NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

„Cavalerii noilor Apocalipse. NU VĂ FIE FRICĂ!”, de Corneliu Vlad

Reporter: editura October - 11 - 2020 Comments Off on „Cavalerii noilor Apocalipse. NU VĂ FIE FRICĂ!”, de Corneliu Vlad
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță pentru calitatea presei, de „paznic” al democrației, cartea „Cavalerii noilor Apocalipse. NU VĂ FIE FRICĂ!”.

Volumul, rod al unei munci îndelungate, reunește texte relevante pentruanaliza de politică externă și percepția autorului asupra complicatelor relații internaționale, cu importantul lor impact asupra vieții de fiecare zi a tuturor cetățenilor planetei. „Amenințări globale, colosale, definite la proporții reale sau hiperbolizate, conștient sau nu, onest sau mistificator, derapaje logice interesate și instrumentate, politizate sau răstălmăcite. Toate aceste amenințări se regăsesc într-un numitor comun care include, între altele, ca elemente esențiale, sfidarea, evaluarea, avertismentul, imperativul acțiunii, dar și, din păcate, exagerarea și mistificarea, alarmismul și spaima – toate investite cu scopuri precise. Între aceste scopuri fiind restructurarea echilibrului global între principalii centri de putere ai lumii…”, notează autorul. 

Rând pe rând, jurnalistul abordează și coagulează fapte și evoluții, evidențiind „firul roșu” al propagării la scară planetară, prin mass-media, din toate unghiurile de interes(e) și pe toate vocile, a unor evenimente dramatice care au marcat – și determină în continuare – contemporaneitatea. 

Cu o documentare și o argumentație demne de un analist de politică externă de calibru, Corneliu Vlad își trece cititorul prin epoci și prin secole pentru a argumenta felul în care un tip sau altul de cultură a fricii au existat dintotdeauna în societatea umană, globalizarea fiind cea care în vremurile de azi ridică la scară planetară tot ce înseamnă veste proastă transformată în unealtă de propagare a spaimelor. „Că dezvoltarea economică a lumii nu este nici cea ideală, nici una echitabilă, că resursele naturale ale planetei se irosesc pentru totdeauna ori nu mai au timp să se refacă şi că trăim pe o planetă tot mai fragilă se ştie de câteva decenii. Dar că toate acestea încep să fie folosite, într-o măsură crescândă şi tot mai pe faţă, ca argumente pentru stagnarea sau chiar împuţinarea populaţiei globului e fapt mai nou”, remarcă autorul. 

Volumul semnat de Corneliu Vlad reprezintă un eveniment publicistic, prezentând o colecție de sinteze avizate, dar nu detașate, ale ecourilor istoriei recente și coagulând secvențe diferite într-un întreg cu valoare de avertisment: „Apocalipsei, multiplicată în felurite ipostaze, i se spune acum criză, terorism, pandemii, catastrofe ale mediului. Raţionalitatea secolului XXI este pusă la încercare”

Caricatura este una dintre constantele demersului meu publicistic

Reporter: editura May - 22 - 2016 Comments Off on Caricatura este una dintre constantele demersului meu publicistic

– ne declară jurnalistul Octavian Andronic

Sunteţi jurnalist, publicist, director de agenţie media. Ce loc ocupă în prodigioasa dvs. carieră caricatura pe care o realizaţi sub semnătura ANDO de patru decenii?

Moment de la vernisajul „Expo ANDO XXXX”, Galeria „Orizont”

Moment de la vernisajul „Expo ANDO XXXX”, Galeria „Orizont”

Semnătura „ANDO” datează, de fapt, de vreo cinci decenii. Patru sunt doar de la prima mea expoziţie. S-a numit „Ridendo castigat mores” şi a fost găzduită de foaierul Sălii Dalles. A fost prefaţată de distinsul critic de artă Mircea Deac, cel care a trecut, recent, într-o lume mai bună. Am încercat să marchez, prin retrospectiva de la „Orizont” (cei patru X, care i-au intrigat pe cei obişnuiţi cu doar trei…) să evidenţiez etapele unei creaţii care a cunoscut faze diferite, în funcţie de momentele istorice parcurse, între care două esenţiale: cel de dinainte de Revoluţie şi cel de după. Aici este momentul să răspund întrebării dvs: în regimul totalitar, caricatura a reprezentat una dintre puţinele posibilităţi de a te sustrage cenzurii directe aplicate creaţiei publicistice. Ceea ce nu puteai sub nici o formă să scrii într-un articol devenea posibil în caricatură, unde nuanţele şi interpretările depindeau în primul rând de cititor. Nu odată, un desen putea să spună mai mult decât o mie de cuvinte, dar… fără cuvinte. Evident, mă refer la caricaturile de presă care, deşi aparent erau orientate spre aspectele neesenţiale ale contradicţiilor sociale, reuşeau adeseori să scape cenzorilor. Pentru mine, în plus, a reprezentat posibilitatea (unică, din ştiinţa mea) de a îmbina cele două modalităţi de exprimare – în cuvinte şi în imagini – într-un tot cu priză la cititor. Am inaugurat în presa românească a timpului genul de foileton auto-ilustrat care a constituit una dintre atracţiile majore ale cititorilor ziarului Informaţia Bucureştiului, la care am trudit ca redactor două decenii. Cu caricatura zisă „de şevalet”, cea dedicată expoziţiilor, era o altă problemă. Aceeaşi cenzură a generat o distilare majoră a formelor de exprimare, făcând din desenul satiric un vehicul de metafore grafice.

IMG_0006Sunt numeroşi autori care au strălucit în această direcţie şi care au făcut din „Saloanele Umorului” veritabile evenimente plastice. Şi mă bucur că am făcut parte dintr-o mişcare ce a adunat sub acelaşi „drapel” mai multe generaţii. Din păcate, momentul eliberării de totalitarism a redus substanţial determinarea creatorilor de gen, care s-au trezit în faţa unei concurenţe noloiale a realităţii satirice şi satirizabile. Revenind la sensul întrebării dvs., aş spune că domeniul satiric, caricatura a reprezentat una dintre constantele demersului meu publicistic.

Sunteţi unul dintre creatorii de marcă ai graficii satirice, cu numeroase expoziţii personale şi multe premii în ţară şi peste hotare. Care sunt resorturile care stau la baza mesajului transmis de caricatură?

IMG_0007Pornind de la dictonul antic, pot spune că satira îmbunătăţeşte moravurile. Nu atât de mult pe cât ne-am dori, dar suficient pentru ca ea să-şi găsească un loc statornic în viaţa de fiecare zi a societăţii, dovedind că este necesară. Din perspectiva personală, un argument îl constituie faptul că din 1998, când am promovat la un post de televiziune videocartoonul – sub genericul „Andografia Zilei” – acesta a funcţionat fără întrerupere în programele mai multor canale TV, începând cu PRO TV, unde a fost iniţial, până la TVR1, unde s-a poticnit în momentul declanşării actualei crize, care a lăsat postul fără conducere vreme de câteva luni. ANDOgrafia – rămasă până acum unică în analele TV, sub forma prezentării cu mijloace electronice a genezei unui desen satiric – este, poate, cea mai savurată pastilă video, de către toate generaţiile de privitori, semn că le oferă acestora posibilitatea de a se revanşa, prin râs sau zâmbet, asupra aspectelor care le amărăsc existenţa.

IMG_0008Ce ecouri a înregistrat expoziţia aniversară deschisă în această primăvară la Galeria „Orizont”, prin care s-au marcat cei 40 de ani de când sunteţi prezent cu caricaturi pe simeze?

Ecourile cred că au fost bune. Cel puţin aşa reiese din numeroasele consemnări ale evenimentului. Cel mai îmbucurător aspect rămâne, însă, pentru mine, mărturisirea pe care mi-a făcut-o angajata UAP care „gestionează” Galeria „Orizont”: bucuria şi satisfacţia vizitatorilor, care îi mulţumeau pentru „momentele bune” pe care le-au avut vizitând expoziţia şi pentru sentimentul de reconfortare pe care li l-a provocat.

IMG_0009Ca profesionist şi nume consacrat al genului, credeţi în viitorul şi popularitatea de mâine a caricaturii, ca exprimare şi atitudine socială?

Fără îndoială. Dacă n-aş crede, m-aş lăsa de desenat. Or, eu am intrat într-un soi de automatism din care simt că nu pot ieşi: ziua şi caricatura! Se întâmplă cu regularitate de cel puţin 20 ani, fără să mai pun la socoteală desenele realizate pentru ilustrarea unor cărţi sau comenzile din partea publicaţiilor. Mi-e greu să socotesc câte caricaturi am realizat de la debut, dar sunt sigur că numărul lor trece de mai multe zeci de mii. Unele au fost adunate în volumele pe care le-am publicat sau prin cataloage. Cele mai multe au rămas, însă, acolo unde au fost publicate iniţial. Cred în viitorul caricaturii, atât ca gen al graficii, cât şi ca vehicul al unor demersuri morale, iar principalul său atu stă în capacitatea de a transmite aproape instantaneu mesajul.


De-a lungul anilor, jurnalistul şi caricaturistul Octavian Andronic a fost un colaborator apropiat al revistei şi Editurii „Balcanii şi Europa”, care au găzduit în mai multe rânduri caricaturi semnate de cunoscutul grafician satiric.

Ilustraţiile „ANDO”, prevestitoare, din volumul „Bulă mon amour…”, 2007

Gheorghiţă Ghinea („Uriaşu”)

Reporter: editura November - 2 - 2011 Comments Off on Gheorghiţă Ghinea („Uriaşu”)

S-au împlinit trei ani de la dispariţia, într-o noapte de sfârşit de octombrie, a artistului-caricaturist-jurnalist Gheorghiţă Ghinea, supranumit „Uriaaşu”.

Gheorghiţă Ghinea nu s-a mulţumit niciodată doar cu statutul de caricaturist, trecând frecvent pragul graficii de şevalet, al ilustraţiei de carte şi al picturii. Dispariţia sa prematură a însemnat, tocmai de aceea, o mare pierdere multiplă. Redacţia „Balcanii şi Europa” îşi aminteşte cu nostalgie de  perioada în care „Uriaşu” a colaborat cu revista, punându-şi inconfundabila amprentă asupra conţinutului publicaţiei.

Caricaturiştii şi cititorii publicaţiilor în care apăreau desenele lui umoristice, dar şi pictorii şi graficienii comemorează harul lui Gheorghiţă Ghinea, rămas peren prin talentul său.


Pentru cei care nu l-au uitat, site-ul uriasu.com găzduieşte munca de o viaţă a unui caricaturist de excepţie.