NUMARUL
205-206
Președintele formațiunii PLUS, Dacian Cioloș, precum și Renew Europe, au apreciat Rezoluția Parlamentului European cu ...
Datele cele mai recente ale Eurostat pun în evidență faptul că unul din șase adulți ...
În Bosnia-Herțegovina se înregistrează un fenomen cutremurător din perspectiva percepției autorităților vizavi de istoria recentă, ...
Relațiile internaționale par să se fi conformat și ele rigorilor impuse de protocoalele scrise sau ...
PROLOG. Când am întors ultima pagină a volumului ,,ANUL ZERO 1945, O ISTORIE”, eram la ...
Ca urmare a liberalizării politicii românești față de Occident, în anul 1971, împreunpă cu alte ...
Fondată la 4 aprilie 1991, înainte cu câteva luni de proclamarea independenței Republicii Moldova, revista ...
Imaginea savantului Nicolae Iorga în memoria colectivă a poporului român este copleșitoare. Practic, ea întruchipează ...
De-a lungul timpului, personalități publice considerate reprezentative și cu mare anvergură au fost desemnate de ...
II. Căldură, mișcare, interese militare Rege printre combustibili, petrolul încă face să se învârtă roțile economice, ...
Potrivit celebrului „ceas al sfârșitului” - numărătoare simbolică a clipelor care despart omenirea de un ...
Statisticile internaționale referitoare la modul în care guvernele și politicienii au gestionat situațiile de urgență ...
Dincolo de biografiile romanțate și de personajele spioni care umplu volumele și cinematografia există destine ...
Digitalizarea accelerată a politicii are o mulțime de fațete, iar liderii din toată lumea se ...
Motto: „Vox populi, vox Dei”*     Ca și altădată, doi cumetri, profitând de noul regim acordat supraviețuitorilor ...
Datoriile moștenite după destrămarea fostei Iugoslavii de statele balcanice care și-au declarat independența au fost ...

Miliarde de la FMI pentru candidatele la aderare

Reporter: editura June - 11 - 2020 Comments Off on Miliarde de la FMI pentru candidatele la aderare
Fondul Monetar Internațional a oferit statelor din Balcanii de Vest care și-au depus candidatura la aderarea la Uniunea Europeană, precum și unor țări de la granițele externe ale Uniunii, suma de trei miliarde de euro pentru a-și reveni rapid în urma crizei economice generate de pandemia de COVID-19. 
 
Comisia Europeană a anunțat că zece state de la hotarul UE pot solicita aceste fonduri. În prezent, s-a stabilit că banii ar urma să fie alocați astfel: 180 milioane de euro pentru Albania, 250 milioane de euro pentru Bosnia-Herțegovina, 100 milioane de euro pentru Kosovo, 60 milioane de euro pentru Muntenegru, 160 milioane de euro pentru Macedonia de Nord. Pe listă sunt și celelalte state din vecinătatea blocului comunitar, repartizările fiind de 150 milioane de euro pentru Georgia, 200 milioane de euro pentru Iordania, 100 milioane de euro pentru Republica Moldova, 600 milioane de euro pentru Tunisia și 1,2 miliarde de euro pentru Ucraina.

Detaliile referitoare la condițiile în care vor fi returnate aceste împrumuturi nu au fost încă stabilite, dar Comisia Europeană punctează faptul că aceste fonduri vor fi disponibile pentru 12 luni, „în termeni de returnare foarte favorabili”: „Cu sprijinul Fondului Monetar Internațional, aceste sume pot contribui la stabilitatea macroeconomică în aceste state și la crearea condițiilor pentru ca fondurile interne să fie direcționate spre protejarea cetățenilor și atenuarea efectelor economice negative ale crizei sanitare”, se arată în comunicatul CE. 

După cum se poate observa, singurul stat balcanic absent de pe această listă este Serbia, care nu a solicitat astfel de fonduri. „Nu avem nevoie de bani de la Fondul Monetar Internațional în acest moment; oferta este de un miliard de euro, la maturitate în trei-cinci ani, ceea ce înseamnă o dobândă în jur de trei procente, ceea ce este prea mult pentru noi”, subliniază președintele țării, Aleksandar Vucic. 

În ce privește celelalte state, nevoile lor sunt diverse, de la depășirea deficiențelor pe care Albania le înregistrează din pricina procentului foarte mare de importuri din statele membre UE și care au fost serios afectate de pandemie, până la contracararea declinului generat de prăbușirea turismului în Muntenegru sau combaterea șomajului foarte ridicat din Macedonia de Nord. Pentru Georgia, Iordania, Tunisia, Republica Moldova și Ucraina se menționează „pericolul adâncirii în recesiune”.

Spre ce ne îndreptăm?

Reporter: editura June - 15 - 2018 Comments Off on Spre ce ne îndreptăm?
La ordinea zilei europene se află dificilele probleme ale redresării parcursului comunitar, în contextul evoluţiei atât de sinuoase a raporturilor economice dintre marile state şi nu numai – ne referim la „Brexit”, la politica „America first” ş.a. În mod deosebit abordăm locul pe care îl are România în Uniunea Europeană la trecerea a mai bine de zece ani de când facem parte din această grupare eminentă de state. Putem afirma, în mod categoric, că, prin adeziunea acest la bloc comunitar, ne-am asigurat menţinerea demnă a entităţii noastre naţionale, alături de state care, prin istorie şi realizări, şi-au dovedit superioritatea asupra oricăror forme experimentate anterior. Numai că, în momentul intrării în UE, eram dominaţi de ideea că, din acel moment, toate lucrurile vor merge bine, de la sine, şi că am fi intrat în Paradis… Anii ce s-au scurs ne-au dovedit că temeiul intrării în UE era justificat istoric, dar… împlinirile ce au urmat nu au fost pe măsura aşteptărilor noastre. Statele iniţiatoare ale proiecului european s-au dezvoltat tumultuos, pe când participanţii „minori” nu s-au bucurat de aceeaşi soartă. Nu ne propunem să venim cu cifre care să demonstreze cât de puternice sunt Germania şi Franţa astăzi faţă de anii în care România devenea membru al familiei europene. Oricine vede fără să mai fie nevoie de vreo argumentaţie. 
 

Carol Roman

Şi iată că s-a ajuns la momentul actual, în care liderii Franţei şi Germaniei, Emmanuel Macron şi Angela Merkel, se pregătesc, în numele întregului conglomerat, să definească liniile de dezvoltare viitoare ale Uniunii Europene, cu prilejul Summit-ului de la Bruxelles, din luna iunie a.c. Pe bună dreptate, toţi cei circa 500 de milioane de locuitori ai Europei Unite aşteaptă să vadă paşii ce urmează a fi făcuţi de către toţi pentru a se asigura un viitor comun şi deplină prosperitate europeană. 


Cea mai răspândită construcţie ar fi, potrivit celor doi lideri amintiţi, dezvoltarea unui proiect bazat pe autoritatea democraţiei, având în centru suveranitatea europeană, concept socotit a fi superior suveranităţii ţărilor. Un lucru neliniştitor pentru România îl reprezintă încă analizarea atentă a planului de buget pentru 2021-2027, cu propuneri discutabile: reducerea politicilor agricole şi regionale sau condiţionarea accesării fondurilor europene de respectarea statului de drept. Notăm că respectarea statului de drept reprezintă o condiţie prealabilă, esenţială pentru buna gestiune financiară şi pentru eficacitatea finanţării din partea Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, Uniunea va avea dreptul să suspende, să reducă sau să restricţioneze accesul la finanţarea din partea UE în mod proporţional cu natura, gravitatea şi amploarea deficienţelor care afectează statul de drept. Deci, acordarea fondurilor europene ar urma să fie condiţionată de respectarea, de către guverne, a statului de drept. Pentru a activa această suspendare de fonduri ar fi necesară doar o recomandare din partea Comisiei Europene… Iar la nivelul Bruxelles-ului se consideră că ţările ce sunt vizate ar fi Polonia, Ungaria, Malta şi România. 

Să ne fie iertată întoarcerea la acceptarea României în spaţiul Schengen, când ţara noastră, achitându-se 100% de toate obligaţiile sale financiare şi tehnice pentru asigurarea graniţei de est a Uniunii Europene, a constatat apariţia peste noapte a unor condiţii suplimentare, de cu totul altă natură decât cele convenite iniţial pentru toate celelalte state care au devenit membre titulare ale spaţiului de liberă circulaţie. La ce ne putem aştepta, în condiţiile în care, ca urmare a contribuţiilor noastre şi a tuturor eforturilor făcute de România pentru a-şi susţine partenerii euro-atlantici, ne aflăm din nou într-o situaţie în care depindem de jocurile politice la nivel înalt? 

Şi în ziua de astăzi poporul român îşi apreciază folclorul şi de aceea dublează faptele prezentului prin… Stan Păţitul. 

Carol Roman

„Eşecul imaginaţiei colective” – un deceniu de previziuni economice eronate

Reporter: editura April - 26 - 2017 Comments Off on „Eşecul imaginaţiei colective” – un deceniu de previziuni economice eronate

Numeroase state și guverne au dat greș, unul după altul, în confruntarea cu realitatea, în ciuda marilor previziuni care au funcționat în ultimii zece ani, 

 

Cartea „The Road to Ruin: The Global Elites’ Secret Plan for the Next Financial Crisis”, de James Rickards

Un moment relevant pentru felul în care estimările marilor economiști dau greș s-a petrecut în anul 2008. În vizită la „London School of Economics”, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a întrebat „cum de nimeni nu a văzut că vine criza?”. Specialiștii de aici au trimis un răspuns… după șase luni. În scrisoarea respectivă își exprimau scuzele pentru ceea ce au numit „eşecul imaginaţiei colective”.  

De atunci încoace, lucrurile nu s-au schimbat major. De la Fondul Monetar Internațional la Wall Street, previziunile marilor economiști și finanțiști se lasă surclasate de evenimentele care se petrec în realitate. Amintim doar estimările anului 2016, care s-au dovedit complet nepregătite în fața unui șoc ca „Brexit” sau a alegerii lui Donald Trump ca președinte al SUA. Exemplele sunt nenumărate. De pildă, comerțul liber predicat și susținut de elitele economice a promis locuri de muncă în statele în curs de dezvoltare în paralel cu menținerea joburilor în țările avansate. Sistemul s-a dovedit greșit, pentru că se bazează pe o teorie veche de 200 de ani și mult depășită. Ca urmare, astăzi, angajații multor companii de top mondial sunt șomeri, întrucât producțiile s-au mutat spre locurile cu forță de muncă mai ieftină. „Comerțul liber nu produce rezultate optime pentru că nu este… liber. Este o casă construită pe nisipuri mișcătoare și pe prezumții care nu se confirmă în lumea reală și n-o vor face niciodată”*, afirmă analistul financiar James Rickards. 

 

Estimări bazate pe modele abstracte 

Paul Romer, prim-vicepreședinte al Băncii Mondiale

Elitele FMI și Rezervei Federale Americane și-au greșit estimările pentru majoritatea economiilor importante, arată „The Epoch Times”. Guvernele și companiile și-au construit strategiile pornind de la previziuni prea optimiste, dar cei care le-au făcut „se bazează pe modele abstracte, cad de acord unii cu ceilalți, apoi își acoperă reciproc spatele”, explică Woody Brock, președinte al companiei de consultanță „Strategic Economic Decisions”. Și evaluatorii de risc de pe Wall Street au rămas înțepeniți în aceleași tipare care au dus la declanșarea gravei crize a creditelor neperformante. După criza financiară, s-a recurs la tipărirea de bani și stimulări financiare de amploare și de tot felul, promițându-se o revenire la creștere economică solidă și semnificativă, lucru care nu s-a întâmplat (creșterea UE va fi de 1,6% în 2017, iar a SUA era de sub 2% în ultimul trimestru al anului trecut). „Cei care fac previziunile tratează sectorul financiar ca pe o urmare, nu ca pe un declanșator, deși toată lumea știe că atunci când ceva merge rău, sectorul financiar este cauza”, argumentează Steve Keen, profesor la Universitatea Kingston, din Londra.  

Însuși economistul șef al Băncii Mondiale, prim-vicepreședinte al instituției, Paul Romer, trăgea un semnal de alarmă vizavi de aceste estimări, punctând faptul că „macro-modelele folosite în prezent pleacă de la prezumții incredibile, care ajung la concluzii năucitoare”**. 

Poate cel mai grav este faptul că din aceste modele lipsesc crizele, care nu se încadrează în previziuni. Consecințele au fost întotdeauna devastatoare, iar prețul l-au plătit de fiecare dată oamenii de rând, cei pe care se testează în final teorii și estimări economice care se dovedesc mai mereu departe de realitate.  

 
 


* James Rickards, „The Road to Ruin: The Global Elites’ Secret Plan for the Next Financial Crisis”  
** Paul Romer, „The Trouble With Macroeconomics”