NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Savantul Henri Coandă despre români celebri

Reporter: editura December - 19 - 2011 Comments Off on Savantul Henri Coandă despre români celebri

Am avut şansa de a mă întâlni adesea cu renumitul savant român Henri Coandă – după cum îi plăcea să sublinieze ori de câte ori avea ocazia – atât în zilele întoarcerii sale din Anglia, cât şi după aceea. Se fălea cu înaintaşii săi celebri, proveniţi din Ţară, despre care îmi relata cu multă căldură şi dăruire în orele petrecute împreună în casa pusă la dispoziţie, de pe Bd. Magheru, convorbiri consemnate în interviuri publicate în presa română a acelor timpuri. Prin 1970 desfăşuram o anchetă internaţională printre laureaţi ai Premiului Nobel, în ziarul tineretului; savantul, văzând sumedenia de mari personalităţi ce-mi răspundeau – René Cassin, Ragnar Frisch, Werner Heisenberg, Alfred Kastler, André Lwoff, Alexandr M. Prohorov, Jan Tinbergen ş.a – a consimţit să redacteze un „punct de vedere” ce s-a constituit ca o prefaţă la cartea ce a apărut (C.R.)

 

Aş mai apela la un argument în explicaţia pe care încerc s-o dau succesului acestei anchete*: românii au dat omenirii, mai cu seamă în epoca contemporană, o mulţime de celebrităţi, înscrise cu majuscule în forul de cultură şi de civilizaţie al epocii. Ancheta nu porneşte dintr-o ţară anonimă, cu vacuum de aport la inteligenţa mondială, ci, dimpotrivă, de pe meleaguri pe care au trăit şi de pe care şi-au pornit zborul către înălţimi iluştri inventatori, descoperitori, mari oameni de cultură şi de artă, adevărate genii cu care omenirea se făleşte. Aş dori să amintesc numai câţiva dintre aceşti oameni celebri români, pe care i-am cunoscut şi apreciat. La începutul secolului (1906), Traian Vuia, constructorul aviator, primul în lume s-a înălţat de la sol prin forţa motorului instalat pe propriul avion, zbor celebru pentru acele vremuri. ÎI pomenesc apoi pe Aurel Vlaicu, un alt aviator constructor, „om al zilei”, la Viena, încă în anul 1912. În cortegiul evocărilor îmi amintesc de renumitul inginer Anghel Saligny, făuritor al sistemului de poduri metalice de peste Dunăre și Borcea, precum şi iniţiator al reaşezării pe baze moderne a portului Constanţa. Îi numesc apoi pe prietenul meu de faimă mondială M. Costiescu-Ghica şi pe inginerul Gogu Constantinescu, părintele ştiinţei sonicităţii, cu care m-am întreţinut deseori în laboratorul său de pe o insulă de pe Tamisa. Şi matematicienii Gh. Bothezatu, Serghiescu… În această sumară evocare o amintesc pe sensibila poetă care a fost Elena Văcărescu, care a desfăşurat o lungă şi susţinută muncă în diplomaţie, la Liga Naţiunilor, la Geneva, alături de un alt mare diplomat român, pe care atât eu, cât şi întreaga Europă raţională l-am apreciat: Nicolae Titulescu.

Pânza timpului îmi cerne pe dinainte alte şi alte figuri remarcabile… Genialul Brâncuşi, părinte al artei moderne pe plan mondial alături de care m-am aflat deseori în atelierul lui Rodin; doctorul Gheorghe Marinescu, acel mare om de ştiinţă care e întemeietorul şcolii româneşti de neurologie; ilustrul sociolog Dimitrie Gusti, preţuit peste hotare, solicitat să devină profesor la diverse universităţi şi colegii din America, animator al sectorului României la Expoziţia universală din 1937 de la Paris; gigantul Nicolae Iorga, ale cărui servicii aduse ţării, culturii româneşti şi celei universale i-au atestat virtuţile pe plan internaţional, l-au făcut celebru,… la care se adaugă generaţiile mai noi de oameni de cultură şi de ştiinţă, laureaţi şi onoraţi pe plan internaţional, zămisliţi pe pământul românesc. De aceea mi se pare pe deplin firesc şi legitim actul de valoare internaţională de a reuni piscuri ale contemporaneităţii într-o carte românească.

  • După citirea anchetei publicistului Carol Roman, printre laureaţi ai premiilor Nobel, m-am gândit la faptul de cum se poate că un număr atât de mare de personalităţi cunoscute s-au aşezat la masa de lucru şi au scris”. (H. Coandă)

*Din Prefaţa savantului român HENRI COANDĂ la ancheta internaţională realizată de Carol Roman printre laureaţi ai Premiului Nobel, intitulată „Există un secret al celebrităţii?”, publicată mai întâi în paginile ziarului „Scânteia tineretului”, în anii 1970-1971 şi apoi în volum, în Editura Politică, trei ediţii – 1971, 1975, 1982.

Henri Coandă – pionier mondial al aerodinamicii

Reporter: editura October - 18 - 2011 Comments Off on Henri Coandă – pionier mondial al aerodinamicii

Pentru ştiinţa românească, Henri Coandă este o figură emblematică, un om dedicat cercetării, cu spirit novator, cu o capacitate extraordinară de a înţelege principiile şi de a le găsi efectele. În cursul vieţii sale a manifestat o generozitate fără pereche în sprijinirea tinerilor care să asigure continuitatea cercetării şi, mai cu seamă, un savant de amplă recunoaştere internaţională, care nici o clipă nu a uitat de datoria sa firească de a sprijini şcoala românească, în care şi-a pus bazele educaţiei sale ştiinţifice.

Savantul distins de UNESCO cu „Scientific Research Award” s-a născut la 7 iunie 1886, la Bucureşti, într-o familie româno-franceză (tatăl său, generalul Constantin Coandă, era profesor de matematici la Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri, iar mama a fost fiica unui medic francez). A studiat la Sf. Sava, apoi la Liceul Militar de la Iaşi, iar după aceea la Şcoala de Artilerie, Inginerie Navală şi Militară. Mai târziu, în calitate de ofiţer trimis la specializare în Germania, a urmat cursurile prestigioasei Şcoli Superioare Tehnice din Charlottenburg. Fiind o fire creatoare, inventivă şi, deci, refractară la regulamente şi rutină, demisionează din armată în 1904. În acelaşi an, efectuează o expediţie automobilistică mai mult decât îndrăzneaţă chiar şi pentru zilele noastre, pe ruta Paris – Teheran – Tibet. În 1910 îl găsim pe Coandă şeful promoţiei de ingineri aeronautici al Şcolii Naţionale Superioare de Aeronautică din Paris, pentru ca apoi să participe la Atelierul organizat de Gianni Capronii, o somitate a aeronauticii mondiale, unde realizează prototipul primului avion cu reacţie, prezentat la Salonul de Aeronautică de la Paris. Se mută în Anglia, unde lucrează la renumita companie de construcţii aviatice „Bristol”, pentru ca în 1934 să facă cunoscută lumii ştiinţifice descoperirea sa, „Efectul Coandă” (utilizat în prezent cu succes într-o industrie oarecum neaşteptată, aceea a medicamentelor). Între 1932 -1936 lucrează şi patentează aparatul de zbor lenticular ce va fi cunoscut cu timpul drept o farfurie zburătoare, un aparat atât de revoluţionar, încât va fi bănuit de origini… extraterestre.

După o lungă perioadă de activitate fructuoasă în domeniul cercetării aeronautice şi spaţiale desfăşurată în străinătate, timp în care explorează şi alte domenii – spre exemplu inventează un sistem revoluţionar de desalinizare a apei de mare sau o metodă de detectare a zăcămintelor de petrol – se întoarce în România, atras, probabil şi de procesul de liberalizare politică de la sfârşitul anilor `60. Întemeiază un Institut de cercetare, cunoscut sub numele de INCREST, dar şi o Fundaţie care îi poartă numele, menită să sprijine tinerele talente româneşti din domeniul cercetării ştiinţifice. Din păcate, imediat după moartea sa, în anul 1972, Fundaţia şi-a încetat activitatea, iar cercetările au fost abandonate. Poate continuarea operei sale de cultivare a tinerelor talente din domeniul inventicii şi cercetării ştiinţifice ar fi nu doar o recunoaştere, ci şi o respectare a voinţei şi a spiritului său, care simţea atât de profund româneşte.

Eugen Uricaru