NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Tudor Arghezi – un creator al limbii române

Reporter: editura November - 19 - 2011 Comments Off on Tudor Arghezi – un creator al limbii române

Tudor Arghezi reprezintă, pentru poezia, gazetăria şi literatura română intrarea în deplina modernitate. Originalitatea sa constă îndeobște în descoperirea bogăției lingvistice românești și în conferirea de valoare estetică unor expresii și unor cuvinte mai puțin utilizate, în crearea unor imagini îndrăznețe și neașteptate, în sesizarea unor valențe de sensibilitate în limbajul argotic sau periferic. Tudor Arghezi este considerat, alături de Mihai Eminescu, un creator de limbă română și un original generator de limbaj artistic. Destinul său coincide cu epoci turbulente și contradictorii ale lumii românești și a marcat generații de intelectuali care au traversat momente de cumpănă istorică citindu-l.

Nu s-a grăbit să-și tipărească volumele, deşi a publicat de timpuriu poezie şi publicistică în reviste. A ales o cale de afirmare a talentului său mai anevoioasă, dacă luăm în considerare faptul că a frecventat cenaclul condus de Al. Macedonski, iar mai târziu „Cafe Kubler”, unde se întîlneau moderniștii…

A călătorit în Occident, în Franța și Elveția, unde a frecventat universitatea, dar a și lucrat ca bijutier. În 1909 se afla în Italia, iar în anul următor revenea în țară, unde şi-a reluat  febrila activitate publicistică. Îl găsim colaborator la „Viața Românească”, „Rampa”, „Facla”, „Viața Socială”, iar condeiul său acid îl face remarcat. Prieteniile sale literare dau sensul orientării estetice și chiar politice a lui Arghezi – Minulescu, Eugen Lovinescu,Victor Eftimiu, Mihail Sorbu sau Liviu Rebreanu. Era un declarat anti-țarist, un înflăcărat militant pentru cauza românilor din Basarabia ocupată de Imperiul Ţarist. Convingerea sa sinceră era că pe români nu-i poate aștepta nimic bun din partea Rusiei. Acest fapt îl determină ca în perioada premergătoare intrării României în conflictul militar să se afle în tabăra germanofililor, iar după intrarea în război și în urma dezastrului militar soldat cu ocuparea Bucureștilor de către trupele Axei să colaboreze deschis cu autoritățile militare inamice, publicând frecvent în „Bukarester Tageblatt”, ziarul editat de Comandatura germană. Alături de Ioan Slavici și alți zece ziariști și scriitori, a fost judecat și condamnat, apoi închis în anii 1918 – 1919, la Jilava. Arghezi a revenit ulterior în forță în viața publică și literară. În 1936 a fost distins cu prestigiosul Premiu Național de Poezie, pe care avea să-l primească şi a doua oară, în 1946. În 1943, publica, în „Bilete de papagal”, pamfletul „Baroane”, la adresa Ambasadorului german la București, Manfred von Killinger. Revista a fost interzisă, iar Tudor Arghezi a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu. Chiar dacă era eliberat după 23 august 1944, viitorul apropiat nu urma să fie optimist. Arghezi a continuat să scrie articole de o mare forță polemică la adresa noilor stăpâni ai României, mai cu seamă în „Dreptatea”. Represaliile nu s-au lăsat așteptate, așa încît în oficiosul PCR „Scânteia”, Sorin Toma, publica un material acuzator – injurios la adresa poetului, iar consecințele acestui articol au fost grave. Arghezi era scos din viața publică, nu a mai putut publica, iar volumele sale au fost puse la index.

Nu a fost doar  un atac împotriva unei personalități nesupuse, ci unul la adresa întregii literaturi române interbelice. Abia după moartea dictatorului de la Kremlin se întrevăd semnele timide ale unei relaxări a vigilenței ideologice și din 1954 pînă în 1967 asistăm la un proces lent de revenire a poetului în conștiința publică. A fost un proces cu fluxuri și refluxuri, cu tatonări și gesturi de bunăvoință de ambele părți. În anul 1965,  Tudor Arghezi primea Premiul Herder. Odată cu liberalizarea relativă a climatului cultural și politic, Arghezi a fost celebrat ca poet național și ales membru al Academiei Române, operele sale fiind reeditate în ediții critice și ediții populare.

Eugen Uricaru