NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Cu gânduri bune…

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Cu gânduri bune…

Editorial

logo-niro-1Românii care muncesc în Franţa fac cinste ţării din care provin. Foarte mulţi dintre ei s-a integrat cu succes în această citadelă europeană de care ne leagă atât rădăcini latine comune, cât şi o convieţuire europeană seculară, pilduitoare. Cultura noastră poartă însemne ale influenţei pe care a avut-o Franţa asupra dezvoltării noastre istorice.

În foarte multe cazuri, românii ce au ales să muncească în Hexagon izbutesc să realizeze performanţe meritorii, în diverse domenii ce solicită competenţă şi responsabilitate profesională. Din păcate, a devenit un fapt notoriu că adesea sunt supuşi unor presiuni şi nedreptăţi, ca şi unor etichetări peiorative, ori se fac generalizări nedrepte, discriminatorii.

Din toate aceste considerente, revista „Balcanii şi Europa”, din cadrul „Niro Investment Group”, a iniţiat şi susţinut, din îndemnul preşedintelui său, domnul Nicolae Dumitru, în cadrul ciclului de publicaţii-supliment dedicate compatrioţilor noştri aflaţi la muncă în străinătate, o ediţie destinată românilor care muncesc şi trăiesc în emigraţie în Hexagon.

Dorim ca publicaţia noastră să devină un sfătuitor pentru momente de bucurie sau, atunci când au de înfruntat greutăţi, să le vină în ajutor ori de câte ori este solicitată.

Carol Roman

●●●

În dorinţa de a realiza o comunicare directă cu conaţionalii noştri

din Franţa, le solicităm să ni se adreseze la următoarele adrese:

Prin poştă: revista „Balcanii şi Europa

strada Haga, nr. 4, sector 1, Bucureşti

Telefoane redacţie: 004021/231.10.03

Tel/fax: 004021.230.32.43

E-mail:europa@balcanii.ro

balcaniişieuropa@yahoo.com

Comunitatea românilor din Franţa

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Comunitatea românilor din Franţa
Muncitorii români sunt căutaţi de angajatorii francezi

Muncitorii români sunt căutaţi de angajatorii francezi

Deşi până în prezent nu există statistici clare menite să stabilească numărul exact al românilor stabiliţi în Franţa, cele mai multe estimări vorbesc de aproximativ 100.000 de originari din România.

Emigraţia română din Franţa este concentrată în marea ei majoritate la Paris şi în unele centre urbane, printre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Verneuil, Valance etc.

Se poate vorbi despre o istorie a migraţiei românilor în Hexagon şi de o relaţie solidă între cele două state, însă aceasta se pare că s-ar fi atenuat după 1990.

Franţa este în topul ţărilor care oferă cele mai multe joburi pentru cetăţenii români. Angajatorii se uită în România după oameni care să îşi cunoască foarte bine meseria, fie că este vorba de muncitori – precum zidari, electricieni sau tâmplari – sau de specialişti ca medici, ingineri, IT-işti.

2

Informaticienii, specialiştii momentului

Problemele legate de incluziunea romilor au afectat uneori conexiunile dintre Paris şi Bucureşti. În acelaşi timp, dincolo de acestă latură, România are cu ce compensa. Peste 2.000 de medici români muncesc în acestă ţară şi sunt soluţia salvatoare a sistemului de sănătate francez. Specialiştii români se bucură de atâta apreciere în Hexagon, încât tot mai multe primării îi preferă, deoarece sunt bine pregătiţi şi dornici de muncă.

În vreme ce tot mai mulţi români din Spania şi Italia se întorc acasă din cauza crizei economice prelungite, cei de la Paris sunt de neclintit, ba mai mult, oferta de joburi încurajează migraţia către Franţa şi din alte zone.

 


Opinii favorabile

  • Am găsit în Franţa o comunitate românească extinsă, bogată sufleteşte, foarte variată în istoria ei, în foarte mare majoritate perfect integrată în societatea franceză” (ES Bogdan Mazuru, Ambasadorul României în Franţa)
  • Dintre toţi cetăţenii UE, românii sunt, ca potenţial, cei mai pasibili de a câştiga concursuri pentru locurile de muncă în Franţa: 20% din populaţia României vorbeşte limba franceză, iar sistemul sanitar francez a adunat deja un mare număr de specialişti români” (Le Nouvel Observateur)

INTEGRAREA

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on INTEGRAREA

Regim tranzitoriu

1Statutul francez menţine restricţiile privind dreptul de muncă pentru cetăţenii români şi bulgari. Perioada tranzitorie de aplicare a restricţiilor poate fi menţinută maximum până pe data de 1 ianuarie 2014, respectiv 7 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Acest regim tranzitoriu permite, totuşi, obţinerea dreptului de muncă în Franţa în condiţii mai suple decât cele prevăzute în alte state pentru cetăţenii extracomunitari.

În octombrie 2012, Guvernul francez a extins de la 150 la 291 lista de meserii pentru care dreptul de muncă se acordă în condiţii simplificate cetăţenilor români, în măsura în care în aceste domenii angajatorul nu trebuie să facă dovada că nu a găsit pe piaţa muncii în Franţa o persoană competentă. Printre domeniile în care a fost autorizat accesul românilor se numără frizerie, tinichigerie auto, transport de mobilă sau întreţinerea spaţiilor verzi. Lista completată acoperă majoritatea sectoarelor, în special cel al construcţiilor (muncitor, montor, proiectant), cel hotelier (bucătar, ospătar), cel agricol, piscicol, industrial (sudor, mecanic) şi comercial. Pe listă se află, de asemenea, funcţii în domeniul informatic, bancar şi financiar.

Pentru Guvernul francez, dublarea listei de meserii autorizate răspunde în acelaşi timp la două preocupări majore – pe de o parte, „anticiparea progresivă a intrării României şi Bulgariei în dreptul comun aplicabil tuturor cetăţenilor comunitari, care va surveni cel târziu la 31 decembrie 2013”, iar pe de altă parte, facilitarea „inserţiei” acestora prin acţiuni concrete, accesul la piaţa muncii fiind „una dintre principalele chei ale acestei inserţii”, menţionează Ministerul Muncii francez. Această listă nu este limitativă, în măsura în care românii pot obţine dreptul de muncă pentru o altă meserie nelistată, dar atunci angajatorul trebuie să facă dovada că nu a găsit pe piaţa muncii din Franţa, în regiunea în care îşi are activitatea, o persoană calificată pentru postul respectiv. În practică, demersurile pentru obţinerea dreptului de muncă şi a permisului de şedere respectiv (titre de séjour) pot fi mai mult sau mai puţin anevoioase, în funcţie de autorităţile locale pe lângă care se fac aceste demersuri.

O destinaţie preferată

Sorbonne

Sorbonne

Franţa este prima destinaţie a studenţilor români, peste 4.000 fiind înscrişi în universităţile franceze la licenţă, master şi doctorat.

Dintre tinerii plecaţi la studii în Franţa, majoritatea s-au îndreptat către facultăţi cu profil ingineresc şi economic.

Sistemul educaţional francez permite studenţilor să efectueze stagii de practică de câteva luni în cadrul anilor 3-5 de studii. Sesiunile constau în deplasarea şi activitatea în cadrul unor companii care au acorduri cu universităţile. În Franţa sunt universităţi finanţate în proporţie de 50% de către parteneri economici. Astfel, nimeni nu termină o universitate fără a avea experienţă, pe care o poate prezenta ulterior unui angajator.

Sistemul educaţional francez se aseamănă destul de mult cu cel din România. Reperele profesorului rămân tabla, cartea şi temele – adică partea teoretică. Diferenţa constă în materia predată, mult mai concentrată şi aplicată, dar şi în lucrul în echipă”, spune Alina Buteică, o tânără din România care a plecat cu o bursă de studiu la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii din Nantes.

Burse de la Ambasada Franţei

Studenti romani absolventi in franta

Studenti romani absolventi in Franta

Ambasada Franţei la Bucureşti răsplăteşte frecvent străduinţa studenţilor români cu burse de studii în Hexagon şi stagii în cadrul unora dintre cele mai prestigioase companii franceze.

Prin lansarea programului Post-Master Copernic, adresat absolvenţilor jurişti, economişti şi ingineri, Guvernul francez a oferit tinerilor români posibilitatea de a urma cursurile unei instituţii prestigioase de învăţământ superior din Franţa – Institut d`Etudes Politiques de Paris, Ecole des Mines de Paris-ParisTech sau College des Ingineurs. În plus, studenţii cu merite deosebite sunt recompensaţi cu un stagiu, pe durata unui semestru, în cadrul uneia dintre întreprinderile partenere.

Rezultat al unei tradiţii îndelungate, excelenţa formărilor franceze se bazează pe o reţea naţională de 3.500 de instituţii de învăţământ superior, de stat şi private, şi de centre de cercetare cu renume internaţional: 83 de universităţi, mai bine de 200 de şcoli de inginerie, 200 de şcoli de comerţ şi management, 120 de şcoli superioare de artă publice, 20 de şcoli de arhitectură. La acestea se adaugă peste 3.000 de şcoli şi institute specializate pe sectoare specifice, ca de exemplu carierele sociale, domeniul paramedical, turismul, sportul, moda, designul, precum şi liceele ce pregătesc pentru Brevetul de tehnician superior (BTS), dar şi pentru concursurile de admitere în marile şcoli (CPGE).

Actualitatea pieţei muncii

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Actualitatea pieţei muncii

Profesioniştii, la mare căutare

Domeniul bancar, deschis românilor

Domeniul bancar, deschis românilor

Franţa a deschis larg porţile pe piaţa muncii pentru români. Deşi restricţiile au rămas în vigoare până la sfârşitul lui 2013, piaţa muncii din hexagon este mult mai permisivă decât în cazul altor state care încă aplică restricţii (Marea Britanie fiind, mai ales în ultima vreme, exemplul cel mai grăitor). În sprijinul acestei afirmaţii stă faptul că a crescut numărul domeniilor în care românii îşi pot găsi de lucru; accesul pe piaţa muncii franceze a fost extins în toamna anului trecut la 291 de meserii, faţă de cele 150 care existau anterior. Acestea fac parte din sectoare unde patronii reuşesc cu greu să facă angajări din rândul francezilor.

Deprizand secretele bucatariei frantuzesti

Deprinzand secretele bucatariei frantuzesti

Se caută constructori, bucătari şi … bancheri

Printre domeniile în care este autorizat accesul românilor în Franţa se numără frizerie, tinichigerie auto, transport de mobilă sau întreţinerea spaţiilor verzi. De asemenea, în domeniul construcţiilor se caută muncitori, montori şi proiectanţi. În cel hotelier bucătari, ospătari, în cel agricol, piscicol şi industrial poţi lucra ca sudor şi mecanic. Pe listă se află funcţii şi în domeniile comercial, informatic, bancar şi financiar. Salariile pornesc de la 1.150 euro şi ajung la 3.000 euro.

Romii în Franţa

Aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a înlesnit migraţia romilor în Franţa, în baza dreptului la liberă circulaţie. Stabiliţi în tabere la marginea oraşelor, fără a fi conectaţi la apă sau electricitate şi cu riscul de a fi evacuaţi de autorităţile locale, în unele cazuri romii acceptau repatrierea în schimbul unor sume de bani: 300 de euro pentru fiecare adult şi 100 de euro pentru un copil. Din anul 2009 şi până în prezent, sute de tabere locuite ilegal de romi au fost distruse de autorităţile franceze şi aproape 40.000 de romi din România şi Bulgaria au fost expulzaţi.

Deşi socialiştii au ajuns la putere în Franţa în vara anului trecut, expulzarea romilor a continuat. Problema care nu a putut fi rezolvată de statul francez este următoarea: potrivit datelor oficiale ale autorităţilor franceze, pe teritoriul ţării se află aproximativ 20.000 de romi din Bulgaria şi România.

Politia franceza, in taberele de romi

Politia franceza, in taberele de romi

Experţii Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale (CERD) au pus Franţa în banca acuzaţilor în cursul examinării politicii sale faţă de minorităţi, denunţând o „recrudescenţă notabilă a rasismului” în ţara drepturilor omului, în timp ce Comisia Europeană a amintit că Franţa „trebuie să respecte normele” referitoare la libertatea de circulaţie şi de stabilire a cetăţenilor europeni. Mii de persoane au manifestat în Franţa şi în faţa ambasadelor franceze din mai multe state ale Uniunii Europene, la apelul a zeci de asociaţii şi organizaţii de apărare a drepturilor omului, pentru a protesta faţă de măsurile de securitate ale Guvernului francez. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a susţinut un discurs în care avertiza guvernele UE să „evite rasismul şi xenofobia”, declaraţii interpretate în mare parte drept o reacţie la adresa politicilor franceze de repatriere a romilor. Franţa a fost criticată în Parlamentul European din cauza politicii sale faţă de romi, considerată „inacceptabilă” de numeroşi eurodeputaţi şi în contradicţie cu dreptul la liberă circulaţie în Europa. Mai mult, Comisia Europeană a luat decizia de principiu de a deschide o procedură de infringement vizând Franţa, pentru nerespectarea legislaţiei europene.

Reprezentanţii Ministerului Muncii şi ai Ministerul Administraţiei şi Internelor de la Bucureşti au semnat, în septembrie 2012, un acord-cadru cu reprezentanţi ai Oficiului Francez pentru Imigraţie şi Integrare (OFII), pentru instituirea, cu titlu experimental, a unui proiect experimental de sprijin pentru reinserţia familiilor de romi revenite din Franţa. Proiectul viza un grup ţintă de 80 de familii aparţinând minorităţii romilor, domiciliaţi în judeţele Alba, Bihor, Dolj, Mehedinţi şi Timiş, care doresc să revină din Franţa pentru a se restabili definitiv în România. Sprijinul pentru reinserţia economică a familiilor beneficiare constă într-un ajutor financiar pentru înfiinţarea unei firme şi un program de instruire. Pe această cale, Guvernul român a dat asigurări că nu se sustrage de la responsabilitatea care-i revine în ceea ce priveşte integrarea romilor şi a apreciat că viitorul comunităţilor de romi trebuie să fie în Europa, dar în principal în ţara de origine.


Alb…

În Franţa avem peste 180.000 de permise noi de muncă, iar multe sunt ale românilor, întrucât Franţa este prima destinaţie a studenţilor români. Avem deja mii de medici români încadraţi şi alţi o mie cinci sute de tineri români care studiază în Franţa medicina”, a afirmat ES Philippe Gustin, Ambasadorul Franţei la Bucureşti, referindu-se la marea comunitate de români care populează oraşele din Hexagon. Cum, nu o dată, imaginea României a fost alterată de anumite acţiuni violente ale romilor veniţi de pe plaiuri mioritice, declaraţia oficialului vine să îmbunătăţească imaginea compatrioţilor noştri.

… şi Negru

Fostul secretar de stat însărcinat cu francezii din străinătate din Ministerul de Externe de la Paris, David Douillet, a declarat că „se creează o confuzie între delincvenţa comisă de români şi populaţia de etnie romă din Franţa, ceea ce duce la stigmatizări greşite. Acest amalgam de a spune «atenţie la români» nu este corect”. El a admis că în Franţa există emisiuni cu caricaturi şi marionete care lasă să existe această confuzie. Ceea ce e adevărat este că vin din România, dar există şi în alte ţări şi atunci nu trebuie făcut un amestec din această populaţie şi români”.

Ce trebuie să ştim pentru a lucra legal în Franţa

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Ce trebuie să ştim pentru a lucra legal în Franţa

Autorizaţie de muncă

Pentru a munci în Franţa, se impune o autorizaţie de muncă eliberată de Prefectură. Demersul pentru eliberarea ei îl va face angajatorul. Această măsură va fi în vigoare până la 31 decembrie 2013, urmând ca din 2014 să fie eliminate toate restricţiile.

Ce este un „Contrat d’apprentissage”?

Contract apprentissageContractul „d’apprentissage” este definit de „Code du travail”: un contract încheiat între un tânăr angajat (fără experienţă) şi un angajator. Angajarea pe baza acestui contract se axează pe faptul că angajatorul îşi ia ca atribuţii să plătească salariatul pentru munca prestată, dar şi să îi ofere susţinere pentru formare profesională, pe toată durata contractului. Contractul se semnează între un CFA (Centre de formation d’apprentis), angajat şi angajator.

Angajatul se obligă să lucreze în companie, dar în acelaşi timp să urmeze cursurile de formare profesională şi să susţină examenele finale. Contractul se adresează persoanelor care se încadrează între 16 şi 25 de ani. Contractul poate fi încheiat pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani, în funcţie de specializarea pe care o urmează tânărul, care poate fi înscris la un curs de formare profesională particular sau regional (sunt acceptate contracte de studii superioare, masterat).

Ce remuneraţie primeşte tânărul ucenic?

Remuneraţia este calculată după o grilă de salarizare stabilită de salariul minim interprofesional de creştere (SMIC). Suma pe care o poate primi un începător creşte în fiecare an şi în funcţie de vârstă, pornind de la suma de 356 € şi ajungând, în ultimul an de contract, la 1.112,02 €.

Înregistrarea la Serviciul de Securitate Socială…

_carte-vitaleCetăţenilor ţărilor din Uniunea Europeană li se aplică, în general, în Franţa, sistemul de securitate socială al propriei ţări. Dacă sunteţi rezident în Franţa, trebuie să vă înregistraţi la Serviciul de Securitate Socială. În Franţa există mai multe tipuri de regimuri obligatorii: regim general pentru salariaţi, care acoperă aproximativ 80% din populaţie; regim autonom, pentru profesiunile liberale; regim agricol, pentru persoanele care se întreţin din agricultură; regimuri speciale pentru anumite categorii specifice de persoane, cum ar fi personalul din casă etc.

Regim general. Acest regim se referă la situaţii legate de boală, maternitate, accidente de muncă, invaliditate, bătrâneţe şi văduvie, deces, alocaţii familiale, asigurare de şomaj şi pensie. Dacă începeţi să lucraţi în Franţa, noul angajator vă va înregistra la URSSAF (Uniunea de Colectare a Cotizaţiilor Sociale şi Alocaţiilor Familiale). Această instituţie gestionează atât diferitele regimuri de securitate socială, cât şi asigurarea de şomaj. Cotizaţiile la Securitatea Socială sunt stabilite în funcţie de salariu şi sunt deduse în mod automat din acesta. Ele sunt împărţite între cotizaţiile salariale şi patronale. Odată înregistrat, veţi primi un certificat de afiliere la Securitatea Socială, cu numărul dumneavoastră de Securitate Socială şi un card Vitale. Trebuie să găsiţi agenţia CPAM (Casa Primară de Asigurări de Boală) care corespunde cartierului în care domiciliaţi şi care va deveni principalul interlocutor cu regimul Securităţii Sociale.

Asigurarea în caz de accidente de muncă şi boli profesionale. Această asigurare acoperă totalitatea accidentelor apărute la locul de muncă, în deplasare, precum şi bolile profesionale. Angajatorul trebuie să fie informat despre acestea cât mai curând posibil, furnizându-i-se toate informaţiile (numele, adresa martorilor, dacă aceştia există).

Asigurarea acoperă îngrijirile medicale, plata indemnizaţiilor zilnice şi, în anumite cazuri, pensia.

Asigurarea de invaliditate. Această asigurare compensează micşorarea veniturilor unei persoane care nu poate lucra în procent de 100%. Pentru a putea beneficia de această asigurare, trebuie îndeplinite următoarele criterii: handicap de cel puţin 2/3; vârsta de mai puţin de 60 de ani (de la care se aplică pensia de bătrâneţe); înregistrarea la Securitatea Socială şi plata contribuţiilor; angajamentul de a acepta toate examenele medicale.

Asigurarea de bătrâneţe şi văduvie. Există două tipuri de asigurare de bătrâneţe: contributivă (incluzând pensia de bătrâneţe) şi non contributivă.

Lucrător independent. Dacă sunteţi lucrător independent, trebuie să vă înscrieţi la regimul autonom al URSSAF (Uniunea de Colectare a Cotizaţiilor Sociale şi Alocaţiilor Familiale) şi trebuie să efectuaţi toate plăţile cerute. Asigurarea de sănătate este furnizată de către un asigurator special, CANAM (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru profesiunile independente). Trebuie să cotizaţi pentru pensie şi fondurile de invaliditate, regrupate sub forma organismului comun CNAVPL (Casa Naţională de Asigurări pentru Bătrâneţe a Profesiunilor Liberale). Artiştii independenţi (creatori de modă, scriitori, fotografi, ilustratori, compozitori etc.) care au venituri variabile trebuie să se înscrie la AGESSA (Asociaţia pentru Gestionarea Securităţii Sociale).

Asigurarea de şomaj. O persoană care se găseşte în situaţia pierderii involuntare a locului de muncă beneficiază fie de regim de asigurare de şomaj, dacă a lucrat şi a cotizat înainte, fie de regim de solidaritate finanţat de către stat. Regimul de asigurare de şomaj implică două organisme publice – Assédic şi ANPE. Orice persoană care se află în căutarea unui loc de muncă se poate înscrie la Assédic prezentând un card de identitate sau un document de şedere şi o autorizaţie de muncă, dacă petentul este de naţionalitate străină. Înscrierea se poate face prin curier, prin telefon sau online, pe site-ul instituţiei. În plus, dacă persoana doreşte să beneficieze de vărsământul alocaţiei de ajutor la întoarcerea la lucru (ARE), va trebui, de asemenea, să prezinte: unul sau mai multe atestate ale angajatorului; o copie a cărţii de înmatriculare la securitatea socială; o dovadă a identităţii bancare sau poştale. După ce înscrierea a fost înregistrată, Assédic înmânează petentului un carnet de solicitant de loc de muncă. Persoana interesată va trebui să se înscrie la ANPE în luna care urmează înscrierii sale Assédic, altfel putând fi radiat.

Pentru a beneficia de alocaţiile de şomaj, salariatul trebuie: să fi lucrat cel puţin 6 luni pe parcursul ultimelor 22 luni; să fie înscris pe lista solicitanţilor de loc de muncă ţinută de ANPE; să nu fi parăsit involuntar locul de muncă; să aibă vârsta de mai puţin de 60 de ani; să fie apt din punct de vedere fizic pentru a exercita o activitate de muncă; să fie în căutarea permanentă şi efectivă a unui loc de muncă (solicitantul va fi convocat în fiecare lună de către ANPE pentru a se constata situaţia reală a căutării din partea sa a unui loc de muncă). În funcţie de durata activităţii profesionale, solicitantul va putea primi alocaţia de ajutor la întoarcerea la muncă (ARE) în cel puţin 7 luni şi în maxim 23 de luni. Cuantumul ARE variază în funcţie de veniturile salariale ale solicitantului pe parcursul perioadei de referinţă. Sunt, de asemenea, aplicate dispoziţii specifice pentru persoanele în vârstă de mai mult de 50 de ani sau pentru lucrătorii sezonieri.

Regimul de securitate socială permite plata alocaţiilor de asistenţă către trei categorii de şomeri: şomerii de lungă durată care şi-au epuizat drepturile la întreţinerea sub formă de asigurare; solicitanţii care nu au referinţe de muncă şi întâmpină dificultăţi speciale de integrare profesională; lucrătorii particulari care justifică 160 trimestre valide sub forma asigurării de bătrâneţe. Alocaţia de solidaritate specifică este rezervată pentru solicitanţii de loc de muncă ale căror resurse (personale sau ale cuplului) nu depăşesc un anumit plafon, respectiv 10.175,70 euro pentru o persoană singură şi 1. 596, 10 pentru un cuplu. Cuantumul forfetar variază în funcţie de veniturile interesaţilor. (Ministerul muncii, familiei şi protecţiei sociale)

Ei au reuşit

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Ei au reuşit

Poveşti de succes

Angela Tacea

Angela Tacea

Franţa a fost dintotdeauna una dintre ţările principale de destinaţie ale emigranţilor. Iar într-o perioadă în care percepţia despre românii plecaţi în străinătate a avut mult de suferit, unii dintre cei care au ales să se stabilească în Hexagon au găsit puterea de a fi un exemplu pozitiv pentru locuitorii ţării care le este acum cămin. Printre aceştia se numără şi Angela Tacea, o tânără care şi-a construit o carieră în ţara lui Molière. Şi nu în orice domeniu, ci în rigurosul sistem universitar francez. A depăşit dificultăţile muncind mult mai mult decât ceilalţi şi a demonstrat că se poate. Iar visele ei sunt şi mai mari. Angela Tacea a plecat în anul 2008 la studii la Paris şi de atunci s-a îndrăgostit iremediabil de oraşul său adoptiv. „Mi-am dorit încă din timpul facultăţii să studiez la o universitate din stăinătate”, spune ea, precizând că a ales „Sciences Po-ul”, adică Ştiinţele Politice, în primul rând pentru renume. La 27 de ani este, deocamdată, asistent universitar, însă ambiţiile sale nu se opresc aici. Vizează concursul pentru „maître de conférence”, echivalentul titlului de conferenţiar în sistemul universitar românesc, însă este conştientă că examenul va fi unul extrem de riguros, deoarece concursul în sine „este foarte competitiv şi rari sunt cei care reuşesc din prima”. Este valabil şi pentru poziţia de cercetător, care necesită un concurs separat. Cu toate că spune că nu s-a simţit niciodată marginalizată doar pentru că este româncă, fiind respectată atât de colegii de breaslă, cât şi de studenţii săi, recunoaşte că „există reticenţe, stereotipuri, idei preconcepute pe care le poţi auzi din când în când, de la «sunteţi o ţară de hoţi» la «România este lumea a treia»”. Toate acestea au determinat-o, poate, să lupte şi mai mult pentru a şterge aceste impresii. „Trebuie să munceşti de două, trei, patru ori mai mult ca să demonstrezi că nu eşti hoţ, că nu vii din lumea a treia, că eşti exact ca şi ei şi poate uneori mai bun. Este un exerciţiu pe care ar trebui să-l facă fiecare român care locuieşte în afara hotarelor ţării”, adaugă ea. Mai mult, şi din punct de vedere material sunt diferenţe considerabile. În timp ce în România salariul unui asistent universitar debutant variază în jurul sumei de 500 de euro, în funcţie de vechimea în învăţământ, Angela Tacea explică faptul că, în Franţa, „salariul unui asistent variază între 1.300 şi 2.500 de euro, brut”.

Priveşte România cu o „melancolie nostalgică”, după cum chiar ea mărturiseşte, şi s-ar întoarce oricând să predea în ţara natală cu mare drag, însă rămâne realistă, mărturisind sincer că i-ar fi „extrem de dificil” să treacă din sistemul de cercetare francez, foarte bine finanţat, la un sistem în care „nu sunt fonduri”.

Din şatră, studentă la Sorbona

Anina Ciuciu

Anina Ciuciu

Presa franceză a prezentat povestea de succes a unei tinere de etnie romă venită din România şi care acum este studentă la Sorbona. Tânăra a ajuns în Hexagon la vârsta de nouă ani, împreună cu familia. A avut o viaţă grea, dar a reuşit să-şi croiască un drum. Fata, acum în vârstă de 22 de ani, speră că povestea ei frumoasă va contribui la schimbarea imaginii romilor în Franţa.

În anul 1999, Anina Ciuciu a sosit în Franţa, împreună cu părinţii şi surorile ei. Avea doar nouă ani şi nu ştia nici să scrie, nici să citească. A locuit într-o cazarmă dezafectată, insalubră, apoi într-o camionetă sau pe stradă, într-un cort, fără să aibă ce mânca. Acum, Anina este la un pas de a începe cursurile la Universitatea din Sorbona: un master în drept, după alţi patru ani de studii superioare în Franţa.

Artist în lumea calculatoarelor

3. George Chirita

George Chirita

Un român stabilit în Franţa a devenit celebru în rândul milionarilor din toată lumea. De ani buni, George Chiriţă le vinde calculatoare de lux. Marmură, pielea naturală şi foiţă de aur sunt doar câteva din materialele folosite de Chiriţă şi colaboratorii săi pentru a preface banale computere în opere de artă. Românul, un inginer-electronist care a emigrat în Franţa, construieşte acum computere placate cu aur pentru cei mai bogaţi oameni ai planetei. Acestea sunt, potrivit românului care le creează, inspirate din stilul care exista pe vremea regilor francezi din Evul mediu, Ludovic al XV-lea şi al XVI-lea. „Am vrut să creez un computer cu mai mult stil, în armonie şi concordanţă cu design-ul interior, dar până la urmă mi-am dat seama că acest computer a devenit un pretext pentru crearea unui obiect cu adevărat decorativ pentru a înfrumuseţa spaţiul înconjurător”, povesteşte Chiriţă. Computerul arată interesant, dar nu este doar o piesă de mobilier. „Pentru a construi un astfel de computer, trebuie să folosim ultimele inovaţii tehnice, în termeni de componente electronice şi utilizăm de asemenea clasicul stil francez, care nu are vârstă“. Printre clienţii lui Chiriţă se numără personalităţi din China şi Orientul Mijlociu şi chiar regina Elisabeta a Marii Britanii, căreia i-a trimis un stick USB placat cu aur.

Salvatori de vieţi

Groupe Hospitalier

Groupe Hospitalier

Unul dintre statele europene care se bazează de câţiva ani pe personalul medical românesc este Franţa, mulţi români ajungând să profeseze în oraşele de provincie din Hexagon, evitate de medicii francezi.

Medicii români sunt cei mai numeroşi medici străini din Franţa. Conform cifrelor oficiale, există peste 2.000 de practicieni români în Franţa. Preşedintele Ordinului Medicilor din Franţa a declarat, la întâlnirea Asociaţiei Medicilor Români, că cifrele indică faptul că sunt peste 2.000 de medici români în ţară, pentru prima oară aceştia ocupând primul loc în clasamentul medicilor străini veniţi în Franţa. „Prezenţa mea în mijlocul dumneavoastră este dovada faptului că sunteţi apreciaţi aici”, le-a spus Legmann medicilor români. Preşedintele Ordinului Medicilor din Franţa a subliniat că românii au un avantaj prin faptul că vin dintr-o ţară francofonă, având cunoştinţe solide de limbă franceză, ceea ce facilitează accesul lor în acestă ţară.

Fericit ca un medic român în Franţa…”

Iulia Sandu

Iulia Sandu

Postul de radio RTL a difuzat o emisiune despre exodul medicilor români în Hexagon, emisiunea fiind intitulată sugestiv „Fericit ca un medic român în Franţa”. Realizatorii emisiunii comentează însă şi faptul că, în unele cazuri, fraza ar trebui să aibă la sfârşit un semn de întrebare, pentru că medicii români sunt obligaţi la sacrificii, unele dintre ele dureroase. „Fără îndoială, prezenţa medicilor români în Franţa este vizibilă. Îi găsiţi în spitale şi în cabinetele medicale din oraşele mai mici. Ce nu se ştie este că mulţi dintre ei au făcut acest pas cu sacrificii, dar cei mai mulţi dintre ei sunt acum fericiţi, după ce au depăşit faza iniţială, a instalării, uneori dificilă”, se menţionează în introducerea făcută de postul de radio. RTL prezintă cazul Olgăi, medic român instalat în departamentul Loiret, la 180 km de Paris, din 2008. Olga este descrisă ca o femeie în jur de 40 de ani, care asigură asistenţă medicală pentru o localitate rurală unde medicii francezi nu se înghesuie să profeseze. „Sunt fericită în Franţa, pentru că fac exact ceea ce doream să fac. Ca toţi medicii români, după studii am constatat că nu aveam posibilitatea să practic o medicină modernă. Acesta a fost prima barieră, apoi a venit şi cea a banilor, foarte importantă, desigur. În România puteam să supravieţuiesc, aici pot să trăiesc, ceea ce este, evident, o mare diferenţă”, a explicat Olga, care susţine că este fericită că a ales să plece din România în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le-a avut: „Este dificil într-o ţară străină, chiar dacă limba nu este neapărat un handicap. Medicina care se practică în Franţa este foarte diferită de ceea ce am făcut acasă, în România, cabinetele medicale ca al meu primesc subvenţii de la administraţia locală, iar eu sunt respectată şi apreciată pentru ceea ce fac”.

Aşteptată precum Mesia”

Am aşteptat-o ca pe Mesia. În sfârşit, a venit. După un an fără medic, o comună din Franţa, La Trinite-Porhoet, a găsit o nouă doctoriţă: Iulia Sandu, venită direct din România”, scrie ouest-france.fr.

Totul datorită unui anunţ postat pe internet de primarul Alain Buot. „Sunt doi ani de când mă gândesc să vin să mă stabilesc în Franţa”, explică Iulia Sandu, care a lucrat mai mulţi ani într-un cabinet din apropierea Bucureştiului. „Prietenii cunosc Franţa şi mi-au vorbit despre sistemul de sănătate asemănător cu al nostru. Am început să consult anunţurile din Franţa, în special cele ale spitalelor şi ale primăriilor. Am trimis scrisoare de intenţie şi CV-ul, apoi primarul m-a contactat”, adaugă doctoriţa româncă. Iulia Sandu a ajuns pe 10 septembrie, pentru a se prezenta în faţa Colegiului Medicilor pentru a obţine dreptul de liberă practică în Franţa. „Este pentru prima dată când vin în Franţa. Am învăţat franceza la şcoală şi din cărţi. Este o provocare. Este şi mai uşor să practic medicina, pentru că plaja noastră de competenţă este mai mare”. La rândul său, primarul Alain Buot declară că venirea medicului român este o uşurare pentru comună: „Am făcut lucrări la cabinet şi la apartamentul de sus, unde va locui”. A fost organizată şi o recepţie în onoarea doctoriţei Iulia Sandu, care va începe consultaţiile şi vizitele la domiciliu „pentru început fără programare, pentru că aşa se practică în România. După aceea le voi programa, dacă vor fi mulţi pacienţi”, după cum declară.

Ortodoxie românească la Paris

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Ortodoxie românească la Paris

În Paris locuiesc foarte mulţi români care ne fac cinste, nu doar cei câţiva cerşetori expulzaţi din Franţa cu sau fără motiv. De altfel, Parisul a fost întotdeauna capitala culturii, iar în pleiada valorilor lumii, românii au avut întotdeauna un loc de frunte.

Parintele Razvan Andrei Ionscu

Parintele Razvan Andrei Ionscu

Şi chiar dacă mulţi compatrioţi au plecat în afara graniţelor, ei au luat cu ei şi Biserica, şi credinţa. „Darul cel mai de preţ pe care îl putem oferi noi, românii, francezilor, este (re)descoperirea Ortodoxiei”, mărturiseşte părintele Răzvan Andrei Ionescu, parohul parohiei Sfânta Parascheva – Sfânta Genevieva din Paris.

Biserica Saint Sulpice este situată ultracentral în Paris, într-unul dintre cele mai scumpe şi mai bine cotate arondismente. Aici, ortodocşii români au la dispoziţie ca lăcaş de cult provizoriu o criptă situată la demisol, un fel de catacombă pariziană care duce cu gândul la rânduiala primilor creştini. Aici se roagă românii, şi nu numai, de mai bine de zece ani, cu nădejdea că vor putea avea cândva o biserică a lor. Parohia, care poartă numele a două sfinte, Parascheva de la Iaşi şi Genoveva, ocrotitoarea Parisului, este păstorită de părintele Răzvan Andrei Ionescu.

Biserica Inaltarea Domnului si Sfantul Stefan cel Mare

Biserica Inaltarea Domnului si Sfantul Stefan cel Mare

„Este o parohie cu mulţi tineri, o parohie vie, o parohie în care ne străduim să învăţăm să fim vii. Mulţi îmi vorbesc despre sentimentul de «acasă» pe care îl resimt aici. Personal, cred că suntem acasă oriunde resimţim harul lui Dumnezeu, iar cripta noastră este un loc tare bun în acest sens. O fi darul sfântului Sulpiciu, mort în anul 670 – deci ortodox la vremea cu pricina! – o fi ocrotirea sfintelor noastre Parascheva şi Genoveva, or fi toate acestea şi încă altele, despre care nu ştim, cert este că simţim binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi o anume intimitate care provoacă la simţirea tainei lui Dumnezeu. Pe la noi trece multă lume, sunt mulţi care excelează în domeniile lor şi aduc ceva din bogăţia pe care o trăiesc, punând-o aici, la picioarele lui Hristos… Toate acestea ne fac, la nivel comunitar, bogaţi, aş spune chiar răsfăţaţi. Este deosebit ce se întâmplă, prin faptul că Dumnezeu a rânduit să ne cultive ca pe nişte seminţe, pe noi, ortodocşii de azi din Occident, spre a întoarce cumva Occidentului vechea sa tradiţie liturgică şi bisericească, de a-şi redescoperi ortodoxia pe care a trăit-o în primul mileniu”, face părintele Ionescu o radiografiere a vieţii spirituale a românilor instalaţi în Occident.

Biserica Sfintii Arhangheli din Paris

Biserica Sfintii Arhangheli din Paris

Se pare că cei mai mulţi sunt în Italia, apoi în Spania. Franţa ar fi cumva pe locul trei, patru… Parohia trăieşte prin prezenţa oamenilor, care, la rândul lor, trăiesc prin prezenţa parohiei. Parohia oferă un anumit ritm de viaţă, dat de slujbe. Sunt sute care vin în fiecare duminică, sunt zeci care vin la liturghiile de foarte de dimineaţă din timpul săptămânii, sunt sute cei care gravitează în jurul parohiei noastre venind pentru ocazii deosebite din viaţa lor. Prezenţa noastră la subsolul, la «baza» bisericii catolice este mărturia pe care o dăm drept fundament necesar tuturor creştinilor. Noi mărturisim chipul dintotdeauna al Bisericii, şi am conştiinţa că suntem în Occident nicidecum numai pentru noi, emigraţia, ci poate ca gest de întărire, de susţinere a creştinismului întreg, în valorile lui de trăire esenţiale. De fapt, Galia a trăit ea însăşi ortodoxia până la Schismă, deci prezenţa noastră aici nu face decât să-i pună pe urmaşii ei mai deplin în relaţie cu propriul trecut, cu propria mărturisire. Luaţi exemplul sfintei Genoveva de Paris, nu este ea o mărturie ortodoxă vie în Franţa? Este ocrotitoarea Parisului, dar şi a parohiei noastre. Catacombici sau nu, cert este că Dumnezeu a îngăduit locuşorul nostru pe harta Parisului”, a vorbit părintele despre cât de vie se poate menţine credinţa într-un spaţiu cultural şi religios diferit de cel originar.


LISTA BISERICILOR ORTODOXE DIN FRANTA

A

AIX-EN-PROVENCE – L’Eglise „Les Granettes”, parohia Sfântul Ioan Casian (29 feb) – 2235 route de Berre 13090

AMIENS – Chapelle „Pélérinage St.Joseph”, parohia Învierea Domnului – 52 Chaussée Jules-Ferry 80000

B

BREST – L’Eglise La Trinité, parohia Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Cruci (14 sept) – 29280 La Trinité-en-Plouzané

BESANCON – Capela Bisericii Sainte-Jeanne-d’Arc, parohia Acoperàmântul Maicii Domnului si Sfântul Gheorghe (1 oct), rue Fontenottes/Crotot 2500

BORDEAUX – Reşedinţa Episcopală, parohia Sfântul Iosif (19 mars) – 58-60 rue Paul Louis Lande 33000

C

CAEN – Chapelle du Centre Hospitalier Régional, parohia Sfântul Andrei şi Sfânta Alexandra – 14 Bd. Clemenceau 14000

CHERBOURG – Comunitatea Sfânta Cecilia (22 nov) – 50700 Brix/Valognes

F – G

FIGEAC – Parohia Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Gheorghe de la Puy-en-Velay (29 sept) – 33 rue de Colomb 41000

GRENOBLE – Centre Ecuménique de Poisat, parohia Tuturor Sfintilor (duminica întâi după Rusalii) – Place George Brassens 38320 Poisa

L

LILLE – Notre-Dame de la Réconciliation, parohia Sfântul Ioan Botezatorul (7 ian) – rue de Canteleu

M

MARSILIA – St.Cannat, parohia Sfintii Trei Ierarhi (30 ian) – 4 Places des Prêcheurs 13001

METZ 1 – parohia Sfântul Martin si Sfântul Siluan (11 nov) – 32 rue Saint Gengoulf 57000

METZ 2 – Eglise Franciscaine, parohia Sfântul Nicolae (6 dec) – 17 rue Marchant 57000

MONTPELLIER – Chapelle de la Communauté des Jésuites, parohia Sfântul Apostol Andrei (30 nov) – 23 rue de la Garenne 34090

MULHOUSE – Chapelle St.Damien, Clinique de Gérontologie, parohia Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian (1 iul) – 23 av. de 1ère Division Blindée 68090 Preot Emil Tanca

N

NANCY – Crypte de l’église Saint Pierre, parohia Sfiinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iun) şi Sfântul Nicolae – Av. de Strasbourg (intrarea rue Lionnois) 54000

NICE – Notre Dame du Vallon des Fleures, parohia Sfiinţii Constantin şi Elena (21 mai) – 164 Av. Henry Dunant

NÎMES – Maison Paroissiale de l’Eglise Notre-Dame-des-Enfants, parohia Întâmpinarea Domnului (2 feb) – 781 rue de Bouillargues 30000

P

PARIS 1 – Notre-Dame Auxilliatrice, parohia Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii), 8 rue d’Alsace 92110 Clichy

PARIS 2 – Saint Sulpice Crypte St.François, parohia Sfânta Parascheva si Sfânta Genoveva (14 oct) – 35 rue St.Sulpice 75006 Preot Răzvan Ionescu

PARIS 3 – Sainte-Marguerite, capela Notre-Dame-du-Faubourg, parohia Sfânta Genoveva si Sfântul Martin (3 ian) – 40 rue Saint Bernard 75011

PARIS 4 – parohia Sfântul Ioan Casian si Sfânta Genoveva – 15 rue de Douai 75009

PARIS 5 – Biserica Inaltarea Domnului si Sfântul Stefal cel Mare – 125 rue de Ruffins 93100 Montreuil

R

REIMS – parohia Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 iun) – 9 rue Bachelier 51100 Reims si 140 avenue du Gl. De Gaulle 51000 Châlons-en-Champagne

ROUEN – Chapelle Saint Victrice, parohia Sfântul Siluan (24 sept) – 8 rue de l’Industrie, Île Lacroix 76000

S

STRASBOURG – parohia Sfântul Ioan Botezatorul (24 iun) – 14 rue Sainte-Elisabeth 67000- Preot Vasile Iorgulescu

SUCY-EN-BRIE – Eglise Sainte Jeanne, parohia Sfântul Martin (11 nov) – rue Carnot 94370 Sucy-en-Brie

T-V

TOULOUSE – Notre-Dame-de-l’Assomption, parohia Acoperemântul Maicii Domnului (1 oct) – 23 rue Larade 31200 Toulouse

VICHY – Chapelle de la Transfiguration, parohia Schimbarea la Fata (6 aug) – 28 rue Beauparlant 03200 Vichy

Numeroase asociaţii în Franţa

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Numeroase asociaţii în Franţa

Majoritatea asociaţiilor româneşti sunt instalate în regiunea pariziană, fiind de dată relativ recentă (cea mai veche este din anii `40). Românii angajaţi în activităţile asociative se cunosc între ei, aderă fiecare la asociaţia celuilalt (mulţi dintre ei fac parte din mai multe asociaţii) şi răspund la solicitări reciproce. Unele asociaţii româneşti sunt deschise şi adeziunilor din partea nativilor francezi.

Asociaţiile culturale

Au fost înregistrate cinci asociaţii culturale, acestea fiind printre cele mai vechi. Trei dintre ele au caracter ştiinţific şi au fost create cu scopul de a menţine o anumită libertate intelectuală, pe care comunismul o condamnă. Două dintre ele par a fi reconstituiri în exil ale instituţiilor interzise în Romania. Astfel, Fundaţia Carol I, care a încetat să mai existe în România după exilul Regelui Mihai, în 1947, a fost recreată în 1949, cu un statut asociativ. Noul Institut Universitar Român Carol I era compus din câteva zeci de intelectuali şi universitari şi era consacrat în special editării „Revistei de Studii Româneşti”. Revista era destinată universităţilor, societăţilor ştiinţifice franceze şi străine.

Secţiunea pariziană a Societăţii Academice Dacoromana a fost creată la începutul anilor ’50 pentru a continua lucrările fostei Academii Române. Cele mai mari nume ale exilului intelectual românesc (Eliade, Cioran, Ionesco etc.) au constribuit la publicaţiile sale.

A treia asociaţie de acest gen este Centrul Român de Cercetări, creat în 1949 de intelectuali români şi francezi de înaltă ţinută, sub preşedinţia lui Mircea Eliade şi cu sprijinul financiar al prinţului Nicolae, fratele regelui Mihai. Activităţile sale au fost legate de organizarea de conferinţe şi dezbateri pe tema relaţiilor franco-române şi a identităţii culturale româneşti.

Asociaţia Hyperion se prezintă ca un cenaclu literar. Îmbogăţită la sfârşitul anilor ’70 de către noi veniţi (între care Paul Goma), prezenţa printre români a unor intelectuali şi a unor artişti de mare valoare a contribuit mult la coeziunea comunităţii şi integrarea ei în societatea franceză. Trebuie adăugat că buna cunoaştere a limbii franceze, datorată tradiţionalei francofilii române, a jucat un rol important. Chiar dacă au opinii diferite în ce priveşte soarta României libere, majoritatea românilor se regăsesc identitar prin intermediul culturii.

Asociaţia Artistică Franco-Română ART expune opere ale pictorilor români în sălile unde-şi ţine conferinţele. Această asociaţie, creată în 1990 de artişti şi critici de artă instalaţi în Franţa în anii ’70, are ca scop să-i facă cunoscuţi în Franţa pe tinerii artişti români şi să creeze o fundaţie de artă contemporană la Bucureşti. Graţie vânzării de picturi, Asociaţia a putut finanţa sejurul în Franţa al artiştilor români şi să organizeze expoziţii, în special la Grand Palais, în cadrul Salonului de Arte Grafice.

Asociaţiile caritabile

asociatie femeile ortodoxe romane

Asociatia Femeile Ortodoxe Romane

nepsis-junior paris

Asociatia NEPSIS JUNIOR Paris

Chiar dacă ajutorul umanitar se face prin structurile franceze, asociaţiile româneşti organizează şi ele, la o scară mai redusă, convoaie de ajutoare constând în haine, cărţi şi medicamente. Acest ajutor umanitar nu este însă foarte dezvoltat la nivel asociativ, deoarece se face la nivel individual. Fiecare român din Franţa alege să-şi ajute părinţii, prietenii sau cunoscuţii rămaşi în România. Nevoile sunt cunoscute, transporturile se fac direct, iar ajutorul este mai eficient. Asociaţia Femeilor Ortodoxe Române, creată în 1953, trimite anual bani persoanelor care au nevoie de ajutor, incluse pe o listă întocmită de membrii delegaţi ai asociaţiei. Aceasta organizează anual o sărbătoare de Crăciun, cu brad, masă festivă şi pachete pentru copiii din familiile defavorizate. Membrii săi vizitează persoanele în vârstă internate în spital sau care nu se pot deplasa. Asociaţia mai oferă sprijin financiar sau logistic emigranţilor abia instalaţi.

Asociatia Nepsis a tinerilor din Arhiepiscopia română – asociaţie franco- română – îşi propune să problematizeze rolul tinerilor în Biserică. (evz.ro)

ADERS – Asociaţia Studenţilor Români de la Strasbourg

Asociatia Studentilor Romani din Strasbourg daruiste un gand bun pentru Romania

Asociatia Studentilor Romani din Strasbourg

Această Asociaţia a fost fondată de diplomatul român Romulus Bena, în 13 mai 2004, preluând statutul juridic al Amicalei de Studenţi Români de la Strasbourg. În programul Asociaţiei se arată: „ADERS este rezultatul implicării voastre, a tuturor, pe bază de voluntariat, în organizarea diverselor proiecte. Suntem o asociaţie nonguvernamentală şi nonprofit. Români, moldoveni, francezi sau alte naţionalităţi, studenţi sau absolvenţi, mici sau mari, activităţile ADERS se adresează tuturor”.

Obiective:

  • dezvoltarea schimburilor culturale şi sociale în comunitatea românilor de la Strasbourg, precum şi a cooperării franco-române;
  • facilitarea integrării studenţilor români de la Strasbourg, prin informarea şi sprijinirea lor;
  • promovarea culturii române la Strasbourg.

Excursii, proiecţii de film, petreceri, mese tradiţionale, expoziţii, conferinţe sunt cele mai frecvente manifestări realizate de către ADERS.

Şcoala Română din Paris

7012_0_1Este o asociaţie non-profit care reuneşte membrii ai comunităţii române din regiunea pariziană, în scopul sensibilizării faţă de limba şi cultura română. Aceste activităţi se desfăşoară sub formă de cursuri de două ore pe săptămână, în sediile Ambasadei şi ale Institutului Cultural Român de la Paris.

Asociaţia are îşi propune învăţarea şi aprofundarea limbii şi culturii române în rândul copiilor şi adulţilor care trăiesc în Franţa, promovarea valorilor limbii, culturii şi spiritualitatii române în spaţiul Francofoniei.

Şcoala Română de la Paris dezvoltă activităţi care includ organizarea de cursuri în limba română şi cultură pentru copii şi adulţi, de spectacole, concerte, conferinţe, simpozioane, seminarii, expoziţii, concursuri, ateliere de lucru, etc. În plus, imprimă şi distribuie publicaţii de promovare a limbii şi culturii române, organizează excursii, vizite şi instruire practică.

Adresă Paris: 1 Rue de l’Exposition, 75007, Paris, France

ecoleroumainedeparis.fr

Oşenii răzbesc

Reporter: editura May - 10 - 2013 Comments Off on Oşenii răzbesc

1 După căderea comunismului, românii din Ţara Oaşului au dat semnalul de început al migraţiei forţei de muncă din România cu eforturi, lipsuri, expatrieri, dar şi cu o extraordinară determinare de a face reuşi. Au dormit pe unde au apucat, de multe ori în aer liber, au stat în case părăsite, au fiert apă ca să poată bea şi au căutat soluţii de supravieţuire într-o ţară a cărei limbă nu o cunoşteau, în care erau priviţi cu suspiciune, în care nimeni nu le dădea de lucru şi nimeni nu-i primea în chirie.

Oşenii au găsit o soluţie care le-a adus primii bani câştigaţi în Franţa; au îmbrăţişat cu entuziasm statutul legal temporar de “excluşi social” (SDF – adică fără domiciliu fix şi fără drept de lucru) oferit de statul francez şi s-au ocupat de distribuirea „ziarului săracului”, un jurnal anume conceput pentru marginali. Au construit rapid o eficientă reţea de difuzare a acestui ziar. În primii zece ani, oşenii au muncit până la epuizare până ce au reuşit să se impună pe piaţa muncii în Franţa. Au trăit în case părăsite sau barăci improvizate în pădurile de la periferia Parisului, economisind fiecare cent câştigat şi au trimis bani în ţară pentru a înălţa case frumoase, ca localitatea Certeze, cel mai bogat sat din zone oaşă este un exemplu elocvent.

certezeDupă eforturi şi sacrificii, oşenii sunt oameni realizaţi în Franţa. Astăzi majoritatea bărbaţilor lucrează în construcţii, iar femeile în menaj. Şi-au luat copiii cu ei, iar nepoţii li s-au născut în Hexagon. Au acte în regulă şi mulţi dintre ei chiar propriile firme de construcţii, prin care reuşesc să integreze pe piaţa muncii şi alţi oşeni veniţi mai târziu. Cei mai mulţi dintre ei trăiesc cu chirie, adunaţi în aceleaşi comunităţi, ca acasă. La periferia Parisului există blocuri întregi locuite în cea mai mare parte de oşeni care păstrează cu sfinţenie obiceiurile locului din care au venit – mănâncă sarmale, beau pălincă şi deapănă amintiri din România. Între prima generaţie, care a luptat din greu să-şi facă un rost în Franţa, şi copiii lor, care vorbesc fluent limba franceză şi sunt perfect integraţi în societatea franceză, diferenţele de abordare a viitorului sunt mari, dar foarte mulţi visează să se întoarcă într-o zi, definitive, acasă. (după Proiectul „Mândrie şi Beton”)