NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Adevărul nu poate fi măsluit (I)

Reporter: editura July - 15 - 2019 Comments Off on Adevărul nu poate fi măsluit (I)

O informație de presă ne lămurește despre adevărata stare de lucruri care domnește în rândul celor care militează pentru drepturile colective ale minorității maghiare din România, fie că se află în țară, fie că acționează din străinătate. Profanarea de morminte se află pe mult prea lunga listă a delictelor observate de Codul Penal, iar ea s-a săvîrșit prin acoperirea crucilor de la căpătâiul soldaților din Armata Română, căzuți în cursul luptelor din Primul Război Mondial din acea zonă, cu saci negri pentru gunoi. În acel cimitir de la Valea Uzului, județul Harghita, de altfel denumit Cimitirul Militar Internațional, se află înhumați militari care au luptat și au murit sub diferite steaguri, nu doar sub cel românesc. Este un fapt cunoscut că în întreaga Europă, căzuții în luptă sunt cinstiți indiferent de apartenența lor la o armată sau alta. Chiar și în fosta Uniune Sovietică cimitirele soldaților germani, maghiari, italieni, români sau slovaci, pînă și cele ale căzuților din Waffen SS sunt deschise și îngrijite, în special de către organizații nonguvernamentale din țările de origine. Cultul eroilor are astăzi alt sens decît acela de a cinsti doar pe învingători și de a ascunde prezența învinșilor.

Propaganda actuală revanșardă nu se lasă: afiș maghiar reprezentând Ungaria „crucificată” la Trianon.

Cei căzuți stau împreună pentru a-i învăța pe urmașii lor să scoată ura și răzbunarea din registrul comportamental, indiferent dacă sunt urmașii învinșilor sau ai învingătorilor. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă toate părțile implicate într-un conflict armat sunt decise și sincere în a respecta regulile păcii, reguli la care reprezentanții națiunilor beligerante au consimțit să accepte starea de fapt. Profanări de morminte s-au mai văzut, pietre de mormânt evreiești sparte de cine știe ce fanatici antisemiți sau naziști din afara timpului istoric. Mai ciudate sunt profanările prin care se încearcă schimbarea identității după moarte. Schimbarea identității s-a practicat destul de insistent în această parte a Europei, fie pentru a se ascunde în fața persecuției etnice, fie pentru a spori efectivul unei etnii în detrimentul alteia. În acest caz, unele persoane, în viață, consideră că unii morți merită să fie comemorați iar alții trebuie ascunși, din motive etnice și politice. În fapt, avem de-a face cu o încercare, deocamdată fără rezultat, de a înlocui realitatea cu ficțiunea. Acest incident, cu totul necivilizat și necreștin, face parte dintr-un plan menit să înlocuiască o realitate, cea în care trăim și acționăm cu toții, indiferent de etnia, religia sau limba maternă, o realitate cu reguli cunoscute și acceptate dacă nu de toți, măcar de majoritatea zdrobitoare a cetățenilor, cu o altă realitate, cu alte reguli și valori, dar având, din nefericire, o caracteristică de neînlăturat, aceea că este o realitate virtuală. Acest „ersatz”* al stării de fapt presupune că istoria este alta decât cea cunoscută. Propune tuturor o istorie contrafactuală, pentru ca la încheierea planului să se transpună în realitatea cunoscută rezultatele istoriei contrafactuale. 


E jenant, aproape caraghios, să crezi că ești singurul participant la făurirea istoriei, că există doar acțiune fără răspuns din partea celor împotriva cărora acționezi. Cam așa se desfășoară jocul politic în lumea mulțimii de partide, organizații politice, neguvernamentale ori guvernamental – pitite, a numeroaselor comitete, comiții, asociații, fundații și mișcări care acționează în câteva județe din România, toate avînd un scop, același obiectiv – autonomia teritorială (primul pas) federalizarea României (al doilea pas) secesiunea (al treilea pas, dar nu și ultimul). Acțiunea de a ascunde morții români care își dorm somnul de veci alături de cei maghiari este una dintre afacerile impardonabile ale contemporaneității politice, care își dorește ceea ce nu se poate – alungarea din realitatea virtuală pe care au inventat-o a românilor, vii sau morți. Se cunoaște că Imperiul bicefal Austro-Ungar s-a destrămat în urma înfrângerii suferite în Marele Război (pe care, de altfel, l-a început prin atacarea unei mici țări – Serbia). Toată lumea știe că Al Doilea Război Mondial s-a terminat cu înfrângerea Germaniei naziste. Ultimul aliat al Germaniei naziste a fost Ungaria, ai cărei soldați s-au bătut inutil pentru salvarea unei ordini care cuprindea între soluțiile sale exterminarea altor popoare. Ambele războaie s-au încheiat cu tratate care au stabilit geopolitica europeană, granițele și locul fiecărui stat combatant. Acordul de la Helsinki a consfințit câteva principii, printre care unul deosebit de important: frontierele din Europa nu pot fi schimbate prin forță. Alt principiu este acela al libertăților și drepturilor individuale ale omului. Individuale și nu colective, deoarece Europa a învățat ce înseamnă a acorda sau a lua drepturi colective – în statul hitlerist evreilor și romilor li se luase dreptul colectiv de a trăi, iar germanilor li se dăduse dreptul colectiv de a fi superiori oricărui alt popor.

Premierul Viktor Orban menține harta „Ungariei Mari” tronând în biroul său. Întâmplător?

Ultimii ani au devenit din ce în ce mai întunecați pentru conviețuirea diverselor etnii din Europa. În Spania, în Franța, in Ucraina, în Marea Britanie incidentele etnice, mișcările separatiste, regionalismul excesiv (ca în Italia) capătă amploare pe măsură ce ne apropiem de aniversarea a 100 de ani de la Tratatul de la Versailles, care a definit Europa și care ar fi trebuit să fie garantul păcii europene. Puterile revizioniste, Gerrmania, Italia și Ungaria (sprijinite multă vreme pe față sau pe ascuns de Uniunea Sovietică) au încălcat Tratatul, au modificat echilibrul european, au ocupat teritorii în numele unor pretinse drepturi colective și așa s-a ajuns la cel de-Al Doilea Război Mondial. O victimă recentă a încălcării Tratatului de la Versailles a fost Federația Iugoslavă, în care s-a desfășurat un crâncen război interetnic, cu sute de mii de victime, o catastrofă economică și una umanitară. Nici România nu a fost scutită de consecințele încălcării Tratatului de la Versailles (Trianon), Dictatul de la Viena și consecințele sale, pierderea Basarabiei și Bucovinei, regimul de teroare și masacrele la care a fost supusă populația românească au provocat răni care încă sunt deschise. Cu toate acestea, nu putem să nu spunem că realitatea postbelică a construit un spațiu de conviețuire destul de sigur. Românii și maghiarii au fost supuși aceluiași regim de dictatură și au înțeles că libertatea și drepturile nu pot fi funcționale doar pentru unii dintre ei. Ele trebuie să fie valide pentru toată lumea, fără discriminare, nici negativă, nici pozitivă, altfel nu mai sunt ceea ce se spune că sunt.


*înlocuire (germ.)

Eugen Uricaru

P.S.
Evoluția evenimentelor ne dă, din păcate, noi argumente în a afirma că în fața noastră se desfășoară un plan bine pus la punct pentru a genera o tensiune majoră nu doar în relațiile româno-ungare, ci pe întreg eșichierul politic pan-european. Incidentul de la Valea Uzului are o continuare scandaloasă. De Ziua Eroilor (Înălțarea), în preajma căreia în toată Europa au avut loc comemorări ale celor căzuți pe fronturi, indiferent de tabăra căreia îi aparțineau, o zi a concilierii și a meditației, la Cimitirul unde sunt înhumați ostași maghiari, români, austrieci, ruși, sîrbi, italieni, porțile de acces au fost închise cu lanț și lacăt. De ce trebuie ca, de Ziua Eroilor, Cimitirul de la Valea Uzului să fie închis, iar sute de oameni furioși să protejeze restricția, pentru că nimeni nu amenința Cimitirul? Acest fel absurd de a înțelege Istoria și de a prefigura viitorul este total greșit. 

 

„Gestionăm una dintre cele mai lungi şi dificile frontiere externe ale Uniunii Europene”

Reporter: editura April - 16 - 2012 Comments Off on „Gestionăm una dintre cele mai lungi şi dificile frontiere externe ale Uniunii Europene”

Dl. Chestor Marian Tutilescu, Şeful Departamentului Schengen, Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale răspunde întrebărilor adresate de revista „Balcanii şi Europa”


-Consideraţi că graniţele României, terestre, aeriene, fluviale şi maritime devin o barieră solidă în faţa pătrunderii emigranţilor spre estul Europei, a traficului de droguri şi carne vie?

-Datorită poziţiei sale geografice, România are o responsabilitate enormă în cadrul Uniunii Europene, aceea de a asigura, printr-un management profesionist al frontierelor externe, securitatea celor aproape 500 de milioane de cetăţeni europeni.

Gestionăm una dintre cele mai lungi frontiere externe ale Uniunii Europene –peste 2070 de kilometri – şi în acelaşi timp una dintre cele mai dificile, care reprezintă, pentru autorităţile de aplicare a legii, o provocare majoră. Din acest motiv, prin toate activităţile pe care le-am iniţiat, avem în permanenţă în atenţie îndeplinirea obiectivului legat de dezvoltarea spaţiului de justiţie, libertate şi securitate şi de creştere a gradului de securitate internă pentru cetăţeanul european. Demersurile noastre au fost susţinute prin măsuri de dezvoltare şi implementare a legislaţiei necesare, prin măsuri de modernizare a echipamentului şi a infrastructurii folosite, printr-un proces accelerat de pregătire a personalului şi prin acţiuni de cooperare cu partenerii europeni. Rezultatele sunt vizibile şi au fost apreciate în mod deschis de reprezentanţii statelor membre care au evaluat gradul de pregătire a ţării noastre în cadrul procesului de evaluare Schengen.

Ceea ce aş dori eu să mai remarc este însă că toate acţiunile noastre din punctul de vedere al cooperării în context Schengen, inclusiv în ceea ce priveşte controlul şi securizarea frontierelor, sunt deja cele ale unui stat membru. Am intrat deja în logica unui stat Schengen şi ne-am construit un sistem care, spunem noi, ne ajută să performăm alături de colegii europeni.

Desigur, a spune că un sistem, chiar şi de nivelul celui disponibil în prezent la frontierele externe ale UE asigurate de România, este infailibil, este nerealist, însă putem afirma fără tăgadă că îndeplinim cu succes responsabilităţile în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe ale spaţiului de libertate, securitate şi justiţie.

-Suntem îndreptăţiţi, datorită gradului de securizare a frontierelor noastre verificate şi apreciate de reprezentanţi ai Uniunii Europene, deci, tehnic vorbind să facem parte din spaţiul Schengen?

Răspunsul meu este, fără nicio ezitare: da, suntem pregătiţi să facem parte din spaţiul Schengen şi am demonstrat acest lucru pe parcursul celor doi ani de evaluări, 2009 şi 2010. De altfel, nu cred să existe un stat membru care să nu recunoască acest lucru: România îndeplineşte toate criteriile Schengen şi acţionează deja ca un stat membru cu drepturi depline.

Referitor la domeniul frontierelor, pe parcursul evaluărilor, au fost verificate toate condiţiile din punct de vedere al personalului, al infrastructurii punctelor de trecere a frontierei şi echipamentelor folosite la controlul şi supravegherea frontierelor. Toate rapoartele misiunilor de evaluare au concluzionat acelaşi lucru: România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este pregătită să adere la spaţiul Schengen. Actul oficial care recunoaşte faptul că suntem pregătiţi să facem parte din spaţiul Schengen şi care a fost aprobat de toate statele membre, este reprezentat de Concluziile Consiliului JAI, cu privire la finalizarea procesului de evaluare Schengen.

– Ce sprijin a fost primit, de-a lungul anilor, din partea Uniunii europene pornind de la premiza că “Schengen este un bun comun şi atunci responsabilitatea e una comună”, după cum constata chiar la sfârşitul anului trecut dl. Stefano Manservisi, directorul general al Direcţiei pentru Afaceri Interne din cadrul Comisiei Europene?

-Într-adevăr, spaţiul Schengen este o zonă în care statele membre împărtăşesc valori comune, dar şi o zonă în care sunt stabilite nişte reguli foarte clare şi responsabilităţi împărţite.

Uniunea Europeană a susţinut România de-a lungul anilor pentru atingerea obiectivului de a deveni membru al spaţiului Schengen, în special prin sprijinul financiar acordat şi punerea la dispoziţie a experţilor din statele membre care au împărtăşit din expertiza şi experienţa proprie.

Pentru aderarea la spaţiul Schengen am beneficiat de instrumentul Facilitatea Schengen, care a vizat finanţarea acţiunilor la frontiere externe ale Uniunii şi punerea în aplicare a acquis-ului Schengen. Am avut rezultate foarte bune în ceea ce priveşte implementarea sumelor de bani alocate, suma absorbită de statul român prin Facilitatea Schengen fiind de 100 %.

Şi în continuare dispunem de susţinerea financiară a UE prin Fondul Frontierelor Externe, Fondul European pentru Returnare, Fondul European pentru Refugiaţi sau Fondul European pentru Integrarea Resortisanţilor Ţărilor Terţe.

Într-adevăr, dacă ne gândim că solidaritatea care se aplică în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie presupune a te baza într-o foarte mare măsură pe celelalte state membre şi pe modul în care acestea asigură securitatea spaţiului Schengen, este evident că Uniunea acordă tot sprijinul pentru derularea în cele mai bune condiţii a absorbţiei fondurilor alocate fiecărui stat membru în parte.

-. Ce măsuri au fost luate pentru a se curma eventualele acte de corupţie de la punctele de trecere a frontierei?

-La nivelul MAI acordăm o atenţie deosebită prevenirii şi combaterii corupţiei şi sarcinilor pe care le avem de îndeplinit din Strategia Naţională Anticorupţie. Consider că parcursul nostru în acest domeniu este pozitiv, iar rezultatele nu fac decât să confirme acest lucru. De altfel, ultimele rapoarte ale Comisiei Europene în ceea ce priveşte MCV apreciază activităţile ministerului nostru în această sferă, a combaterii corupţiei, în special demersurile Direcţiei Generale Anticorupţie. Desfăşurăm activităţi de instruire anticorupţie, cu caracter preventiv, în rândul lucrătorilor MAI, în special la nivelul Poliţiei de Frontieră şi cel al Poliţiei Rutiere, în baza unor planuri de acţiune aprobate de conducerea ministerului. La nivelul punctelor de trecere a frontierei au loc periodic inspecţii inopinate de la nivel central sau local pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie.

În acelaşi timp, am remarcat în ultimul timp că personalul MAI a devenit mai conştient de problematica corupţiei, tentativele de mită sau orice alte activităţi de acest gen fiind raportate sau semnalate ofiţerilor DGA. Controalele inopinate ale acestora au demonstrat că un număr din ce în ce mai mare de lucrători MAI rezistă tentativelor de corupţie. Consider aşadar, că mecanismele instituţionale de prevenire şi sancţionare a actelor de corupţie în interiorul MAI sunt clare şi eficiente.

– Preocupat fiind de sporirea vigilenţei pe graniţele extracomunitare aţi anunţat că veţi lua o serie de măsuri. Astfel, o parte din personalul Poliţiei de Frontieră urma să fie transferat pe posturile vacante din poliţia naţională sau din alte structuri ale MAI, iar o altă parte să fie transferată la frontiera externă, în vederea întăririi acesteia, conform opţiunilor exprimate. S-a realizat acest obiectiv?

-Din perspectiva aderării la spaţiul Schengen şi a măsurilor compensatorii care vor trebui adoptate, este necesară o repoziţionare a instituţiei Poliţiei de Frontieră, atât din punct de vedere al resurselor umane, cât şi al competenţelor, astfel încât structura să fie în măsură a răspunde cerinţelor impuse de procesul de aderare şi, ulterior, de prezenţa în rândul statelor Schengen.

Avem o “Concepţie privind relocarea personalului şi patrimoniului structurilor Poliţiei de Frontieră Române de la viitoarele frontiere interne”, care va fi aplicată după aderarea la spaţiul Schengen. Până atunci însă, personalul poliţiei de frontieră va continua să-şi îndeplinească atribuţiile pe frontierele cu Ungaria şi Bulgaria.

– După cum s-a anunţat, în exerciţiul spaţiului Schengen au apărut situaţii fără precedent când Franţa şi Italia au luat decizii unilaterale, iar Danemarca a instituit controale la frontierele interne. La care se adaugă şi declaraţiile excesive ale preşedintelui Sarkozy din campania electorală potrivit cărora dacă nu vor fi revizuite acordurile Schengen va suspenda participarea Franţei.

Vor îngreuna aceste acţiuni intrarea României în spaţiul Schengen, ţinând seama că au fost respectate toate cerinţele existente de intrare în acest spaţiu?

-Este foarte clar că în momentul de faţă, spaţiul de libertate, securitate şi justiţie se confruntă cu numeroase provocări şi tensiuni cărora trebuie să le facă faţă. Criza din bazinul Mediteranei de anul trecut şi dificultăţile prin care trece Grecia în ceea ce priveşte asigurarea controlului frontierelor externe şi gestionării afluxului de migranţi, au generat poate, mai mult ca oricând, o lipsă de încredere între statele membre şi anumite ieşiri publice pe această temă. În ceea ce priveşte cazurile punctuale de reintroducere a controalelor în Italia, Franţa sau Danemarca, trebuie să subliniez că acquis-ul Schengen prevede foarte clar că statele membre pot reintroduce temporar, pentru motive bine determinate, controalele la frontierele interne. Tocmai la aceste prevederi au făcut apel statele membre respective, considerând că valul de imigraţie ilegală de la frontierele maritime sudice constituia un pericol pentru securitatea internă a cetăţenilor lor.

În ceea ce priveşte declaraţiile preşedintelui Franţei, trebuie spus că în conformitate cu regulile actuale, nici un stat membru nu poate ieşi sau nu se poate auto-suspenda din spaţiul Schengen. Conform Tratatului de la Lisabona, un stat membru poate să iasă din Uniunea Europeană, lucru care cred că nu ar fi câtuşi de puţin în interesul Franţei sau cetăţenilor acestei ţări.

Dincolo de aceste declaraţii, este foarte clar că anumite reguli care guvernează spaţiul Schengen trebuie schimbate sau îmbunătăţite, mai ales în sensul respectării, de către toate statele membre a legislaţiei Schengen şi a îndeplinirii responsabilităţilor care le revin. Vorbim despre aşa numita reformă a Guvernanţei Schengen, la care România participă în mod activ, interesul nostru fiind întărirea securităţii spaţiului de libertate, securitate şi justiţie şi menţinerea libertăţii de circulaţie pentru cetăţenii europeni.