NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Şocuri şi speranţe de primăvară

Reporter: editura April - 20 - 2018 Comments Off on Şocuri şi speranţe de primăvară
Pe vremuri, anotimpurile pe care le slăvim în amintirile noastre, pomeneam, în primul rând, de primăvară – sezon al renaşterii naturii şi a întregii firi, implicit şi a vieţii oamenilor. Dar, iată că, această primăvară 2018 este plină de surprize şi capricii, altădată de neconceput. Şi parcă, imitând natura, viaţa politică intră şi ea pe un făgaş asemănător. În această primăvară, reputate biografii politice au avut un parcurs spectaculos, plin de surprize. Astfel, preşedintele Trump impune tarife mari asupra importurilor de oţel şi aluminiu deoarece aduc mari pierderi economiei americane. Dacă ar fi să ţinem seama de cele prezentate ar rezulta că SUA a pierdut peste 55 de mii de fabrici, 6 milioane de locuri de muncă în industria prelucrătoare şi pagube comerciale acumulate de peste 12 miliarde de dolari. Iar în anul ce a trecut deficitul comercial s-ar fi ridicat la aproape 800 de miliarde de dolari. Evident că toţi liderii aflaţi la căpătâiul Uniunii Europene au reacţionat prompt şi destul de acid. S-a ajuns până acolo încât să se vadă care ar fi replica economică imediată a Uniunii Europene în faţa acestor măsuri aparent arbitrare. Pornind de la afirmaţia preşedintelui Trump care solicita o taxă de 25 % pentru oţelul importat în SUA, Uniunea Europeană s-a grăbit să facă o listă de contramăsuri: vor scumpi vânzarea către Statele Unite a motocicletelor Harley Davidson, tricouri, blugi şi bourbon albastru; şi, deasemeni, scumpiri masive la suc de portocale, porumb, diverse produse agricole alături de produse cosmetice şi… iahturi. În mod colectiv lista ar putea afecta 2,8 miliarde de euro în bunurile din Statele Unite. 

Carol Roman

La vârful Uniunii Europene, după replici destul de dure şi mai puţin cordiale, a urmat o domolire a acestui registru cu gândul că în cele din urmă Casa Albă va ajunge la o înţelegere cu partenerul strategic pe care îl reprezintă pe scena politică internaţională, Uniunea Europeană. În orice caz lozinca principală „America First” aplicată intempestiv, poate că ar fi bună pentru Statele Unite însă provoacă mari nelinişti şi critici în întreaga lume consemnate de un fapt evident şi anume scăderea pieţelor bursiere globale şi o nesiguranţă printre toţi partenerii strategici.


În Europa, cu chiu cu vai doamna Angela Merkel a scos-o la capăt după dispute aprige cu vechii şi noii parteneri primind în cele din urmă cel de-al patrulea mandat de cancelar al Germaniei din partea Bundestagului cu 364 de voturi ale deputaţilor, contra 315 şi 9 abţineri. Această nominalizare tărăgănată, după dezbateri de luni de zile, s-a datorat evident şi dificultăţilor vechii politici a cancelarului, după decizia sa din 2015 de a deschide porţile Germaniei în faţa afluxului de emigranţi în Europa. În orice caz şi mai departe o aşteaptă zile grele pe doamna Merkel. 

În ceea ce ne priveşte pe noi, în această primăvară capricioasă am aflat ce ar trebui să facă România pentru a adera la zona euro în anul 2025. În mod cert, ar urma să fie luate măsuri destul de radicale, fără de care nici nu se poate discuta despre primirea în zona euro: stabilitatea preţurilor, stabilitatea cursului de schimb, menţinerea deficitului bugetar sub 3%, a datoriei publice sub 60%, a ratei inflaţiei şi a dobânzilor pe termen lung la un nivel apropiat de cel al ţărilor din zona euro. Evident că sunt sarcini deosebit de dificile ce ar trebui să fie soluţionate în ţara nostră, şi care, într-un anume sens, ne aminteşte de povara pe care a trebuit să o poarte cetăţenii din ţara noastră, în condiţii de criză, pentru a fi primiţi în Uniunea Europeană. 

Şi ar mai fi multe de spus despre această primăvară răsucită care, să sperăm că, odată cu sărbătorile Pascale şi sosirea anotimpurilor următoare, vor aduce satisfacţie pe meleagurile noastre.
 
Carol Roman

FMI, iarna…

Reporter: editura February - 6 - 2016 Comments Off on FMI, iarna…

Printr-o ciudată coincidenţă, delegaţia FMI, după trei zile la Bucureşti, a plecat aşa cum a venit, lăsând în urma sa… gheaţă şi potop de zăpadă. Evident că nimeni nu ar putea învinui FMI-ul de capriciile vremii care ni se arată a fi neprietenoasă. În schimb, cu toate strădaniile depuse, delegaţia n-a mai avut succesul de altădată, atât după nivelul primirilor, cât şi a discuţiilor purtate.

Carol Roman

Carol Roman

De data aceasta, spre deosebire de multe alte dăţi, nu s-au arătat a fi interesaţi să discute cu domnul Reza Baqir nici preşedinte Klaus Iohannis, nici premierul Dacian Cioloş, fiind foarte ocupaţi în acele zile cu… cu multe. Întâlnirile avute de noul preşedinte al FMI cu partenerii românii s-au redus la discuţii mai mult sau mai puţin aprofundate, la Palatul Cotroceni, cu consilierul prezidenţial pentru politici economice şi sociale Cosmin Marinescu, care a declarat, oarecum evaziv: „Discuțiile au vizat cele mai importante evoluții ale economiei României, perspectivele pozitive ale economiei pentru următoarea perioadă, dar și anumite riscuri care pot afecta potențialul de creștere economică al României”. Şi discuţiile cu guvernatorul Mugur Isărescu şi echipa de conducere a Băncii Naţionale au avut mai degrabă un caracter de protocol.

Ce să înţelegem de pe urma acestei vizite? După cum s-a aflat din surse guvernamentale, noul Executiv de la Bucureşti nu intenţionează ca în momentul de faţă să încheie vreun acord cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Comisia Europeană. Se cunoaşte că ultimul acord de tip preventiv semnat de ţara noastră cu aceste instituţii financiare a expirat în toamna anului trecut, după negocieri purtate mai bine de un an, mai mult formale, fără să fie concepută o scrisoare de intenţie care să fie aprobată de board-ul insituţiei. De altfel, ultimul acord pe care ar fi intenţionat să-l semneze guvernul anterior nu ar fi fost unul de stand-by sau stand-bay preventiv, ci ar fi fost unul flexibil, pentru o linie de credite.

Ideea de bază pe care actualul Executiv se pare că a preluat-o de la înaintaşi porneşte de la constatarea că acest tip de acord ar avea avantajul de a fi mult mai permisiv, impunând condiţii mai simple. Dar chiar şi acest gen de acord nu a fost luat în vedere, deoarece o cerere în acest sens ar fi trebuit să fie făcută până la sfârşitul anului 2015, lucru ce nu s-a întâmplat. De altfel, în discuţiile purtate la BNR s-a afirmat că un acord cu FMI ar fi benefic doar dacă ar fi izbucnit o criză. În prezent, România se prezintă a fi o ţară stabilă din punct de vedere macroeconomic. Actualul nou guvern, tehnocrat, care trebuie să îndeplinească prevederile unui buget deja bătut în cuie, va trebui, totuşi, să acorde atenţie la ce se întâmplă în administraţie, în companiile de stat, într-un cuvânt să fie atent chiar şi la condiţiile nerezolvate din acordul eşuat cu FMI. Nici bugetul consolidat pe 2016 nu este agreat de FMI, care a criticat reducerea TVA şi majorările salariale din aparatul de stat.

După cum se cunoaşte, în aceste probleme, atât reprezentanţii BNR cât ai FMI au un limbaj comun, dar acest buget este în vigoare, este aprobat de Parlament şi promulgat de preşedinte. Pe ce s-ar putea baza în continuare actualul guvern? Investiţiile străine au ajuns la aproximativ trei miliarde de euro, cele mai mari din 2009. Inflaţia este negativă, iar în economie au fost create noi locuri de muncă, în primele opt luni din anul precedent. Consumul creşte puternic şi, în mod neîndoios, impulsionează economia, la care ar mai trebui adăugat faptul că în anul trecut veniturile s-au majorat cu 8%. Şi datoria publică se afla sub 40% din PIB. Toate acestea sunt cifre care ar putea întemeia un bun început pentru 2016. După cum se înfăţişează lucrurile în momentul de faţă, dacă la orizont nu apare o nouă criză la nivel mondial, nu intervin crah-uri în Europa ori vreo criză a datoriilor suverane, se evaluează că România poate merge mai departe şi fără FMI, sau doar cu un acord preventiv şi fără obligaţii exagerate.

 

Carol Roman 

Un tezaur de tradiţii

Reporter: editura December - 7 - 2012 Comments Off on Un tezaur de tradiţii

Sărbătorile de iarnă au un farmec şi o bogăţie aparte în Balcani, dată fiind diversitatea unică pe care o include această zonă. Varietatea de obiceiuri, unele dintre ele dăinuind din vremuri imemoriale, face ca acest spaţiu în care ortodocşii, catolicii, musulmanii şi evreii sărbătoresc împreună să fie o adevărată comoară de tradiţii.

Cu toate deosebirile şi atenuarea în timp a elementelor centrale ale datinilor, religiile care sărbătoresc Crăciunul – ortodocşi, catolici, romano-catolici etc. – îşi urmează ritualurile, în care un loc important încă îl mai au slujbele de Crăciun sau Messa de la miezul nopţii (la catolici). Se poate observa şi o tendinţă de a transforma simbolistica acestui moment (mai multe biserici nu sărbătoresc Crăciunul, Biserica Protestantă a refuzat, la momentul Reformei, sărbătoarea în felul în care o fac credincioşii catolici, preferând tradiţia Bradului lui Crăciun, iar Martorii lui Iehova nu sărbătoresc deloc). Mai mult, în prezent, fenomenul mondializării, contactul tot mai intens între culturi, schimbările de mentalitate au produs diverse mutaţii în privinţa percepţiei acestor sărbători. Cu toate acestea, foarte multe dintre tradiţii şi-au păstrat importanţa şi frumuseţea în lumea creştină.

Multe obiceiuri de iarnă din România, de exemplu, îşi au originile în epoca romană. Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou. Interesant este faptul că românii folosesc, pe lângă calendarul oficial, recunoscut de stat şi Biserica, şi unul neoficial – calendarul popular – creat de popor şi transmis folcloric, care indică timpul optim pentru arat şi semănat, pentru peţit şi logodit, pentru moştenirea strămoşilor sau aflarea ursitei etc. De aici legătura între dimensiunea spirituală a sărbătorilor şi viaţa de zi cu zi a oamenilor. Obiceiurile populare ale perioadei, dedicate divinităţilor calendaristice, oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor, fenomenelor terestre şi cosmice, sunt cunoscute şi respectate până astăzi. Amestecul de celebrare a divinităţilor moştenite de la substratul autohton, trac şi greco-dac, cu cele împrumutate şi asimilate de la greco-romani şi popoarele orientale, dar şi creaţiile mitice strămoşeşti alcătuiesc un original panteon, în care îşi au locul Ignatul, Caloianul, Paparuda, Drăgaica, Vicleimul, Capra, dar şi bijuteriile etnografice numite colinde (unele ale Domnului, altele ale omului) .

De altfel, în ţările europene, în care domină religiile care sărbătoresc Crăciunul, tradiţiile sunt, în multe privinţe asemănătoare. Dintre tradiţiile popoarelor din sud-estul Europei, cele greceşti par a fi cele mai apropiate de obiceiurile româneşti. Astăzi, colindatul la greci nu mai este o tradiţie atât de puternică, dar în timpuri mai vechi, cântecele ritualice de sărbători se caracterizau printr-o mare varietate şi bogăţie. Moş Crăciunul grecilor este Sfântul Vasile, protectorul Asiei Mici, cel care aduce copiilor dulciuri şi alte cadouri.

În ţările de pe continentul american, mai ales în cele din America Latină, Crăciunul este contextul în care religia catolică (adusă de coloniştii spanioli) este armonizată cu diverse alte credinţe şi tradiţii locale, moştenite din vremea prehispanică. Între cei care sărbătoresc Crăciunul se înscriu şi membrii comunităţii copte din Egipt (creştini care aparţin Bisericii ortodoxe, Bisericii catolice şi Bisericii Evanghelice), care au ales, ca dată, a douăzeci şi noua zi a lunii copte khiaht, corespunzătoare zilei de 7 ianuarie.

Cea mai cunoscută sărbătoare a familiilor iudaice este Hanouka, „Sărbătoarea luminii”. Şi ei schimbă daruri, timp de opt zile. Nici musulmanii, în general, nu celebrează Crăciunul, dar unele familii de musulmani stabilite în Europa se folosesc de acest prilej pentru a oferi copiilor cadouri.