NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Turcia, „putere pivot” în Balcani

Reporter: editura June - 16 - 2011 Comments Off on Turcia, „putere pivot” în Balcani

Dacă ar fi să analizăm politica externă a Turciei în ultimile decenii, am surprinde aspecte extrem de interesante, impuse de o logică pragmatică, apărută în momente deosebite atât în plan interenaţional, cât şi regional. Ar fi greşit să credem că orientarea după anii 90 nu a fost influenţată de administraţia de la Wasinghton. SUA, prin mijloace specifice, au creat în cazul Turciei imaginea unei ţări cu statut de lider regional, iar trecutul otoman a stimulat din plin această percepţie. Poziţia de membru NATO şi, puţin mai târziu, cea de aspirantă la Uniunea Europeană aveau să schimbe opţiunile în ce priveşte politica externă a Turciei, după 1989, când liderii au înţeles că globalizarea este ireversibilă, iar Turcia nu are decât o direcţie: deschiderea economică. Dar asta nu putea fi făcută oricum, pentru că societatea era marcată de doctrinele deloc de neglijat ale lui Turgut Özal şi Ismail Cem, ce propovăduiau, printre altele, retorica „războiului rece. Acest context a impus un exerciţiu interesant, prin care o ţară – până la urmă balcanică a început să construiască o strategie nouă de acţiune externă, întrun spaţiu marcat de criza economico – financiară, cu scopul de a deveni o nouă putere regională, cu un rol definit în lume”.

Există aprecierea că actualul ministru de Externe turc, Ahmet Davutoglu, promotorul acestei direcţii, a încercat să despartă preocuparea excesivă pentru aderarea la UE de necesitatea unei poziţii de influenţă zonală, din Balcani până în nordul Africii şi Asia Centrală. Căile pe care le propune şeful diplomaţiei sunt cele economice, culturale şi, nu în ultimul rând, politice, care, în opinia sa, trebuie să interacţioneze paşnic. Ceea ce se distinge este segmentul ajutorului pentru dezvoltare, pe care ţările din Balcanii de Vest îl aşteaptă. Agenţia de Cooperare Economică a Turciei (TIKA) a fost însărcinată cu un rol important în procesul construirii unei noi strategii economice pentru ţările non-membre UE din regiunea balcanică. Nici în planul cultural lucrurile nu au rămas pe loc, deoarece, prin creşterea numărului de centre culturale finanţate de Turcia în Balcani, s-a dorit continuarea unor vechi tradiţii în rândul populaţiilor de cultură islamică. Greutăţile cele mai frecvente în acceptarea unui sprijin cultural au fost legate de perceperea mesajului venit din partea unei ţări urmaşe a Imperiul Otoman, care a lăsat urme greu de şters într-un spaţiu în care vechile trăsături comportamentale sunt prezente şi acum. Dar aceste impedimente nu au descurajat diplomaţia turcă. Dimpotrivă. Mijloacele de asistenţă sau ramificat, cuprinzând cele mai diverse domenii. În ce priveşte elaborarea unei noi doctrine de politică externă, un rol deloc de neglijat l-au avut tendinţele geopolitice din regiune. Restructurarea Irakului după interese americane, poziţia specială a Iranului, mişcările fără precedent din ţările arabe sunt câteva dintre cele mai importante elemente care au configurat o nouă hartă politico-militară a regiunii, în care Turcia a reuşit să propună o matrice de politică externă destinată regiunilor apropiate. Schimbarea a fost posibilă în condiţiile în care Ankara şi-a dat seama că accederea la o poziţie de lider regional poate influenţa mult mai mult Occidentul, pe care l-a urmat decenii de-a rândul fără comentarii. Astfel, dintr-un stat la frontiera cu Europa, Turcia a declanşat procesul de construire a unei strategii de putere pivot în zonă. O demonstraţie în acest sens este faptul că Turcia a început să joace şi rolul de mediator în conflictele din Balcani, în paralel cu cea de investitor. Se vorbeşte, şi nu degeaba, că asistăm la o a doua sosire a Turciei în Balcani, cu o poziţie diferită de cea a Imperiului Otoman, întrucât acum apropierea este definită de dorinţa de a ajuta, de a stinge potenţiale conflicte şi de a construi sisteme de cooperare puternice, care să sprijine intregarea în structurile occidentale.

Din păcate, piaţa balcanică este prea puţin cunoscută, şi, cu toată dorinţa de cooperare economică manifestată în regiune, nu are datele necesare de a oferi Turciei anvergura pe care şi-o doreşte. Ori, în doctrina turcă de construire a poziţiei de lider regional, factorul economic ocupă un loc de primă importanţă, de care Turcia a început să ţină cont în mod evident în acţiunile sale din Balcani. În acest sens este edificator Forumul de Afaceri Saraievo 2011, organizat în capitala baosniacă la începutul lunii aprilie a.c. de Banca Internaţională Bosna şi Banca Islamică de Dezvoltare, în scopul conectării investitorilor din întreaga lume cu antrepenori din Bosnia şi regiune. Printre ţările prezente au fost Turcia, Kuweit, Arabia Saudită, SUA, Malaezia.

Apropierea de piaţa europeană, structura existentă, cu potenţial de dezvoltare, forţa de muncă calificată şi competitivă, moneda şi un sector bancar sănătos sunt avantajele acestei regiuni, dominată de legături istorice nu numai culturale, ci şi industriale şi educaţionale, arată Murat Yuleek, preşedintele consiliului de administraţie a băncii turceşti de investiţii TAIB. Forumul a fost organizat cu scopul declarat de a dezvolta o piaţă care să ofere bunuri şi oportunităţi tuturor investitorilor.

Interesant de remarcat este faptul că în regiune, ponderea investiţiilor este în educaţie. În privinţa potenţialului de investiţii din Europa de sud–est, unul din participanţii la Forum, şeicul Saleh Abdullah Kamel, un miliardar, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Islamică, aratăpentru realizarea planurilor educaţionale şi a altor planuri trebuie avută în vedere o imagine care trebuie combinată cu banilucru simplificat de sistemul bancar islamic”. Acest aspect subliniază, de fapt, că, spre deosebire de sistemul bancar convenţional, cel islamic nu vizează profitul, iar la baza relaţiilor economice stă postulatul, care interzice investiţiile în afaceri contrare principiilor Islamului.

În acest efort de restructurare a raporturilor cu lumea balcanică, există deopotrivă interesul Turciei şi al altor investitori din zona islamică, de a ajuta regiunea să devină un exemplu de dezvoltare economică de succes . Este demn de reţinut faptul că în poziţia oficială a guvernului turc se precizează că avem o strategie serioasă pentru Balcani, regiunea fiind una din principalele priorităţi ale politicii externe. În acest sens, Geybulla Ramazanoglu, consilierul premierului Recep Tayyip Erdogan, subliniazăTurcia va fi bucuroasă să contribue mai mult şi să medieze disputele bilaterale dintre ţările din Balcani”.

În contextul în care implicarea Turciei în zonă este aşteptată de majoritatea ţărilor balcanice, diplomaţia turcă prezintă o strategie interesantă. Unul din veteranii diplomaţiei turce în Balcani, ambasadorul Ali Engin Oba, preciza, în numele Ministerului de Externe că vrem să extindem politica noastră în întreaga regiune a Balcanilor, atât politic, cât şi economic, calificând misiunea Turciei drept o manifestare a unei puteri moderate.

Dacă în urma destrămării fostei Iugoslavii, Turcia nu a mai avut influenţa pe care şi-a dorit-o în acest spaţiu, iată că Ankara şi-a revizuit strategia. Iar noua politică lansată de ministrul de Externe Davutoglu a fost primită de ţările balcanice cu interes. Obiectivele diplomatice turce sunt consolidarea legăturilor economice, depăşirea diferenţelor şi relizarea securităţii pentru toată lumea. Turcia se declară pregătită să ajute ţările din regiune prin iniţiativele sale echilibrate şi prin mediere, se precizează în poziţia guvernului de la Ankara. În acest context, analistul german Dusan Reljic, specializat pe problemele relaţiilor internaţionale şi securităţii, apreciază că Turcia poate aduce mulţi investitori în Balcanii de Vest, ajutând astfel la restabilirea unei poziţii de frunte în zonă“. Acesta a adăugat totuşi că în plan politic, regiunea va continua să se adreseze în primul rând SUA, Europei şi Rusiei pentru sprijin, pentru integrarea în NATO şi UE, întrucât acest spaţiu are nevoie de suport politic şi securitate energetică, aspecte ce nu pot fi oferite în prezent de Turcia.

Un lucru este cert: viitorul prezenţei economice turceşti – în condiţiile în care Turcia nu este un partener în regiune la nivelul potenţialului de care dispune va fi decisiv pentru rolul de lider pe care această ţară îl poate juca în regiune, în măsura în care investiţiile vor deveni semnificative pentru zona Balcanilor.

Fără a fi o concluzie, se poate aprecia că această ofensivă diplomatică a Turciei este un demers demn de subliniat în condiţiile importanţei lumii balcanice pentru securitatea şi pacea europeană şi nu numai. Este greu de explicat de ce ţările balcanice membre UE privesc spaţiul balcanic din care fac parte ca pe ceva lipsit de interes sau se limitează la procuparea pentru soluţionarea unor dispute bilaterale. Liderul regiunii va fi recunoscut după implicări şi strategii precum cele făcute de Turcia în prezent şi nu după dorinţe şi planuri exprimate la reuniuni şi manifestări zonale.

 

 

Dr. Vasile Leca

Analist pe probleme balcanice

 

 

 

Când fabricile sunt înlocuite de mall-uri…

Reporter: editura June - 16 - 2011 Comments Off on Când fabricile sunt înlocuite de mall-uri…

În urmă cu câteva luni se publica în revista noastră un amplu documentar intitulat „Între realității și iluzii: Marea ispravă de după 1989”. Încercam să descifrăm, cu luciditate, tot ce am putut noi realiza în ultimii 20 de ani de democrație. Și suntem nevoiți să constatăm că speranțele și așteptările noastre nu s-au îndeplinit decât parțial în economie și în nivelul de trai, și doar pentru foarte puținii care au reușit în afaceri de tot soiul, cum ar fi de cele de consulting sau imobiliare. N-avem decât să revedem listele cu marii miliardari români ai timpului nostru!

În această perioadă de trecere la economia de piață a fost demolată, practic, industria românească, cea denumită socialistă, funcțională de bine de rău, cu valorile și minusurile sale, clădită din sudoarea celor mulți, cu multe sacrificii și care a devenit, sub presiunile tranziției, morman de fiare vechi, vândut foarte ușor unor investitori străini sau făcut cadou „băieților isteți”.

În același timp, va trebui să menționăm că trecerea de la economia planificată central la cea de piață funcțională s-a dovedit a fi un proces mult mai complicat și mai complex decât se crezuse inițial, ce ar fi trebuit să aducă restructurări profunde în activitatea tuturor ramurilor economice. Și ce constatăm? O transformare incredibilă. Că, de pildă, marea hală a fostelor uzine „Electroputere” din Craiova, în care se produceau transformatoare de înaltă tensiune și piese pentru locomotive, s-a metamorfozat în supermarket, în care se vând produse alimentare, cu precădere importate din străinătate.

Dar nu este vorba doar de unul sau câteva cazuri de asemenea reîntruchipări, ci de o mulțime: peste 20 de foste fabrici care duduiau în perioada comunistă, acum înglodate în datorii, aduse la stadiul de faliment, au fost înlocuite, treptat, de mall-uri ce pot fi întâlnite pe toată harta țării. O trecere sumară în revistă vorbește de la sine despre ceea ce am dori să sugerăm.

Laromet”, vestită pe vremuri, se transformă într-un hipermarket și un magazin special, pe o suprafață construită de 40.000 mp. „Electroaparataj” va vinde „diverse” locuitorilor din Pantelimon. Lucrările sunt în curs de desfășurare. Fabrica de textile „Dacia” va fi înlocuită cu un mall pe suprafață de 5 ha, pe care o deținea întreprinderea. În Colentina apare un mall în locul întreprinderii „Helitube”. Se dorește ca această construcție să fie terminată la sfârșit de an. În locul „Hidromecanicii”, compania CORA va executa un centru comercial. Și fabrica „Asco- Bacău” capătă aceeaşi destinaţie.

Şi exemplele se continuă. Astfel, renumita fabrică „Tractorul” din Brașov, pe lângă mallul proiectat, dezvoltă și o structură de birouri și rezidențiale. Tot la Brașov, în locul întreprinderii „Fartec” se va înălța, într-un ritm ceva mai lent, mall-ul Korona. Pe terenul de 6 ha al fostei „Fabrici de scule și unelte – IUS” din Braşov este planificată dezvoltarea unui proiect care cuprinde un mall, spații de birouri etc.

Platforma „Electroputere” va transforma fostele hale de producţie într-un mare centru commercial. Fosta întreprindere „Țesătura”, devenită “Iașitext”, se transformă într-un mall, pe terenul de 5 ha. La rândul său, fabrica ieșană „Nicolina” devine un un spaţiu destinat comerţului. Pe terenul fabricii „Trefco” din Galați, investitori italieni ridică, de asemeni, un mall. Mai amintim întreprinderea „Tehnofrig” din Cluj Napoca, ce se transformă în centru comercial „Dedeman”, ceea ce se va petrece și cu fabrica de tricotaje „Someșul” și cu faimosul „Rocar” din București. Platforma „Danubiana” a fost demontată în bucăţi vândute, urmând să fie lichidată şio fabrica ce poartă acelaşi nume. Și vom aminti că nu am putut cuprinde în această pagină lista completă cu foste întreprinderi devenite mall-uri ori spații comerciale complexe, ci am semnalat doar o parte dintre cele consemnate în mass-media, şi amintim de „money.ro”.

În ceea ce ne privește, am fi preferat ca multe dintre vechile întreprinderi să fi fost modernizate, refăcute sau redefinite, să devină entităţi productive în care sute de mii de oameni să vină să lucreze, nu doar să cumpere produse sosite din afara țării, așa după cum se petrece în prezent. O cifră pe care o prezentăm în continuare poate că deslușește mai bine ceea ce dorim să afirmăm: avem doar 4,3 milioane de angajați (faţă de peste 8 milione de angajați în anul 1990) și 5,5 milioane de pensionari, față de 3,5 milioane în 1990. La care mai adăugăm şi o forţă de muncă substanţială, nefolosită – 539.666 de şomeri înregistraţi oficial, în aprilie 2011, în acest caz intervenind şi urmările crizei economice, gestionate la noi în ţară aşa după cum se ştie. Evident că și construcția mall-urilor necesită mari investiții străine și dă de lucru unei categorii de salariaţi, în primul rând de tip comercial, dar ar fi fost de preferat să fie făcute mai multe investiții în structuri productive românești. Toată această lume a fabricilor şi uzinelor din trecut, pe care am prezentat-o, a cerut effort uriaş, ingeniozitate, competenţă, talent, pe care poporul român le-a dovedit din plin în condiţiile tehnice şi sociale ale acelor vremuri.

Nu suntem sceptici. Nu plângem după ce a fost, ci ne gândim la ce-am dori. Poate că se va ajunge și la o soartă mai bună prin revigorarea unor unităţi dedicate producţiei, deoarece cadrul economic nou construit ar permite. Rămâne însă să fie puse în acord necesitățile românești cu dorințele și solicitările celor mari din Uniunea Europeană și nu numai.

Sunt, oare, speranţe deşarte?

Carol Roman