NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Zile reci pentru europeni

Reporter: editura December - 19 - 2017 Comments Off on Zile reci pentru europeni
Cei ce au crezut că intrând în Uniunea Europeană „am dat lovitura” s-au înșelat. Ne reamintim că doar după câțiva ani de la primire ne-am trezit înconjuraţi nu de îngeri mărinimoși cu noi, „săracii Europei”, ci cu oameni care după începuturi generoase s-au ocupat cu precădere de interesele lor. 

O vreme lucrurile au mers mai binișor, după care mecanismul european format din 28 de opţiuni a început să dea rateuri. Din diferite pricini.

Carol Roman

În ceea ce ne privește oricine se poate întreba: dacă am fi rămas pe cont propriu și nu ar fi existat Uniunea Europeană, în care să ne încadrăm benevol, prin asentimentul populaţiei și al factorilor politici, ne-am fi descurcat, oare, mai bine? Într-o lume a interdependenţelor, a economiilor, a globalizării, a crede că de unul singur poţi face faţă taifunului contemporan ar constitui o aberaţie fatală. Un singur aspect pe care îl prevalăm explică întrucâtva: oare miliardele de euro ce ne-au stat la dispoziţie ca fonduri structurale și din care noi nu am fost capabili să preluăm, doar minimul, nu ne-ar fi putut ajuta? Poate că am fi reușit mai mult pe plan economic-social dacă cei din ţară care ne-au condus destinele ar fi fost mai temeinici în absorbţia fondurilor, dar și dacă miniștrii europeni de la Bruxelles cufundaţi adesea într-o birocraţie absurdă ar fi fost mai atenţi și chiar mai bine voitori cu solicitările și problemele social-economice parcurse de România. Întârzierile în decizii importante ale amintitelor autorităţi au continuat să aibă efecte negative asupra multor ţări din arcul UE și în condiţiile interdependenţei de care aminteam și asupra economiei ţării noastre.


Din păcate, evoluţia ultimilor ani crează impresia că ne aflăm într-un stup de albine. Disputele dintre marii potentaţi europeni referitoare la destinul comun se amână de la o lună la alta și care ar trebui să aducă limpeziri despre destinul Europei prin decizii fundamentale bine chibzuite. Ca să vorbim deschis, cei doi mari europeni (pe Anglia nu o mai trecem la socoteală deoarece ne părăsește), Germania și Franţa își propun să sprijine construcţia economică însă în primul plan se află ocrotirea propriilor interese naţionale, nu care cumva acestea să se vadă nevoite să renunţe la privilegii cu care s-au învăţat de mulţi ani. 

Acum când ne apropiem de sfârșitul de an constatăm că Europa parcurge zile mai zbuciumate ca oricând. Se caută o busolă trainică. Ori încotro ne îndreptăm privirile în Vest sau în Est, în Nord ca și în Sud, constatăm nemulţumiri din diferite pricini. Fără să fim sceptici va trebui să remarcăm că Europa noastră cea unită prin acte și jurăminte de credinţa veșnică pare a fi nu numai obosită, ci oarecum sleită de căutarea de soluţii care să redreseze această construcţie. „Brexitul” cu părăsirea suportului european de către Marea Britanie ne-a indicat că Anglia dorește o emancipare proprie social-economică și care să-i permită să-și rezolve problemele în cadrul imperiului său Commonwealth, în stil american – „Britain First”. Încercarea de dezertare a Cataloniei din rândurile europene reprezintă un buboi care s-a spart, însă, este apt de contaminare și a altor organisme statale care, deasemenea, ilustrează starea de criză profundă a Europei și chiar a lumii. Apoi, politica promovată în problema migraţiilor a tulburat profund apele și nu în toate ţările Europei este înţeleasă la fel de către membrii Uniunii Europene. Există chiar și ţări care se opun primirii de migranţi din sursele Italia și Grecia. Sperăm că anul care vine ne va aduce rezolvări fundamentale pentru a recroi Uniunea Europeană în datele stabilite de predecesori, încă în urmă cu zeci de ani.