NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Grigoraş Dinicu, un violonist de excepţie

Reporter: editura June - 17 - 2012 Comments Off on Grigoraş Dinicu, un violonist de excepţie

Vlăstar al unei vechi şi vestite familii de lăutari şi muzicieni care au jucat un important rol în dezvoltarea vieţii muzicale bucureştene la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Grigoraş Dinicu s-a născut la Bucureşti, la 3 aprilie 1889. Atmosfera muzicală în care a crescut l-a îndemnat pe Grigoraş să se dedice muzicii. La vârsta de 13 ani, s-a înscris la Conservator, la clasa de vioară. După patru ani, a absolvit cursurile în mod strălucit. La examenul de diplomă, care s-a ţinut în sala Ateneului Român, Grigoraş a prezentat în „bis” „Hora staccato”, creaţie proprie. Încă de pe atunci se conturau căile dezvoltării sale ulterioare.

Violonist de exceptie, cu un sunet generos, frumos, vibrant, catifelat, a ridicat arta lautărească românească la înălţimi neatinse de nici un alt interpret român din prima jumătate a sec. XX. A trecut cu o uşurinţă surprinzătoare de la muzica populară şi lăutărească la marile lucrări concertante din repertoriul clasic şi romantic universal. Tehnica naturală impecabilă, împinsă până la virtuozitate, i-a permis lui Grigoraş Dinicu să abordeze un repertoriu variat, de la cele mai dificile piese lăutăreşti până la cele mai pretenţioase partituri clasice. A cântat şi s-a bucurat de preţuirea celor mai de seamă personalităţi ale epocii (Weingartner, Thibaud, Heifetz, Casals, Kreisler). A întreprins turnee artistice în Franţa, Austria, Polonia, Germania, Anglia, SUA, Olanda, Belgia, Grecia, Rusia.

În ceea ce priveşte creaţia sa muzicală, amintim că „Hora staccato” o fost luată şi introdusă în repertoriul său concertistic de Jascha Heifetz, renumit violonist american, a fost orchestrată de compozitorul bulgar Pancio Vladigherov, iar compozitorul şi dirijorul român Constantin Bobescu a prelucrat-o pentru voce şi orchestră. De asemeni, a compus lucrări de café-concert, improvizaţii, hore, sârbe, valsuri, polci.

De-a lungul carierei sale a fost concert-maestru al Orchestrei simfonice „Pro-Arte” din Bucureşti (1938-1940). A concertat cu formaţii proprii la Green-Park Hotel – Londra (1928), Ambassadeur – Paris (1929), Royal – Palace şi Casino – Osdende (1929), Empire – Monte Carlo (1931). A colaborat cu Filarmonica şi cu Orchestra Radio din Bucureşti, sub bagheta lui George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini.

Arta sa a fost apreciată unanim. A fost distins cu Ordinele „Coroana României”, în gradul de ofiţer (1922) şi „Steaua României”, în gradul de cavaler (1926), Medalia „Bene-Merenti” cls. I (1930), cu titlurile „Officier d’Academie Française” (1933) şi „Officier d’Instruction Publique” (1937), cu Ordinul Meritului Cultural (1936).

În anul 1947, o boală necruţătoare l-a silit pe Grigoraş Dinicu, ajuns la apogeul carierei sale artistice, să-şi înceteze orice activitate. La 5 august 1948 a închis ochii acest mare artist român, a cărui valoare a fost recunoscută în întreaga lume.