NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Edificiul prieteniei chino-române – la înălţime, întotdeauna

Reporter: editura February - 3 - 2015 Comments Off on Edificiul prieteniei chino-române – la înălţime, întotdeauna

Articol scris de E.S. doamna Huo Yuzhen, Ambasador al R.P.Chineze în România, la solicitarea revistei „Balcanii şi Europa”, cu o zi înainte de încheierea misiunii sale diplomatice

E.S. Huo Yuzhen

E.S. Huo Yuzhen

În curând, misiunea mea diplomatică se va încheia şi voi părăsi România, locul unde am trăit şi am lucrat timp de peste trei ani de zile. Înainte de plecare, sunt bucuroasă să scriu acest articol pentru revista „Balcanii şi Europa” şi să împărtăşesc fiecărui cititor din experienţa acumulată în această perioadă, precum şi noile aspecte legate de dezvoltarea relaţiilor chino-române.

În timpul celor 40 de ani de activitate diplomatică, mai mult de jumătate i-am petrecut în Europa, mai precis în Europa Centrală şi de Est; amintesc Praga, unde am studiat, am lucrat şi am trăit aproape 30 de ani, şi apoi Bucureştiul. Am un sentiment deosebit faţă de această regiune, care a devenit o a doua patrie a mea. România a fost ţara în care mi-am desfăşurat ultima misiune şi nu voi putea uita nicicând această ţară frumoasă, cu munţi şi ape, cu plante şi arbori de neuitat, cu oameni de ispravă şi fapte memorabile.

În perioada celor 1.121 zile pe care le-am petrecut alături de poporul român, m-am aflat în aproape toate oraşele importante ale ţării. Însă lucrul cel mai preţios a fost prietenia stabilită cu nenumăraţi oameni. Am cunoscut poporul român sincer, prietenos, ospitalier, ceea ce m-a impresionat puternic, şi oriunde am mers că am fost mereu înconjurată de prietenia profundă a oamenilor, inima mea fiind plină de căldură umană.

Privind înapoi la cei trei ani, pot spune că am fost fericită să petrecem împreună multe momente importante şi fericite pentru relaţia dintre cele două ţări, de altfel sărbătorind împreună 65 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice chino-române. Ca urmare a efortului bilateral, edificiul relaţiilor chino-române este mai solid şi mai vizibil ca oricând.

2

La primirea Premiului revistei „Balcanii şi Europa”, în anul 2012

Încrederea politică este precum un „acoperiş” al acestui edificiu, fiind pilotul şi garanţia pentru ca relaţiile bilaterale să meargă pe un drum de dezvoltare sănătoasă. În ultimii trei ani, premierul Chinei, a vizitat pentru prima oară România după 20 de ani, la rândul său primul ministru Victor Ponta aflându-se în două vizite în China. Mai amintesc vizitele reciproce ale viceprim-miniştrilor celor două ţări, Reuniunea Şefilor de Guvern dintre China şi Europa Centrală şi de Est, care a fost organizată cu succes în România, iar un schimb frecvent la nivel înalt a indicat direcţia sigură de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Schimbul între Adunarea Naţională Populară a Chinei şi Conferinţa Consultativă Politică a Poporului Chinez cu cele două Camere ale Parlamentului României, între partidele politice, precum şi funcţionarea fără probleme a mecanismului de cooperare în diferite domenii de activitate, înţelegerea dintre cele două state şi încrederea reciprocă, ce se adânceşte pe zi ce trece, toate acestea reprezintă o tendinţă bună, ce ne însufleţeşte.

Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a E.S. doamnei Huo Yuzhen, Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze a oferit un dineu

Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice a E.S. doamnei Huo Yuzhen, Gabriel Oprea, preşedintele Casei Româno-Chineze a oferit un dineu

Cooperarea economico-comercială poate fi numită „coloana” acestui edificiu, care a constituit un sprijin puternic pentru dezvoltarea continuă a relaţiilor bilaterale. Anul trecut s-au împlinit 10 ani de la stabilirea Parteneriatului amplu de prietenie şi cooperare dintre China şi România, iar în decursul acestor ani, comerţul bilateral a crescut de trei ori, iar exportul României către China a avansat de patru ori, cu o cifră de patru miliarde de dolari SUA în anul 2013. În primele trei trimestre ale anului 2014, acesta ajunsese deja la 3,6 de miliarde de dolari, înregistrând o creştere de 25% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Continua dezvoltare a investiţiilor chineze în România, participarea companiilor chineze la proiecte de cooperare din domeniul energiei, precum a celei nucleare şi termice româneşti, a înregistrat un avans spectaculos. Chiar chinezii de rând au posibilitatea să guste din Fetească Neagră românească şi alte soiuri de vin sau să bea apă de izvor Borsec fără să-şi părăsească ţara, aceasta fiind adevărata reflectare a strânsei legături dintre pieţele celor două ţări. Dorim ca tot mai multe produse româneşti să intre pe piaţa chineză!

În această perioadă de timp, am împărtăşit împreună cu prietenii români un veritabil schimb interuman, deosebit de bogat, şi amintesc în acest cadru de Spectacolul „Anului Nou Chinezesc”, de expoziţia „Comorile Chinei”, „Festivalul de Film Chinez”, care au fost apreciate de poporul român. Mai pot fi reliefate evenimente ca deschiderea Institutelor „Confucius” din Braşov şi Bucureşti, apariţia în limba română a operelor literare ale lui Mo Yan, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, lansarea cărţii române „10 zile la Beijing”; Institutele Culturale ale celor două ţări urmează a fi stabilite; un număr de 28 de judeţe şi oraşe înfrăţite din ambele ţări cooperează fructuos între ele şi, de asemeni, anual 13.000 de oameni sunt turişti din cele două ţări.

Prietenia tradiţională poate fi numită „bază” a edificiului, deoarece ea consolidează relaţiile bilaterale. Prietenii se simt aproape unul de celălalt. Chiar dacă îi despart mii de kilometri, munţi şi ape, unii pe alţii se văd tot ca vecini. Cu toate acestea, cele două popoare întotdeauna s-au aflat alături, cu sinceritate, cu prietenie, rădăcina prieteniei tradiţionale din inimile celor două popoare, atemporală, a păstrat relaţiile chino-române prin vânt şi furtuni în situaţii internaţionale complexe, mergând tot înainte, constituind, neîndoios, o bază temeinică pentru activitatea desfăşurată de mine în România.

4Rememorând trecutul, suntem mulţumiţi privitor la roadele bogate ale cooperării dintre cele două ţări, în mai toate domeniile; privind spre viitor, avem mare încredere în noua perioadă de dezvoltare a relaţiilor bilaterale. Avem încredere că prin grija liderilor noştri, bazându-ne pe o cooperare pragmatică, datorată inspiraţiei aduse de schimbul interuman, edificiul prieteniei chino-române se poate situa la înălţime întotdeauna.

Nu în ultimul rând, doresc să mulţumesc revistei „Balcanii şi Europa”, revistă lunară bine gândită şi plină de inspiraţie, având un conţinut activ şi extins, care în toţi anii a colaborat serios cu Agenţia „Xinhua” şi cu alte agenţii media, precum şi cu Ambasada Chinei în România. Doresc revistei „Balcanii şi Europa” viaţă lungă şi cât mai multe ediţii! Acum, cu ocazia Anului nou, urez cititorilor revistei „Balcanii şi Europa”, din suflet, un „La Mulţi Ani!” şi împlinirea tuturor dorinţelor!

Redacţia a mulţumit E.S. doamnei Ambasador Huo Yuzhen pentru rândurile dedicate şi a asigurat-o de bunele sale sentimente pentru marea Chină, pe care Excelenţa Sa a reprezentat-o cu cinste şi frumoase împliniri în relaţiile dintre cele două ţări.

„Semnalele transmise de noile autorităţi de la Belgrad par încurajatoare”

Reporter: editura October - 24 - 2012 Comments Off on „Semnalele transmise de noile autorităţi de la Belgrad par încurajatoare”

Dr. Bogdan Aurescu

Secretar de stat pentru afaceri strategice

Ministerul Afacerilor Externe

La 1 martie 2012, în marja Consiliului European de la Bruxelles, s-a semnat, de către reprezentanţii permanenţi ai României şi Serbiei la UE, Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte România – Republica Serbia pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.

Presa din România a acordat spaţii generoase evenimentului, pe bună dreptate. România îşi exprimase iniţial, ca stat membru al UE, rezervele faţă de acordarea statutului de candidat pentru Serbia în lipsa unui angajament ferm al acestei ţări faţă de îmbunătăţirea situaţiei românilor din ţara vecină, indiferent de numele sub care sunt cunoscuţi.

Interesul României pentru minoritatea înrudită din Serbia, ca de altfel pentru toate comunităţile de români din statele învecinate nu este nou. De fapt, dacă privim retrospectiv, chiar şi la o evaluare sumară, vom constata faptul că preocuparea pentru asigurarea la standard european a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române reprezintă o constantă a diplomaţiei româneşti, indiferent de perioada istorică la care ne raportăm. România de astăzi nu-şi uită nici tradiţiile diplomatice, nici interesele. Iar, în materie de minorităţi, nu ridicăm probleme pe care acasă să nu le fi rezolvat sau pus deja în practică. Într-o dinamică accelerată a vieţii internaţionale în care, de multe ori, sunt foarte multe dosare de urmărit şi obiective de atins, avem un subiect cu privire la care suntem – o spun fără falsă modestie – un model de urmat: drepturile minorităţilor naţionale. La acest capitol, cu tot ceea ce presupune el – drepturile politice, la educaţie, la folosirea limbii materne, la cultură şi spiritualitate – România este un model european de urmat.

Minoritatea română din Serbia este un subiect constant de dialog pe agenda bilaterală. Protocolul încheiat la 1 martie 2012 este încheierea „văzută” a unei etape care a durat aproape un deceniu. În anul 2002 cele două ţări, România şi – pe atunci – R. F. Iugoslavia au negociat şi semnat Acordul privind cooperarea în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale, document care defineşte aria de preocupări în acest domeniu al celor două părţi. Pe scurt, prin acest document, România şi Serbia s-au angajat să conlucreze pentru protejarea şi afirmarea drepturilor specifice ale tuturor persoanelor care îşi asumă limba, tradiţiile, cultura şi spiritualitatea română, respectiv sârbă din cele două ţări. Documentul, semnat în 2002 şi intrat în vigoare în anul 2004, prevedea instituirea unei Comisii mixte româno-sârbe care să analizeze şi să rezolve solicitările punctuale ale etnicilor români din Serbia, respectiv sârbi din România.

Aparent, subiectul pare lipsit de controverse. România şi Serbia, românii şi sârbii, au o lungă istorie, subliniez, neconflictuală, a convieţuirii. Numai că, dincolo de aceste adevăruri, există unele aspecte pe care diplomaţia românească le-a ţinut permanent sub observaţie. Românii din Serbia, circa 35.000 în Banatul sârbesc şi peste 150.000 în Valea Timocului sunt împărţiţi artificial în două categorii: români şi „vlahi”. Istoria celor două regiuni din Serbia a făcut ca aceşti oameni să aibă destine diferite. Românii din Voivodina se bucură de toate drepturile specifice minorităţilor naţionale, au o lungă şi frumoasă tradiţie ca grup identitar în cadrul Serbiei, cu legături multiple şi durabile cu statul înrudit, România, cu limba şi cultura română. Românii din Valea Timocului sunt într-o altă situaţie.

Având ca bază acordul bilateral în domeniu, tradiţia istorică, dar şi cercetările şi raportările întreprinse chiar de autorităţile sârbe şi remise forurilor europene, România a considerat întotdeauna că dialogul privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţii române din Serbia se referă la toţi etnicii români, indiferent de regiunea din Serbia unde locuiesc sau de etnonimul folosit în identificare: român, „rumân” sau „vlah”. Aceste definiţii sunt, în mod evident, parte a patrimoniului simbolic al poporului român, faptul că românii din Valea Timocului îşi spun „rumân” în graiul lor românesc de acasă sau „vlah” când vorbesc limba sârbă, nu este un element de identificare aparte faţă de românii din România sau din Voivodina, ci rezultatul unei experienţe istorice specifice, diferită de cea a românilor din Ţara Românească – denumită până târziu, în secolul al XIX-lea, Valahia – presărată de cele mai multe ori cu imposibilitatea afirmării identităţii româneşti a acestora. Timocenii nu au şcoli româneşti, nu beneficiază de serviciu religios în limba maternă la nivelul dorit – aş spune mai mult prin iniţiativa personală a unor preoţi inimoşi. În aceste condiţii faptul că încă vorbesc româneşte şi că îşi păstrează tradiţiile proprii este salutar. Ambele guverne ar trebui să ajute această comunitate să recupereze această întârziere pentru a putea să se integreze mai uşor în circuitul european de valori.

Din păcate sunt încă încurajate, la nivel formal, elemente care conduc la o anume „separare” identitară. În Serbia există un consiliu naţional al minorităţii române în Voivodina – organism de stat al minorităţii române – şi un consiliu „naţional” al minorităţii „vlahe” în Valea Timocului. Mai mult, în Voivodina există şcoli, teatre, ziare, emisiuni de radio şi televiziune în limba română, se slujeşte liturghia în limba română de preoţi subordonaţi patriarhului României. În Valea Timocului aceste lucruri – fireşti pentru orice comunitate etnică – sunt încă deziderate. Mai mult, a fost încurajată crearea unei limbi „vlahe” separate de română, scrisă de cu caractere chirilice, pentru a sublinia diferenţele între români şi „vlahi”.

Comisia Mixtă pentru problemele minorităţilor este instituţia care trebuie să reglementeze, concret şi punctual, toate aceste lucruri. Deşi Acordul privind cooperarea în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale între cele două ţări intrat în vigoare încă din 2004, Comisia mixtă s-a putut reuni într-o primă sesiune tehnică abia în anul 2009, la insistenţele României. De fapt, cel de-al doilea Protocol al Comisiei Mixte, semnat la Bruxelles, la începutul lunii martie a acestui an, este prima discuţie pe fond între România şi Serbia pe subiectul minorităţilor înrudite. Semnarea acestui Protocol este rezultatul demersurilor repetate şi insistente ale României pentru stipularea unor măsuri concrete de protejare a drepturilor şi identităţii persoanelor aparţinând minorităţii române din Republica Serbia, inclusiv a persoanelor aparţinând acestei minorităţi din Valea Timocului. Cu toate că întâlnirea plenară a Comisiei Mixte a avut loc în luna mai 2011, Protocolul nu a putut fi convenit până în seara zilei de 29 februarie 2012, chiar dacă reprezentanţi ai celor două delegaţii s-au întâlnit de mai multe ori în a doua parte a anului 2011, inclusiv în lunile octombrie şi noiembrie 2011, în sesiuni de lucru de mai multe zile. Documentul conţine angajamente concrete în vederea protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care variază de la reprezentarea parlamentară a minorităţilor, la autorizaţiile de construire a unor biserici sau asigurarea dreptului la educaţie în limba maternă. Protocolul precizează expres şi asumarea de către Serbia a conexiunii dintre aderarea la UE a acestui stat şi criteriile politice de aderare de la Copenhaga, care includ şi protecţia minorităţilor naţionale. Părţile au fost de acord să includă recomandări destinate ameliorării situaţiei minorităţii române de pe tot teritoriul Serbiei cum ar fi necesitatea asigurării posibilităţii de utilizare a limbii române în mod curent în Timoc sau îndreptarea deficienţelor înregistrate în ceea ce priveşte accesul la mijloacele de informare mass-media în limba română, angajarea în administraţie, problematica proprietăţilor comunităţii române, precum şi dreptul la serviciu religios şi libera practica a cultului în limba maternă pentru românii din Valea Timocului. Mai important, Protocolul conţine referiri exprese la interzicerea demersurilor de afectare a identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, subliniind importanţa auto-identificării libere, fără nicio interferenţă, şi precizând în mod expres că autorităţile sârbe au obligaţia de a aplica recomandările formulate de Comisia Mixtă, precum şi prevederile Acordului din 2002, pe întregul teritoriu al Republicii Serbia, aşadar inclusiv în Valea Timocului.

Documentul semnat la Bruxelles este orientat spre rezultate concrete, partea română insistând pentru implementarea rapidă a Protocolului privind statutul minorităţilor înrudite din România şi R. Serbia, precum şi pentru implicarea Comisiei Europene şi a Înaltului Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale în monitorizarea eforturilor Serbiei pentru respectarea principiilor protecţiei minorităţilor, în conformitate cu standardele UE. Înaltul Comisar Vollebaek a efectuat deja vizite în România şi Serbia pentru a lua contact cu realităţile concrete.

Acestea sunt faptele şi angajamentele asumate de cele două state. Punerea lor în practică, astfel încât viaţa de zi cu zi a etnicilor români şi sârbi din cele două ţări să se îmbunătăţească, ţine de consecvenţa autorităţilor din cele două ţări. România şi-a declarat de nenumărate ori disponibilitatea de a dialoga direct cu partea sârbă pe marginea aplicării concrete a protocolului, în cadrul unor discuţii bilaterale. Semnalele transmise de noile autorităţi de la Belgrad par încurajatoare. În curând, la Haga, în această lună, sub auspiciile Înaltului Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale, vor avea loc discuţii româno-sârbe privind aplicarea concretă a prevederilor protocolului. Aceasta nu poate însemna decât un singur lucru: şcoli, ziare, reviste în limba română, emisiuni de radio şi televiziune, serviciu religios în limba maternă pentru toţi românii din Serbia, indiferent de regiunea în care locuiesc.

Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte România – Republica Serbia pentru protecţia minorităţilor naţionale reprezintă încheierea unei etape. Urmează urmărirea aplicării angajamentelor asumate de cele două părţi fapt ce va presupune, pe lângă angajamentul politic al părţilor de a face acest lucru, şi consecvenţa de a urmări zi de zi, cu calm şi determinare, îndeplinirea acestor obiective. Calităţi pe care diplomaţia românească a dovedit că le are, urmărind un subiect de interes naţional şi strategic, asupra căruia există o abordare consensuală pe plan intern.

-sublinierile aparţin redacţiei

Diplomaţia română în 2011

Reporter: editura December - 20 - 2011 Comments Off on Diplomaţia română în 2011

evoluţie într-un an al crizelor la nivel internaţional

Dl. Teodor Baconschi, ministrul român al Afacerilor Externe, solicitat fiind de revista noastră, ne-a răspuns, cu amabilitate, la întrebarea „Unde ne aflăm?”. Publicăm în continuare intervenţia domniei sale.

Anul 2011 a fost un an tumultuos, la finalul căruia diplomaţia română poate spune că a evoluat şi s-a perfecţionat, răspunzând cu succes unor provocări fără precedent. Am promovat, în continuare, o diplomaţie inteligentă, echilibrată, activă, demnă şi chiar îndrăzneaţă, obiectivul fiind ca eforturile României de acţiune şi concepţie să fie mai vizibile.

Ne-am confruntat, la începutul anului, cu o serie de situaţii de criză fără precedent, declanşate de evoluţii şi evenimente de pe plan internaţional. Astfel, în februarie-martie, am întreprins o operaţie amplă de evacuare a cetăţenilor români din Libia, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale. Am sprijinit repatrieri similare în urma catastrofei din Japonia.

În plan politic, anul spre al cărui final ne îndreptăm a însemnat, atât consolidarea profilului României în UE şi NATO, cât şi întărirea cooperării regionale şi a parteneriatelor strategice. Nu în ultimul rând, 2011 a însemnat atingerea unor obiective importante – de la participarea activă în organizaţii internaţionale, până la extinderea contactelor şi prezenţei în multiple spaţii geografice de interes.

Dorim să ne sporim influenţa în UE şi am întreprins toate demersurile necesare pentru a valorifica beneficiile apartenenţei la acest spaţiu unic de integrare, inclusiv în cadrul noii diplomaţii europene – Serviciul European de Acţiune Externă. Agenda UE din acest an a fost deosebit de încărcată şi s-a concentrat pe identificarea măsurilor adecvate în contextul crizei economice. România a exprimat clar opţiunile şi soluţiile pe care le consideră adecvate pentru ca proiectul şi guvernanţa europeană să-şi regăsească suflul. Totodată, România s-a remarcat în continuare în aria Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE – în special prin prezenţa în topul contribuţiilor la misiuni civile, în Balcani în Georgia şi Afganistan.

Vizita Preşedintelui României în SUA şi întâlnirea cu Preşedintele Obama, precum şi întâlnirea pe care am avut-o cu secretarul de stat american Hillary Clinton, au fixat obiectivele unui nou Parteneriat Strategic pentru secolul XXI, susţinut în mod concret de semnarea Acordului privind desfăşurarea în România a sistemului SUA de apărare anti-rachetă – extrem de relevant pentru securitatea naţională, precum şi pentru cea de ansamblu a Aliaţilor. Am continuat cu partenerii americani şi dialogul cu privire la includerea României în programul Visa Waiver.

Am avut o prezenţă activă în implementarea Noului Concept Strategic NATO şi în conturarea agendei următorului Summit al Alianţei, ce va avea loc la Chicago în 2012. Vom lucra împreună cu partenerii noştri ca sistemul comun al NATO de apărare antirachetă să fie una dintre reuşitele de seamă ale Summit-ului din 2012. Sesiunea Adunării Parlamentare NATO din octombrie, la Bucureşti, a confirmat profilul însemnat al ţării noastre în cadrul Alianţei.

În privinţa intereselor regionale ale UE, am promovat un plus de pragmatism în ceea ce priveşte Parteneriatul Estic, vizând consolidarea proximităţii europene şi ancorarea acesteia la UE. Totodată, ne-am confirmat concret rolul şi capacitatea de promotor principal al recent adoptatei Strategii UE pentru Regiunea Dunării. În noiembrie am organizat la Bucureşti o reuniune informală a miniştrilor de externe din statele riverane Dunării.

De asemenea, România a deţinut, în prima jumătate a anului, preşedinţia Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), găzduind în luna iunie reuniunea miniştrilor afacerilor externe din statele membre. Am obţinut progrese pragmatice cu efecte reale, îndeosebi în privinţa interesului şi rolului UE în zonă.

Am continuat să sprijinim cu fermitate integrarea statelor din Balcanii de Vest în structurile europene şi euro-atlantice, poziţie reconfirmată inclusiv în cadrul recentelor contacte cu preşedinţii Serbiei şi Macedoniei. În octombrie am propus, împreună cu Grecia şi Bulgaria, relansarea unei Strategii UE pentru regiune.

Am sprijinit mai energic ca oricând demersurile Republicii Moldova pentru o perspectivă europeană şi pentru o implicare şi susţinere din partea UE a procesului de reformă de la Chişinău. Parteneriatul Estic are nevoie acută de o poveste de succes, iar Republica Moldova este cea mai bine plasată în acest sens.

Am avansat şi în direcţia unei relaţii pragmatice cu Federaţia Rusă, în coordonate echilibrate, predictibile, în acord cu realităţile şi valorile secolului al XXI-lea. În septembrie am avut o întâlnire foarte utilă la New York cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, iar în octombrie a avut loc reuniunea Comisiei interguvernamentale româno-ruse de colaborare economică. Am demarat noul curs al relansării dialogului şi mecanismelor de cooperare în sens european cu Ucraina. Vă reamintesc că ministrul ucrainean de externe Konstantin Grişcenko a fost la Bucureşti în luna mai, iar eu am efectuat în luna noiembrie prima vizită oficială a unui ministru român de externe la Kiev de după 2009.

Anul 2011 a marcat pentru România un dialog politic tot mai intens în zona Orientului Mijlociu, în primul rând printr-un plus de proiecte concrete pe agenda bilaterală cu Israel, Autoritatea Naţională Palestiniană, Iordania, dar şi cu Kuweit, Arabia Saudită, Qatar. Foarte semnificativ pentru relaţia cu lumea arabă, am lansat Forumul Economic România – Consiliul de Cooperare al Golfului în martie, la Bucureşti.

Mai mult, am urmărit şi ne-am implicat îndeaproape, prin transfer de expertiză, dar şi în plan conceptual, în sprijinirea transformărilor democratice în Africa de Nord.