NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Femei la cârma lumii

Reporter: editura March - 21 - 2011 Comments Off on Femei la cârma lumii

Avansul spre putere al femeilor nu poate fi oprit, iar primul deceniu al mileniului trei a demonstrat-o. Evoluţia este sesizabilă în toată lumea, chiar dacă ascensiunea femeilor spre vârful politicii şi economiei mondiale poartă încă urmele societăţii dominate de bărbaţi. După ce în numărul trecut am prezentat exemple de femei care se află la cârma statelor europene, prezenţa lor fiind semnificativ mai mare decât în restul ţărilor lumii, continuăm să punctăm reperele feminine care conduc destinele altor naţiuni de pe glob.
În mod deosebit, America latină a înregistrat cel mai spectaculos asalt al femeilor în ierarhia politică. Aruncând o privire asupra Braziliei, constatăm că una dintre cele mai promiţătoare economii ale lumii este condusă de Dilma Vana Linhares Rousseff, prima femeie din Republica Federativă care îndeplinește funcția de preşedinte. Socialistă în tinereţe, chiar extremistă de stânga în cadrul gherilelor urbane care luptau împotriva dictaturii militare în anii `70, este considerată o nouă „Doamnă de fier” a politicii. Succesoare a fostului preşedinte Luiz Inacio Lula da Silva, Dilma Rousseff şi-a stabilit ca priorităţi eradicarea sărăciei extreme, educaţia, sănătatea şi securitatea, lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii. Pentru a-şi atinge aceste ţeluri, Rousseff a adus în fruntea Braziliei guvernul „cel mai feminin” din  punct de vedere al componenţei, cu nouă femei ministru.
Şi Costa Rica şi-a ales primul preşedinte-femeie din istorie. Laura Chinchilla, candidata partidului aflat la guvernare, a fost declarată învingătoare la prezidenţiale de înşişi rivalii săi, înainte de anunţarea rezultatelor definitive. Politolog cu studii la Georgetown, preşedinta din Costa Rica s-a consacrat de foarte tânără politicii, deţinând funcţii de vice-ministru pentru securitate publică sau ministru al justiţiei. A câştigat cursa prezidenţială cu un discurs axat pe lipsa de securitate, traficul de droguri şi criza economică şi a promis că va continua programele sociale şi marile lucrări publice lansate de preşedintele căruia i-a succedat.
În fruntea Argentinei a fost aleasă Cristina Fernández  de Kirchner, la rândul ei prima femeie care ocupă funcţia de preşedinte al ţării. A intrat în politică acum 20 de ani, a fost senator şi deputat în parlamentul argentinian. Cristina Fernández a continuat lupta împotriva corupţiei începută de fostul preşedinte, propunându-şi să reafirme Argentina pe scena mondială într-o perioadă dificilă, marcată de recesiunea mondială şi de relativ recenta ieşire a ţării dintr-o situaţie de colaps economic.
În celălalt capăt al lumii, India, o altă mare putere emergentă, este condusă tot de o femeie, Pratibha Patil, politiciană şi activistă pe tărâm social şi educativ, juristă ca formaţie. Este prima femeie (şi prima persoană din comunitatea de limbă marathi) care deţine funcţia de preşedinte al ţării. Cu o îndelungată experienţă politică, a îndeplinit în trecut şi funcţii de ministru în mai multe guverne ale statului Maharashtra, devenind al 24-lea guvernator al provinciei de graniţă Rajastan, cea dintâi femeie care a ocupat acest post. De remarcat că Pratibha Patil a câştigat detaşat alegerile într-o ţară în care  discriminarea femeilor este încă larg răspândită.
Rămânând în zona Asiei, remarcabilă este prezenţa în fruntea  Kîrgîzstanului a Rozei Otunbayeva, care a preluat interimatul pentru anul 2011 al funcţiei supreme în stat după o perioadă de grave frământări politice. Se poate deci afirma că desemnarea sa în cea mai înaltă funcţie s-a constituit într-un reper de stabilitate.
Africa pare şi ea să se trezească la o nouă viaţă. Tot mai multe guverne „silabisesc” democraţia, iar tehnologiile moderne pătrund tot mai des în acest spaţiu al subdezvoltării. Un bun exemplu de felul în care popoarele africane încep să-şi scoată în faţă liderii de calibru este Liberia, este una dintre cele mai vechi republici de pe continentul african, dar şi una dintre cele mai sărace naţiuni. Confruntată cu efectele unui îndelungat război civil, Liberia a ales-o în fruntea statului pe Ellen Johnson-Sirleaf,  primul conducător femeie din Africa. Economistă,  absolventă Harvard, decisă să rezolve problema uriaşului deficit al ţării sale, Ellen Johnson-Sirleaf poate direcţiona statul african spre pace şi progres. Liberienii i-au încredinţat, prin vot, această misiune.
Şi Australia se află în mâinile unei femei puternice, de data aceasta în funcţia de prim-ministru. Este vorba despre Julia Gillard, prima femeie în această poziţie, fost vicepremier în timpul guvernării lui Kevin Rudd. Dat fiind faptul că  Australia este o monarhie constituţională unde regina Elizabeta a II-a a Marii Britanii are doar o putere simbolică, iar primul ministru decide cele mai importante direcţii de guvernare, numirea Juliei Gillard în fruntea uneia dintre cele mai mari şi puternice ţări din punct de vedere economic (prezentă în grupul G 20) poate fi considerată istorică. “Sunt conştientă că sunt prima femeie care serveşte în acest rol, dar nu am de gând să mă dau cu capul de un tavan de sticlă”, spune Gillard.
În fruntea guvernului din Bangladesh se află Sheikh Hasina, fost preşedinte al unuia dintre cele mai importante partide din ţară, Awami League. Cu o îndelungată experienţă politică, Sheikh Hasina se află pentru a doua oară în fruntea executivului unui stat care se confruntă cu grave probleme sociale, în care venitul pe cap de locuitor este unul dintre cele mai scăzute din lume. Alături de eforturile de redresare economică şi de menţinere a ordinii, Sheikh Hasina şi-a propus să fie şi un exemplu – biroul său are un sistem de iluminat alimentat de energia solară.
Prospera republică Trinidad Tobago este condusă de prima femeie prim-ministru, Kamla Persad-Bissessar. Desemnarea ei în fruntea guvernului încununează o carieră care a mai înregistrat “ruperi de linie” în politica ţării – a fost şi prima femeie în funcţia de procuror general. Kamla Persad-Bissessar a adus un adevărat „vânt al schimbării” în ţara sa, una dintre cele mai bogate din Caraibe, a cărei economie se bazează în principal pe industria petrolului şi pe importante resurse de hidrocarburi.

Femeile se dovedesc cât se poate de capabile nu doar să câştige competiţii electorale împotriva bărbaţilor, ci şi să conducă state, naţiuni. Deşi sunt încă departe de ceea ce ar putea fi numit „echitate” în prezenţa lor la vârful decizional al ţărilor faţă de prezenţa bărbaţilor, evoluţia este spectaculoasă şi sunt condiţii pentru ca tot mai multe femei să-şi aducă o contribuţie majoră la dezvoltarea ţărilor lor, din cele mai înalte funcţii în stat.

Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că, în anul 2009, doar 7 femei ocupau funcţia de şef de stat în lume, faţă de 143 bărbaţi, 11 femei conduceau guverne, din totalul celor 192, iar la nivelul parlamentelor naţionale, femeile nu ocupau decât în 23 de state pragul de reprezentare de 30%.

Roxana Ichim

Femei la cârma Europei

Reporter: editura February - 21 - 2011 Comments Off on Femei la cârma Europei

Ascensiunea femeilor în toate domeniile vieţii sociale, economice şi politice a încetat de mult să mai fie un eveniment, devenind o realitate cotidiană. Nu mai miră pe nimeni faptul că femei cu o înaltă pregătire profesională, cu vastă experienţă şi largă viziune au ajuns la conducerea unor state şi guverne din întreaga lume, ţinând în mâini capabile destinele unor naţiuni. Ţările Europei fac parte din plutonul de state care recompensează şi valorifică profesionalismul, competenţa, anvergura politică şi forţa unor lideri femei.

Femeile trebuie tratate egal dacă o ţară doreşte să crească şi să fie prosperă”, consideră liderul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, comentând rezultatele unui studiu care atestă prezenţa ţărilor nordice (Finlanda, Norvegia, Islanda) în topul statelor cu cele mai mici diferenţe între femei şi bărbaţi. Tabloul politic din unele state europene o confirmă.

În fruntea Finlandei se află două femei, în funcţiile de preşedinte şi prim-ministru. Şeful statului finlandez, Tarja Halonen, supranumită „mama naţiunii”, este cunoscută pentru stilul simplu, apropiat de cetăţeni, dar şi pentru fermitatea cu care îşi susţine drumul politic, de la pacifismul militant până la opoziţia faţă de aderarea ţării la NATO. Este secondată de premierul Mari Kiviniemi, fost ministru al Comerţului exterior, apoi al Administraţiei publice, politician de carieră profund implicat în viaţa cetăţii.

Şi la preşedinţia Irlandei se află o femeie, Mary McAleese, cea care în această perioadă are de înfruntat dificultăţile economice serioase pe care le traversează ţara sa, după ani de creştere spectaculoasă. Ea este cea chemată să „netezească asperităţile” generate de polarizarea socială care a urmat dezvoltării rapide din anii anterior, ca şi răscrucii la care se află în prezent Irlanda.

Lituania, la rândul ei, traversează anii de criză globală având la cârmă, pentru prima oară, o femeie preşedinte – Dalia Grybauskaite. Fost ministru de Finanţe şi comisar european, aceasta a declarat război deschis corupţiei din ţara sa, care „paralizează dezvoltarea statului”. Lupta cu acest flagel se află în mâinile unei femei care a şi trecut la atac, promovând un set de legi dure anticorupţie.

Guverne… la feminin

Aşa-numitul „protagonism” al femeilor nu poate ocoli cazul Germaniei. Prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale, Angela Merkel, se situează, neîndoielnic, pe primele locuri în ierarhia politică mondială. Momentul de criză financiară pe care îl traversează întreaga Europă pune pe umerii Germaniei o sarcină în plus, dată fiind condiţia ţării de „motor” al continentului „euro”. În acelaşi timp, Angela Merkel a devenit un simbol şi un model de promovare a intereselor ţării sale în toată lumea, dar şi de fermitate şi rigoare în trasarea viitorului Germaniei. Ne amintim de tenacitatea pe care a dovedit-o Angela Merkel în apărarea intereselor investitorilor germani, cu ocazia vizitei în România.

Prima femeie care a reuşit să pătrundă cu succes în sferele politicii central-europene (cunoscută ca un teren cvasi-masculin) este Iveta Radicova, actualul premier al Slovaciei. Cunoscută pentru inteligenţa, pregătirea şi politeţea ei, şefa guvernului slovac a adus un suflu nou politicii pe care o promovează ţara sa, afişându-şi apartenenţa la curentul liberal modern al gândirii europene, cu toată deschiderea pentru convingerile religioase, problema avorturilor sau a minorităţilor (de la homosexuali la romi). Prezenţa ei în fruntea ţării este definitorie pentru traseul de excepţie parcurs de ţara sa de la statutul de fostă componentă a Cehoslovaciei la cel de membru al Uniunii Europene sau al zonei euro.

O altă prezenţă notabilă la vârful politicii este cea a premierului Croaţiei, Jadranka Kosor, cea care declara, la momentul desemnării sale, că va conduce guvernul „cu o mână forte, de femeie”. Fostă viceprim-ministru, este şi prima femeie aleasă lider al unui partid politic în fosta republică iugoslavă. Îi revine sarcina de a trece ţara prin „furcile caudine” ale recesiunii economice globale, dar şi de a „puncta decisiv” în negocierile de aderare a Croaţiei la UE.

După ce fostul premier Geir Haarde şi-a dat demisia ca urmare directă a efectelor crizei economice, în fruntea cabinetului Islandei a fost desemnată Johanna Siguroardottir. Pusă în faţa evidenţelor create de picajul celor trei mari bănci ale micului stat, Sigurdardottir a trecut la repunerea pe linia de plutire a sistemului bancar, promovarea aderării ţării sale la Uniunea Europeană şi a trecut la un plan de refacere a Islandei prin semnarea unui pact intern de stabilitate, pilon principal al reconstructţiei economiei islandeze. Fostă stewardesă, Johanna Sigurdardottir este cel mai longeviv membru al Parlamentului ţării sale. Pe lângă eforturile de relansare economică, premierul islandez militează pentru egalitatea între sexe, Islanda devenind un adevărat model în domeniu.

Pe tot parcursul anului 2010, Elveţia a fost condusă de Doris Leuthard, fost ministru al Economiei, aleasă preşedinte al Confederaţiei Helvetice, cu mandat de un an. Chiar dacă funcţia are în esenţă un caracter onorific şi reprezentativ, situarea unei femei în fruntea unui stat de o asemenea importanţă a cântărit greu pe „harta” prezenţelor feminine la conducerea ţărilor lor.

Mai poate fi semnalată prezenţa unei femei la vârful politicii franceze, într-un post-cheie pentru evoluţia viitoare a dezvoltării Franţei – este vorba despre Christine Lagarde, ministru al Economiei. În calitatea sa de primă femeie în acest post într-una din ţările dezvoltate ale Europei, Lagarde „navighează prin apele furtunoase” ale crizei economice mondiale, confruntându-se cu creşterea şomajului, slaba revenire economică, multe critici şi presiunea generată de statutul de mare putere europeană pe care îl are Franţa. Experienţa dobândită în calitate de fost ministru al Comerţului în anii de boom economic îi foloseşte astăzi din plin Christinei Lagarde.

Tot mai importanta prezenţă feminină la vârful politicii europene şi mondiale se constituie, desigur, în semnalul unor schimbări semnificative în percepţia opiniei publice asupra viitorului.

  • Cel mai recent raport asupra diferenţelor între sexe al Forumului Economic Mondial a analizat 134 de ţări, din punct de vedere al ascensiunii femeilor faţă de cea a bărbaţilor, în patru domenii: economie, educaţie, politică şi sănătate. Clasamentul este condus de patru ţări nordice: Islanda, Norvegia, Finlanda şi Suedia. România se află pe locul 67 al clasamentului, în urma unor state precum Ucraina (63), Bulgaria (50) sau Moldova (34).

*În numărul următor al revistei noastre vom aborda prezenţa feminină la cârma unor state din alte zone ale lumii.

Roxana Ichim