălan