NUMARUL
207-208
Din nefericire, din nou suntem martori ai modului incalificabil în care autoritățile ucrainene tratează minoritățile ...
Reputatul jurnalist și analist de politică externă Corneliu Vlad prezintă publicului un volum de rezonanță ...
Binecunoscutul critic literar și scriitor Eugen Uricaru, fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România, este ...
Desigur, acțiunile sale, scrieri ori cuvântări, scrisori etc. i-au atras nemulțumirea administrațiilor, fiindu-i interzisă intrarea ...
Potenţialul ştiinţific al ţării noastre este construit de eminenţi oameni de ştiinţă din diferite domenii ...
profesionalism, reputație, patriotism Societatea românească de astăzi privește spre perioada dintre cele două Războaie Mondiale ca ...
Principiile statutului de neutralitate al unei țări au fost stabilite în secolele al XIX-lea și ...
Marea Neagră etalează încă una din fațetele ei de interes strategic cu mize regionale importante, ...
Susținător al unor proiecte de anvergură, solidar cu nevoile reale ale comunității în perioade dificile, ...
Cea mai importantă organizație internațională din lume, ONU, este direct implicată în eforturile de a ...
Destinul geopolitic al Mării Negre este unul paradoxal. Dacă în istoria modernă, timp de aproape ...
- înfruntarea titanilor La 3 noiembrie 2020, o lume întreagă va urmări alegerile prezidențiale din cea ...
În democrațiile avansate, politicienii reprezintă o elită a societății și se comportă ca atare. Astfel ...
  Ȋn sfârșit, după două „ture” de înaltă tensiune, am ales și noul nostru președinte, în ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

„Scutul” şi reacţia Rusiei

Reporter: editura June - 16 - 2011 Comments Off on „Scutul” şi reacţia Rusiei

În renumita sa carte Diplomaţia”, Henry Kissinger, fost secretar de stat şi consilier pentru securitate naţională, menţionează, la un moment dat, că „oriunde în lume are loc o deplasare notabilă de armament, indiferent de generaţie, privirea vigilentă nu trebuie să o treacă cu vederea, date fiind urmările ce ar putea interveni după aceea”. Se avea în vedere trista experienţa americană avută cu Japonia, la începutul celui de-al doilea război mondial.

Şi este pe deplin firesc ca atunci când Iranul şi Coreea de Nord fac intense pregătiri militare, între care trebuie notate şi posibile ameninţări nucleare, având declarat drept duşman unic SUA, această mare putere să ia măsuri precaute de apărare împotriva unei eventuale agresiuni. Şi nu numai a teritoriului său, ci a tuturor aliaţilor din cadrul NATO. Acesta este mesajul principal al Americii atunci când, bunăoară, la 2 mai, România a aprobat folosirea aeroportului Mihail Kogălniceanu şi a portului Constanţa pentru tranzitul american de trupe. A doua zi, pe 3 mai, SUA au convenit cu România să desfăşuare interceptoare americane de rachete la baza aeriană de la Deveselu, ca parte a scutului american antirachetă.

Problema capătă un alt chip pentru Rusia, care constată că teritoriul său, ce va fi survolat în ambele sensuri, nu este apărat prin garanţii legale care să-i confirme că noul scut antirachetă nu va fi direcţionat chiar împotriva sa. America s-a dovedit a fi sensibilă la aceste probleme şi a propus lansarea cooperării practice cu Rusia, fără precondiţii. Schimbul de mesaje între preşedinţii Medvedev şi Obama nu a apropiat decisiv poziţiile, iar discuţiile continuă.

Dacă nu se va putea ajunge la un concept comun în viitoarea perioadă, ne putem aştepta la declanşarea unui nou „război rece” care, de altfel, a şi început, dacă e să privim harta globului. Ce altceva ar putea însemna retragerea Rusiei din noul tratat START, vecinul de la est prelevându-se de articolul 14, care prevede acest lucru în cazul unui „eveniment excepţional”? Ce s-ar alege de acordul stabilit la Summitul de la Lisabona, din noiembrie anul trecut, care prevedea trecerea la cooperare în apărarea antirachetă?

În acest timp, importanţi factori militari ruşi manifestă îngrijorare în legătură cu schimbarea echilibrului strategic. Printre altele, se sugerează îndreptarea forţelor armate ale Rusiei pe drumul perfecţionării unor noi rachete balistice cu rază lungă de acţiune. Nu lipsesc nici atitudini dure şi chiar ameninţătoare. Ziarul „Pravda”, bunăoară, prevede chiar desfăşurarea de rachete Iskander şi de bombardiere în Transnistria, care „probabil că nu va impresiona Washington, dar în cazul Bucureştiului ar fi o poveste diferită”. Pe drept cuvânt a venit replica preşedintelui Băsescu, care arată că şi România, la rândul ei, ar trebui să aibă garanţii că rachetele ruseşti nu vor fi îndreptate împotriva teritoriului său.

Să sperăm că ruşii se vor lăsa convinşi şi că se vor înţelege cu americanii, altfel, situaţia apare dilematică; vor avea ei oare resurse materiale atât de uriaşe încât să stimuleze calea înarmărilor excesive, una dintre cauzele principale ce au dus la eşecul economic-politic şi dizolvarea Uniunii Sovietice? Într-o dreaptă interpretare, să dăm voie şi Rusiei să ţină seama de constatarea făcută la începutul editorialului de către Henry Kissinger.

  • Două treimi din cei care au auzit de scutul antirachetă, sistem la care vrea să participle şi România, susţin că este o idee bună, iar 74% cred că participarea noastră va influenţa securitatea naţională într-un mod pozitiv.
  • 55% dintre subiecţi susţin că participarea României la proiect va influenţa relaţiile cu ţările vecine într-un mod pozitiv, iar 78% dintre respondenţi sunt de părere că influenţa sistemului de apărare antirachetă asupra securităţii ţărilor membre NATO este percepută în cadru pozitiv.
  • 69% anticipează o reacţie negativă din partea Rusiei.

  • Peste jumătate dintre respondenţi (55%) consideră că România se expune şi altor riscuri, în afara celor militare, prin participarea la sistemul de apărare antirachetă. Dintre aceştia, cei mai mulţi nominalizează riscurile economice (22,3 %), atacurile teroriste (19,4 %) şi înăutăţirea relaţiilor cu ţările vecine (7,1%) sau cu Rusia (3,l8%). (Studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES).

 

Carol Roman