NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Alianţa urmăreşte cu îngrijorare evenimentele din Turcia

Reporter: editura August - 12 - 2016 Comments Off on Alianţa urmăreşte cu îngrijorare evenimentele din Turcia

Partenerii euro-atlantici ai Turciei, NATO şi Uniunea Europeană, privesc cu atenţie şi preocupare evoluţiile de la Ankara, urmărind deopotrivă reacţiile autorităţilor turce faţă de lovitura de stat eşuată de la mijlocul lunii iulie – un accent special fiind pus pe parcursul democratic al ţării şi menţinerea statului de drept – şi efectele crizei interne asupra stabilităţii regionale şi internaţionale.

 

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, şi şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini

Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, şi şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini

După cum se cunoaşte, Turcia este unul dintre partenerii principali ai Alianţei Nord-Atlantice şi stat candidat la apartenenţa la Uniunea Europeană. Din aceste perspective, violenţele petrecute cu o lună în urmă au transmis un semnal de instabilitate foarte periculos pentru geopolitica zonală şi au stârnit îngrijorare, dat fiind faptul că armata turcă a fost privită dintotdeauna ca pilon al menţinerii statului laic în condiţiile unei naţiuni profund musulmane. Date fiind toate acestea, cancelariile occidentale au atras atenţia Guvernului turc şi preşedintelui Erdogan asupra importanţei menţinerii ţării pe drumul democratic care a făcut din Turcia un partener de nădejde al Occidentului.

În mod efectiv, Uniunea Europeană a reacţionat la valul de arestări care a urmat loviturii de stat, arătând, prin vocea Înaltului Reprezentant pentru Afaceri externe Federica Mogherini, că instituţiile democratice şi statul de drept în Turcia trebuie protejate în orice condiţii: „Facem apel la menţinerea sub observaţie a ordinii constituţionale din Turcia şi subliniem importanţa respectării democraţiei, drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”. La rândul său, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, consideră că „nu există alternativă pentru Turcia la democraţie şi stat de drept”. Pe aceleaşi coordonate s-au exprimat şi ministrul francez de Externe, Jean-Marc Ayrault, precum şi omologul său belgian, Didier Reynders. De asemeni, la nivel european, se consideră că „arestările şi epurările în masă ale judecătorilor nu sunt un mijloc acceptabil pentru restaurarea democraţiei”, subliniază experţi din cadrul Consiliului Europei. De altfel, preocuparea a sporit odată cu anunţul că Turcia ar putea reintroduce legea marţială, aspect care i-ar elimina ţării orice şanse de a adera la blocul comunitar: „Germania şi UE au o poziţie clară: respingem categoric pedeapsa cu moartea. Introducerea acesteia ar avea drept consecinţă pentru Ankara sfârşitul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană”, avertizează purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert. Drept urmare, UE va amâna acordarea regimului liberalizat de vize pentru cetăţenii turci, convenită pentru 2016 în cadrul acordului referitor la refugiaţi.

O etapă depăşită: rundă de negocieri de aderare a Turciei la UE (noiembrie 2015)

O etapă depăşită: rundă de negocieri de aderare a Turciei la UE (noiembrie 2015)

Îngrijorări publice şi o atenţie crescută faţă de evoluţiile din Turcia manifestă şi partenerii NATO. Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, arată că „este esenţial ca Turcia să respecte pe deplin statul de drept şi democraţia după tentativa de lovitură de stat. Încă o dată am reiterat sprijinul meu deplin pentru instituţiile democratice din Turcia. Această ţară este un aliat valoros din cadrul NATO şi sunt solidar cu ea în această perioadă dificilă”. În aceiaşi termeni generali – cu excepţia câtorva accente generate de tulburările iniţiale – se exprimă şi secretarul de stat al SUA, John Kerry, care punctează faptul că „vom susţine cu siguranţă aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi, fiind în acelaşi timp precauţi faţă de orice aspect care ar putea să meargă mai departe de asta”. Şi la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite se manifestă o supraveghere atentă a urmărilor puciului din Turcia. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a lansat un apel „la o revenire rapidă şi paşnică a puterii civile în această ţară”.

Instabilitatea gravă din Turcia a stârnit îngrijorare şi printre statele cele mai apropiate geografic. Rusia urmăreşte cu atenţie evoluţiile – preşedintele Vladimir Putin anunţă că Moscova „consideră inacceptabile acţiunile anti-constituţionale din Turcia”. La rândul ei, Grecia şi-a pus armata în stare de alertă, iar premierul bulgar Boiko Borisov a ordonat consolidarea patrulelor la frontiera cu Turcia.

Evenimentele din de la Ankara, precum şi urmările lor, au reliefat o dată în plus importanţa acestei ţări şi a menţinerii ei ca reper de stabilitate pe harta geopolitică a lumii. „Statul turc este stat membru NATO, este a doua forţă după SUA în NATO, este membru G20 aflat pe o curbă economică ascendentă. Preşedintele Erdogan şi partidul său au reuşit să atragă simpatia publică în două alegeri succesiv, au reuşit să convingă şi partenerii în legătură cu utilitatea unui dialog. Turcia e înconjurată de crize care ameninţă nu doar securitatea statului turc, ci la nivel global: Siria, Irak, criza migranţilor şi alte elemente de tensiune mai puţin cunoscute, dar importante”, sintetizează Cristian Diaconescu, fost ministru român de Externe.

 


Ce repercusiuni ar putea avea pentru România evenimentele din Turcia şi reacţia autorităţilor de la Ankara? În primul rând, este de luat în calcul faptul că relaţiile bilaterale, ajunse la nivel de Parteneriat Strategic, sunt foarte bune şi cunosc un dinamism crescut, pe fondul dialogului politic intens. De pildă, relaţiile comerciale România-Turcia se ridică la aproape 4,5 miliarde de euro pe an, în România fiind înregistrate peste 14.500 de companii cu capital turcesc (locul 16 în clasamentul prezenţei afacerilor străine din ţara noastră). Aşadar, Turcia este un partener foarte important al României. În condiţiile calmării situaţiei şi reiterării parcursului acestui stat pe linia stabilităţii şi principiilor democratice, occidentale, „Turcia rămâne un partener strategic al României și un aliat indispensabil NATO, un partener cheie al UE, un actor a cărui ancorare în valorile comune este vitală pentru securitatea regională”, punctează Klaus Iohannis, preşedinte al României.

Drumul sinuos al Ungariei

Reporter: editura July - 24 - 2012 Comments Off on Drumul sinuos al Ungariei

Ungaria a fost considerată până nu demult cea mai promiţătoare democraţie din fostul bloc estic european şi „elev model” al economiei de piaţă. De ce se află astăzi sub tirul mass media occidentale şi stârneşte îngrijorare, ba chiar îşi atrage sancţiuni din partea UE? Răspunsul este complex şi depăşeşte aspectele punctuale numite „criză economică” şi politica dură de dreapta iniţiată de Guvernul Orban. În ecuaţie intră şi eforturile neinspirate (prin apelul la mesaje extremiste şi naţionaliste) de a ieşi dintr-un declin geopolitic evident, care şi-a pus amprenta asupra parcursului actual al statului ungar.

În ultima vreme, Ungaria a păşit strâmb – după unii politicieni europeni, iar extinderea NATO şi UE au făcut că Ungaria să-şi piardă din importanţa geopolitică, notează „The Budapest Times”. „Cărţile” geopolitice pe care le joacă în prezent Ungaria sunt cea de bază în războiul împotriva terorismului şi cea energetică, prin legătura cu rezervele de petrol şi gaze din Asia Centrală.

Actualul premier Viktor Orban, întors la putere după opt ani, a eşuat în încercările sale de a îmbunătăţi situaţia strategică a Ungariei – s-a străduit să „anime” Grupul de la Vişegrad (Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria), îşi promovează planurile privind regiunea Dunării, dar conceptul ungar de a crea o axă verticală Vişegrad şi o axă orizontală Dunărea este perceput ca perturbator. Nici politica de alianţe regionale, altfel corect concepută pentru a ameliora relaţiile cu ţările vecine, nu evidenţiază Ungaria, iar geopoliticienii ruşi şi chinezi nu se mai ocupă de această ţară ca pilon geopolitic major (Moscova nu-i iartă lui Orban anticomunismul radical, iar speranţele iniţiale de asistenţă din partea Chinei s-au materializat prea puţin), notează publicaţia budapestană. Singura forţă politică din Europa care este favorabil înclinată spre guvernul Fidesz este „Uniunea Paneuropeană” şi asta întrucât ideea sa de întărire a coeziunii europene prin promovarea regionalismului este pe linie cu apelurile la autonomie ale lui Orban pentru minorităţile etnice maghiare din ţările vecine Ungariei.

Blocaj în trecut

„Moştenitoare” a Imperiului habsburgic, Ungaria pare blocată în anii ’30. Cel puţin aşa este percepută în mediile academice vestice. Subordonaţi Habsburgilor, ungurii au primit cândva dreptul de a supune croaţi, slovaci, români şi alţi vasali, pe care i-au „maghiarizat” cu forţa şi au primit deci, prin Tratatul de la Trianon, din 1920, nota de plată pentru abuzurile lor. Ei încă nu s-au dumirit. Dovadă stă faptul că, într-unul din birourile ministrului ungar de Externe János Martonyi, vizitatorul era uimit, la începutul anului 2010, să găsească o hartă a Ungariei Mari, în frontierele sale de dinainte de 1920, notează „Le Monde”, care mai sesizează că premierului Orban îi place să apară în faţa unui gard viu de steaguri maghiare, jură pe Sfânta Coroană şi a comparat autoritatea de la Bruxelles cu „o nouă Moscova”. La rândul său, revista germană „Der Spiegel” a consacrat un amplu material renaşterii spiritului nazist în Ungaria şi felului în care puterea de la Budapesta rămâne ancorată în trecut, precizând că extremiştii de dreapta apar din ce în ce mai des în spaţiul public maghiar, prin ceremonii, plăci şi statui închinate fostului lider antisemit Miklos Horthy. După ce aminteşte de incidentul din România – încercarea de reînhumare a poetului Nyiro Joszef şi declaraţiile controversate făcute de preşedintele Parlamentului maghiar, care a acuzat România de atitudine barbară şi paranoică – publicaţia germană notează că „noua Constituţie a Ungariei celebrează, într-o manieră de tip Ungaria-uber-alles, spiritul unor vremuri de mult trecute: statul maghiar de o mie de ani reprezentat de coroană sfântă a lui Ştefan, unitatea spirituală şi sufletească a unei naţiuni rupte în bucăţi, dar şi datoria de păstrare a limbii maghiare, a maghiarimii şi a culturii naţionale ungare. Este o întoarcere în timp la perioada interbelică, atunci când Miklos Horthy introducea un regim autoritar, naţionalist, ultraconservator şi revizionist” şi adaugă că printre susţinătorii acestui nou cult nazist se numără inclusiv prieteni şi colegi de partid ai premierului maghiar. Mai mult, noul Plan de Învăţământ Naţional prevede, printre lecturile obligatorii, operele lui Jozsef, dar şi ale poetului Albert Wass, condamnat în România pentru crime de război. Aşadar, o încercare de a prelungi spre generaţia următoare tentaculele unor vremuri care au însângerat întreaga Europă. Iar unul dintre cele mai scandaloase episoade, relatate cu lux de amănunte de presă franceză, este cel în care un politician de extremă dreapta din Ungaria şi-a comandat teste genetice prin care să-şi demonstreze „puritatea” etnică. Deşi numele acestuia a rămas secret, „Le Monde” notează că el este membru important al partidului extremist Jobbik, al treilea partid ca importanţă din Ungaria, „celebru pentru platforma să politică antisemită şi rasistă”, după cum arată şi „Foreign Policy”. Imediat a venit şi reacţia preşedintelui Congresului European al Evreilor, Moshe Kantor, care atrage atenţia că „în partidul Jobbik începe să se dezvolte o ideologie rasială şi genetică; pare să fie la un pas de modul în care naziştii vedeau lumea”.

Ungaria este percepută şi ca susţinând un discurs de victimă: răul ar veni întotdeauna de la alţii – otomani, habsburgi, evrei, liberali, germani, ruşi, ţigani, sau, mai recent, Comisia Europeană şi Parlamentul de la Strasbourg. „Ungaria este naţiunea cea mai suferindă din Europa”, sintetizează ironic fostul vicecancelar austriac Erhard Busek.

Vremea derapajelor

În spatele tuturor acestor calcule şi evoluţii, guvernul Orban pare să fi intrat într-o zonă a derapajelor de la democraţie şi de la regulile europene, cu atât mai îngrijorătoare cu cât ele sunt argumentate public şi susţinute faptic. Într-o alocuţiune pe care analiştii au caracterizat-o drept „un model de discurs naţionalist într-o Europă modernă”, Viktor Orban a „dat cărţile pe faţă”, sub umbrela „temerilor” în legătură cu pierderea suveranităţii în faţa Europei: „Programul politic şi intelectual din 1848 a fost următorul: NU vom fi o colonie! Programul şi dorinţa ungurilor în 2012 sună cam aşa: NU vom fi o colonie. Suntem mai mult decât familiarizaţi cu caracterul asistenţei tovărăşeşti nesolicitate, chiar dacă ea vine îmbrăcată într-un costum elegant şi nu într-o uniformă cu epoleţi. Nu vom sta cu mâinile încrucişate şi nu vom urmări impasibili cum orice trend politic sau intelectual încearcă să forţeze o alianţă nesfântă în Europa. Dacă nu vom acţiona din timp, întreaga Europă ar putea deveni o colonie a unui sistem financiar modern. Declaraţii cel puţin surprinzătoare din partea liderului unui stat care tocmai s-a aflat la preşedinţia rotativă a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a reacţionat imediat. Comisarul european pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie, Viviane Reding, a admis, pentru „Kolner Stadt Anzeiger”, că UE face tot posibilul să stopeze politica naţionalistă a premierului ungar şi a ameninţat Budapesta cu măsuri dure: „Comisia Europeană a trimis, încă din decembrie 2011, o avertizare în scris pentru Guvernul de la Budapesta. În ciuda apelului nostru, Parlamentul a aprobat şi a pus în aplicare câteva proiecte legislative care contravin normelor europene. Evident că ecourile eurosceptice din Ungaria, care privesc reacţiile noastre ca pe o dictatură a Bruxelles-ului, sunt deosebit de periculoase, mai ales că se bazează pe sentimente naţionaliste. Eu sper, în interesul Ungariei şi al Europei, că vom elimina aceste probleme şi Ungaria îşi va schimba legile conform normelor europene în vigoare”. UE are şi argumente majore în a amenda fără întârziere orice derapaje – Tratatul de aderare, semnat de bunăvoie de Ungaria, şi criza economică majoră, care determină această ţară să aibă nevoie de asistenţă din partea instituţiilor financiare internaţionale. „Dacă vor bani, să respecte regulile! Ajutorul financiar dat de UE este în strânsă legătură cu o serie de reguli. Practic, putem să suspendăm votul Ungariei în UE. Suntem cu ochii pe toate aceste manifestări”, a conchis oficialul european.

Ungaria a intrat în colimatorul Bruxelles-ului pentru Constituţia care permite printre altele ingerinţa în afacerile statelor vecine, şi conţine un preambul revanşard, susţine reducerea reprezentării minorităţilor în Parlament, instituirea Autorităţii Naţionale care poate impune amenzi sinonime cu falimentul pentru televiziunile care nu respectă principiul menit să închidă gura criticilor guvernului, pentru legile care reduc jurisidicţia Curţii Constituţionale şi introduc în componenţa Curţii judecători apropiaţi regimului.

Toate aceste acte ale guvernului de la Budapesta au fost criticate iniţial la un nivel declarativ, apoi sancţiunile europene au lovit Ungaria după ce puterea de la Budapesta a încercat să reducă independenţa Băncii Centrale să mărească taxele pentru marile corporaţii şi să naţionalizeze fondurile de pensii private. Forintul s-a devalorizat atât de repede, încât fondurile naţionalizate de Budapesta (11 miliarde de euro) au devenit insuficiente peste noapte. Nevoia disperată de un împrumut de 20 de miliarde de euro de la FMI a fost condiţionată, astfel, de UE-FMI-Banca Centrală Europeană de renunţarea la veleităţile de suveranitate economică ale Ungariei. „Europa nu poate tolera că instrumentele monetare să cadă în mâinile lui Viktor Orban”, notează „Liberation”. Ulterior, Comisia Europeană a decis blocarea unor fonduri de coeziune de jumătate de miliard de dolari, care ar fi revenit Budapestei în 2013, pentru depăşirea deficitului bugetar de 3% din PIB (situaţie în care, de altfel, se află 23 din cele 27 de state membre ale UE).

Este puţin probabil, în aceste condiţii, ca toate aceste date şi fapte să contribuie la repunerea Ungariei pe coordonatele poziţiei geopolitice de vârf pe care şi-o doreşte; dimpotrivă, frecventele „ciocniri” cu Uniunea Europeană ar putea avea, în final, efectul contrar, de izolare, care a început deja să-şi arate colţii în cazul Ungariei.