NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Tezaur de înţelepciune

Reporter: editura January - 26 - 2014 Comments Off on Tezaur de înţelepciune

carol romanLa început de an, ne permitem ca editorialul nostru să se refere la o seamă de deficienţe ale vieţii noastre politice de altădată – ca şi de acum – apelând la tezaurul de experienţă pe care-l furnizează înaintaşii, urmaşilor lor. Înainte de toate, istoria ţării noastre ne atestă că, pe parcursul unei etape istorice de mari frământări – ne referim la anii de după 1918 – au existat oameni de stat de anvergură, vizionari, pregătiţi profesional şi cu o statură politică dintre cele mai înalte. Este vorba despre biografii de excepţie ale Prim-Miniştrilor României Mari. Înţelepciunea şi calmul acestor oameni politici au fost puse în slujba interesului naţional, trecând, adesea, peste orice disensiuni şi încrâncenări şi ajungând la un consens benefic pentru poporul român.

Îl amintim pe primul ministru Vintilă I.C. Brătianu. Promotor înflăcărat al politicii „prin noi înşine”, şi-a afirmat în permanenţă ideea că problemele naţionale şi sociale trebuie rezolvate prin prisma interesului naţional, realizat de partide cu o gândire matură. În acest sens, spunea: „… lipsa de pregătire a unor partide politice şi a unora dintre conducătorii lor pentru a servi interesele complexe ale statului, preocuparea frământărilor interne înlăturând pe aceea a intereselor generale sunt principala cauză a crizelor prin care am trecut şi a tendinţelor de a se permanentiza şi spori”. La rândul său, Ion I.C. Brătianu, unul dintre făuritorii României Mari, un adept al dezvoltării regimului constituţional în deplină ordine şi legalitate, avertiza, în legătură cu viaţa politică parlamentară: „Dar ticăloşia sau vrednicia actualelor clase conducătoare îi pot îngreuia sau uşura (poporului român – n.r.) mersul ascendent. Dacă din patimă sau din nepricepere, ele nu vor înţelege datoria ce le incumbă astăzi şi unica condiţiune în care, prin inteligenţă şi prin solidarizare, se pot menţine în fruntea poporului, vor face un păcat mare, a cărui urmare va fi propria lor nimicire”. Ne amintim apoi că prim-ministrul Take Ionescu, stăruind asupra necesităţii obiective a sistemului partidist, semnala, în acelaşi timp, inconvenientele funcţionării acestuia. „Cusururile partidelor – spunea el – le cunoaşteţi cu toţii: de multe ori, prin jocul partidelor, oameni mai puţin capabili se suie deasupra celor mai capabili; de multe ori (…) interese generale se sacrifică interesului partidului; de multe ori, prin jocul partidelor, unitatea sufletească a naţiunii în chestiunile mari este împiedicată de a se manifesta”. Completând, parcă, cele de mai sus, prim-ministrul George G. Mironescu, comentând problemele dezvoltării României interbelice, afirma: „Avem faţă de noi, avem faţă de omenire o datorie mare de îndeplinit: aceea de a închega definitiv şi trainic ceea ce, după atâta trudă, am dobândit, pentru ca urgia vremurilor să nu mai poată niciodată distruge ceea ce s-a clădit şi pentru ca neamul nostru să joace în lume rolul ce merită”.

În alte vremuri, primul ministru I.G. Duca a subliniat răspicat că ordinea în stat reprezintă o antiteză a dezordinii, a anarhiei, premisă esenţială a stabilităţii social – statale. „Azi, mai mult ca oricând, ordinea, ordinea materială, ca şi cea morală constituie condiţiunea esenţială a oricărei rodnice înfăptuiri. Suntem, deci, hotărâţi, tocmai pentru a ne putea aplica programul şi salva ţara, să menţinem cu orice preţ şi împotriva oricui ordinea publică. Agitaţiunile sterile, dăunătoare consolidării interne, ca şi prestigiul nostru în afară vor găsi în noi stavila reclamată de înseşi interesele superioare ale statului (…) Toate partidele noastre de guvernământ sunt de acord asupra directivelor generale ale politicii noastre externe”, apreciind că „în toate marile chestiuni naţionale, este bine să ne prezentăm în faţa străinătăţii ca un front unic”. Un alt prim-ministru, Armand Călinescu, referindu-se la problemele interne ale ţării, se ridica împotriva hipertrofierii, din raţiuni politicianiste, a aparatului funcţionăresc, dăunătoare propăşirii statului. „Funcţionarismul – afirma el – a devenit o adevărată formă de asistenţă socială (…) şi eu cred că am face un real serviciu economiei naţionale dacă i-am reda o sumă de energii care lâncezesc neproductive în numeroasele birouri ale serviciilor statului. De aceea (…) va trebui să ne îngrijim (…) de o reorganizare a serviciilor publice, cu suprimarea funcţionarilor sinecurişti, cu raţionalizarea muncii celorlalţi şi cu o salarizare corespunzătoare”. Îl pomenim apoi prim-ministrul Constantin Argetoianu, care, şi el, a acordat atenţie modului în care se desfăşura viaţa politică în ţară. La sfârşitul anului 1932, relua afirmaţile sale din 1923, prin care denunţa tarele politicianismului, avertizând că „spiritul de separatism al partidelor, prin care ne găsim mai despărţiţi astăzi ca înainte de Unire, este un fenomen extrem de periculos”. „Să încetăm – cerea el – cu frământările izvorâte numai din patimi personale sau din cultivarea exclusivă a intereselor materiale colective. Cred că suntem (…) greu atinşi de boala demagogiei şi că, în această privinţă, remedii radicale se impun”.

Cuvinte în plus nu mai avem a adăuga. Toate acestea s-au întâmplat ieri sau … azi?! Din tezaurul de înţelepciune al poporului, îndrăznim să reamintim doar un proverb: „Bate şaua, să priceapă iapa”…

Carol Roman

(În paginile revistei noastre din anul 2013 se găsesc ample articole dedicate prim-miniştrilor evocaţi în aceste rânduri)